Start :: Sfinti :: Patrologia
CARTEA l
EPOCA I SAU A PERSECUȚIILOR
De la începutul literaturii creștine până la anul 325,
Conciliul I ecumenic din Niceea
PERIOADA A II-A
DE LA SFÂRȘITUL SECOLULUI II PÂNĂ LA CONCILIUL DE LA NICEEA - 325
Capitolul V
A. SCRIITORI ORIENTALI
În paginile precedente am constatat că la scriitori orientali se observa o tendință
speculativă, pe când la cei occidentali una practică. În Orient, în acest timp, se observa o
tendință științifică, având ca scop o înțelegere mai profundă și o interpretare filosofică a
creștinismului, scriitorii servindu-se de filosofie și de metodele profane. Spirite speculative,
orientalii tratează subiectele cele mai delicate, voind ca, prin religie și filosofie, să rezolve
problema lumii și, astfel, să ajungă la adevărata gnoză (cunoaștere), la cea creștină. Sunt
însă neajunsurile începutului, care cu timpul dispar. Astfel ne explicăm de ce occidentalii
sunt întrecuți de orientali, fiindcă au păstrat mai nealterat Depositum fidei, ținând mai
strâns la Tradiția bisericească și evitând speculațiile cu privire la credință.
În această perioadă, Cartagina a fost cel mai însemnat centru literar și teologic din
Apus, cu Tertulian și Sf. Ciprian; Răsăritul cu Alexandria, prin Clemente Alexandrinul,
Origen și școala lor. Alexandria își mai păstra încă, și în secolul al III-lea, importanța
științifică. Vestitul Moiseion, întemeiat de Ptolomeu I, cea mai mare universitate cunoscută
în lume până atunci, cu o bibliotecă foarte bogată, atrăgea pe cei mai învățați oameni ai
vremii și o mulțime de studenți. În Filosofie, sistemul care s-a impus a fost platonismul și
neoplatonismul. În acest centru, atât iudaismul cât și creștinismul au venit în contact cu
lumea greacă. Aici s-au tradus cărțile sfinte în limba greacă. Aici s-a născut prima școală
creștină, cea mai veche școală (Didascaleion), în sensul tehnic al cuvântului, cu programe
de învățământ determinat, cu învățători și elevi adevărați. Originea acestei școli este foarte
veche, după cum ne spune însuși Eusebiu. Școala apare prima data în istorie cu Pantenus,
către 180, cu care se începe un șir de dascăli neîntrerupt, până la Rodon, 395. La început,
această școală s-a ocupat cu Exegeza, apoi cu Filosofia, devenind în curând o adevărata
școală superioară de Teologie, condusă de profesori eminenți sub supravegherea
episcopului. Caracteristicile acestei școli sunt două: în Filosofie urmează Filosofia platonică,
iar în Exegeza explicația alegorică a Sf. Scripturi. Scriitorii de care ne ocupăm în acest
capitol sunt în strânsă legătură cu ea, pentru că sau au fost învățători (Clemente
Alexandrinul, Teognostus, Pierius, Petru Sfântul, episcopul Alexandriei (300-311), sau au
ieșit formați din ea ca: Iuliu Africanul, Grigore Taumaturgul, Anatolie, Sf. Pamfil.
Didascaleion a apărut la începuturile Bisericii din Alexandria ca școală de Teologie
științifică sub conducerea episcopului, care numea sau revoca directorul (șeful) acesteia. Ea
a avut un caracter oficial, spre deosebire de cele ale Sf. Iustin sau Tațian la Roma, care
erau private. Avea, totuși, la început, doar o organizare rudimentară. Primul ei șef a fost
Pantenus. Auditorii erau recrutați din cele mai diferite medii, idolatri, catchumeni, creștini
botezați, aproape toți simpatizanți ai Filosofiei. Gnosticismul era aici periculos și puternic și
rolul providențial al Didascaleion-ului a fost să combată tendințele gnostice, creând prin
Clemente și Origen o puternică mișcare intelectuală, bazată pe principii creștine, cu scopul
dezvoltării științelor sacre. Acest curent intelectual, care a fost Școala din Alexandria, a
devenit rivala Școlii din Antiochia. Clemente Alexandrinul i-a pregătit fundamentul prin
doctrina să morală și mistică și prin Filosofia sa, iar Origen a ridicat-o la apogeu.
1. PANTENUS
S-a născut în Sicilia. În anul 180 a ajuns în fruntea Școlii Alexandrine, fiind învățătorul
lui Clemente Alexandrinul, care-l numește o albină cu adevărat Siciliană (Stromata, l, l, 2).
Eusebiu spunea despre el că a fost un filozof stoic și că, după ce s-a convertit la creștinism,
ar fi predicat Evanghelia în Orient, ajungând până în India, unde a găsit o copie a
Evangheliei ebraice a lui Matei, pe care o lăsase acolo Sf. Bartolomeu (H. E. V, 10).
Reîntors din India, s-a stabilit în Alexandria, devenind conducătorul școlii catehetice ce
exista acolo de mult timp, activând aici până la moarte. Cu toate că Eusebiu afirmă despre
el că atât prin grai viu, cât și prin scris a explicat tezaurul dogmelor divine, iar Sf. Ieronim în
De viris illustribus, 36, spune că a scris comentarii asupra Sf. Scripturi, totuși amândoi nu
afirmă că ar fi scris, ci că mai mult ar fi predat, numai cu graiul. Aceste lucruri le afirmă mai
de multe ori și învățăcelul său, Clemente Alexandrinul, care amintește că dascălii săi n-au
scris nimic, ci și-au întrebuințat timpul meditând și învățând cu graiul. Este cel mai vechi
scriitor alexandrin.