Start :: Sfinti :: Patrologia
CARTEA l
EPOCA I SAU A PERSECUȚIILOR
De la începutul literaturii creștine până la anul 325,
Conciliul I ecumenic din Niceea
PERIOADA A II-A
DE LA SFÂRȘITUL SECOLULUI II PÂNĂ LA CONCILIUL DE LA NICEEA - 325
Capitolul IV
C. SCRIITORI DIN GALLIA Șl PANONIA
l. RETICIUS
Episcop de Augustodunum (Autun, în Franța) înainte de 313, a luat parte la Conciliul din
Roma ținut sub Papa Melchiade și la cel din Arles din 313, care s-a ocupat de donatiști. Sf.
Ieronim, în De viris illustribus, recunoaște două scrieri ale lui Reticius Adversus
Novatianum și un comentar asupra Cântării Cântărilor, care conține multe greșeli.
2. SFÂNTUL VICTORIN DE PETTAU
Episcopul de Petabio, azi oraș în Stiria (pe Drava, afluent al Dunârii), a murit probabil
martir sub Dioclețian și a scris mai multe opere la finele secolului III, dintre care mai multe
au un caracter exegetic, într-o latină obscură (cunoștea bine greaca). Comentează asupra
Facerii, Ieșirii, Leviticului, Isaia, Ezechil, Cântarea Cântărilor, Habacuc, Ecleziastul, iar din
Noul Testament, asupra Sf. Matei și Apocalipsul. A fost milenarist. Scrierile lui s-au pierdut
aproape în întregime, păstrându-se doar De fabrica mundi, descoperit într-un manuscris
datând din secolul XI-lea.
3. COMMODIAN
Cerșetorul lui Cristos cum se numea el însuși, a trăit probabil în Africa între 251-260,
după cum dovedesc amintirile lui despre Sf. Ciprian. A rămas întotdeauna laic, probabil
încasator al milelor pentru episcopul său, de unde cerșetor. Ne-a lăsat două scrieri:
Instructiones adversus Gentium deos, în două cărți formate din 80 de piese, toate scrise în
acrostih (primele litere ale versului puse laolaltă dau titlul cărții), îndreptate împotriva
păgânilor și iudeilor; învățături eshatologice, sfaturi morale și disciplinare adresate diferitelor
clase de creștini. A două Carmen Apologeticum, formată din 1060 de versuri, este o
expunere a doctrinei creștine și se termina cu sfârșitul lumii și cu împărăția milenaristă. El
ne prezintă un tablou complet din fantezia sa milenaristă, cum va fi acea împărăție:
guvernarea lui Ilie, reîntoarcerea lui Neron, Anticristul și persecuția lui, căderea lui din cauza
unui rege al Orientului, care persecuta pe evrei și este Anticrist pentru ei, intrarea Sfinților în
Sion și catastrofa finală, mileniul, ce se va transforma în paradis. El descrie toate acestea cu
entuziasmul unui predestinat și cu precizia unui martor ocular. Teologia acestui scriitor este
inferioară mult lui Lactanțiu, iar stilul plin de barbarisme latine, prosodia defectuoasă,
gramatica cu mari greșeli. A fost un om puțin cultivat.