Start :: Sfinti :: Patrologia
CARTEA l
EPOCA I SAU A PERSECUȚIILOR
De la începutul literaturii creștine până la anul 325,
Conciliul I ecumenic din Niceea
PERIOADA A II-A
DE LA SFÂRȘITUL SECOLULUI II PÂNĂ LA CONCILIUL DE LA NICEEA - 325
CAPITOLUL VI
C. PRIMII MAEȘTRI AL ȘCOLII ANTIOCHENE
Alături de Sf. Metodiu, trebuie să vorbim și de Școala Antiochenă, pentru că el,
opunându-se lui Origen și metodelor acestuia exegetice, reprezintă punctul de trecere la
această școală. Caracteristica și tendință principală a acestei școli consista în metodul său
istoric în exegeza biblică, ținându-se strict de litera Cărții Sfinte, pe care nu o părăsea
aproape niciodată, limitând alegoria la minimum posibil, adică la acele locuri unde o indica
în mod clar. Se insista, deci, mult, asupra realității evenimentelor povestite, de aceea spune
el în Cristologie că se insista mai mult asupra părții omenești în opera Mântuitorului, decât
asupra divinității lui. Speculația, în această școală, era foarte lentă și foarte precaută, așa
încât în curând a deviat de la credința adevărată. Începuturile Școlii Antiochene ne sunt
cunoscute prea puțin. Apare, pentru prima data în istorie, cu presbiterul Doroteiu sau, și mai
clar, cu Lucian, adevăratul ei întemeietor. Despre primul amintește Eusebiu (H. E. VII,
32,2,4) care, între 280-306, ascultă interpretările lui exegetice. Lucian, de origine din
Samosata, cum am amintit, a fost educat la Edessa și apoi, poate, la biblioteca din
Cezareea, fiind învățător și martir în Antiochia, în 312. Despre amândoi se spune că au
cunoscut bine limba ebraică.
Despre scrierile lui Doroteiu nu știm nimic. Despre ale lui Lucian știm că a făcut o
revizuire a Vechiului Testament pe baza textului evreiesc și una a Noului Testament, care s-au
răspândit foarte repede. Despre celelalte scrieri s-a amintit în paginile anterioare. Lucian
a fost într-o vreme susținătorul subordinațianismului lui Paul de Samosata, încât unii îl
considera precursorul lui Arie, fiindcă, într-o scrisoare păstrată într-o parte din lucrările Sf.
Epifaniu, se numește pe sine lucianist și pe aderenții săi lucianiști. Este foarte probabil că
tot din Lucian a împrumutat Arie ereticul aparatul biblic cu care își apără greșeala: Tatăl e
mai mare decât mine, Dumnezeu m-a făcut. Aceste greșeli au fost condamnate la Conciliul
II ecumenic din Niceea, 325, în mod solemn.