Luni, 20 noiembrie 2011  
S Grigore Decapolitul, c (+ 842). S Proclu, aep (+...  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 SFINTI
Start :: Sfinti :: Patrologia

CARTEA l
EPOCA I SAU A PERSECUȚIILOR
De la începutul literaturii creștine până la anul 325,
Conciliul I ecumenic din Niceea

PERIOADA I

SECOLUL I

Capitolul II

APOLOGIȘTII

D. APOLOGII PĂSTRATE

5. SFÂNTUL TEOFIL ANTIOCHENUL

S-a născut în Siria, în partea către Mesopotamia (pe Eufrat), în păgânism, studiind nu numai limba greacă, dar și pe cea ebraică. S-a convertit la creștinism citind Sf. Scriptură, iar în 169 a fost ales episcop de Antiochia, unde a păstorit până în 185, după cum afirmă mulți critici. Deci a trăit între 120-185. Dintre scrierile lui ni s-au păstrat o lucrare în trei cărți intitulată Discursuri către Autolycus în cartea I-a (14 cap.) răspunde la trei propoziții ale lui Autolycus, care considera păgânismul cu zeii lui fiind superior creștinismului, apărându-l și negând existența unicului Dumnezeu al creștinilor și învierea morților; râdea batjocoritor de numele creștinilor. Sf. Teofil demonstrează existența lui Dumnezeu din rațiune și lumea creată, determinându-i atributele principale: El nu poate fi văzut cu ochii trupului, însă poate fi văzut în lucrurile create. Critică zeii păgâni apărați de Autolycus, apără numele de creștin și învierea morților. În cartea a II-a (38 cap.), rugat de Autolycus, demonstrează pe larg falsitatea zeilor păgâni și adevărul despre învățătura creștină, spunând că învățăturile creștine cu privire la crearea lumii, la cult și la morală sunt superioare păgânismului.

În cartea a III-a (30 cap.), după ce apără pe creștini de acuzele de imoralitate, incest și antropofagie, arătând viața lor curată, probează vechimea Sf. Scripturi, spunând că Moise a trăit cu 1000 de ani înaintea Războiului Troian, apoi dă o cronologie a lumii, de la facerea ei până la Marc Aureliu, servindu-se de Biblie și de alți scriitori și conchide că creștinii nu pot fi numiți noi, fiindcă sunt foarte vechi. Aceste trei cărți au fost scrise după moartea lui Marc Aureliu (180), sub Commodus, și înainte de 190 când a murit urmașul său (Maximin) pe scaunul din Antiochia, cum spune Eusebiu, deci între 180-185.

Scrieri pierdute: Despre diavol, Despre miturile zeilor, Despre Istorii, Contra lui Hermogen, Contra lui Marcion, cărți în care se cuprind elementele credinței noastre, adică un catehism, un comentar la proverbele lui Solomon și un comentar asupra celor patru Evanghelii. Doctrina Sf. Teofil are ca izvor Profeții, în dovedirea și cunoașterea creștinismului, fiindcă ei Însuși s-a convertit citindu-i. Profeții au fost neînvătați, însă inspirați de Sf. Spirit și deci adevărați. Alături de ei îi pune pe Evangheliști și pe ceilalți scriitori din Noul Testament. În mod particular îl citează pe Sf. Ioan (I Tim.). A fost împotriva lui Hermogen cu privire la Apocalips. El dovedește existența lui Dumnezeu din lucrurile create, din mișcare și din legile universului. Fixează atributele lui Dumnezeu care a creat toate din nimic. El numește pentru prima data cele trei persoane divine cu numele Trias (II, 5) pe care le numește Dumnezeu, Cuvântul și Înțelepciunea. Cu privire la Cuvânt, admite existența lui din veșnicie, însă deosebește în El două faze: înainte de crearea lumii (Logos endiatetos) și după crearea lumii (Logos proforicos). Cuvântul se găsea în Dumnezeu înainte de crearea lumii, când L-a exprimat, creând prin El lumea. Această expresie va da naștere mai târziu arianismului. Demonstrează, apoi, învierea morților, care pentru noi este un adevăr de credință. Compara, în fine, Bisericile cu insule de scăpare în mijiocul mării. Sf. Teofil, deși este inferior Sf. lustin și Athenagoras în ceea ce privește filosofia, le este superior în cultura literară, în stilul său elegant, deosebit de împodobit. Este un foarte bun cunoscător al Sf. Scripturi, pe care o citează mult.




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact