Luni, 20 noiembrie 2011  
S Grigore Decapolitul, c (+ 842). S Proclu, aep (+...  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 SFINTI
Start :: Sfinti :: Patrologia

CARTEA l
EPOCA I SAU A PERSECUȚIILOR
De la începutul literaturii creștine până la anul 325,
Conciliul I ecumenic din Niceea

PERIOADA I

SECOLUL I

Capitolul II

APOLOGIȘTII

D. APOLOGII PĂSTRATE

3. TAȚIAN

Tațian - Tertulianul Bisericii Orientale - s-a născut în țara Asirilor din Părinți sirieni spre anul 125; a primit o educație grecească temeinică, învățând Istoria, Retorica și Filosofia. După ce și-a terminat studiile, a călătorit mult în lumea greco-romană, încercând toate filosofiile și toate religiile. Era deja destul de cunoscut în lumea păgână, căci scrisese Despre animale și Despre natura demonilor.

Ajuns la Roma și dezgustat de păgânism, găsi mântuire în scrierile creștine și se converti la creștinism între 150-155, urmând școala filosofică a Sf. Iustin. După moartea acestuia, el însuși deschide o școală în Roma, avându-l ca învățăcel pe asiaticul Rodon. După 165, sigur înainte de 172, părăsi Roma și se reîntoarse în Orient.

În anii 172-173 întemeie secta encratiților, separându-se de Biserică, reprobând căsătoria, oprind întrebuințarea cărnii și a vinului, celebrând Liturghia cu apă. Anul morții sale nu se cunoaște, însă pare mort înainte de terminarea cărții a treia din Adversus haereses (189) a Sf. Ieronim.

Eusebiu (Historia Ecclesiae, IV, 29) spune că Tațian a scris un mare număr de opere. Astăzi ni se păstrează numai două: Cuvântare către Greci și Diatessaron.

Cuvântarea către Greci (42 capitole) este mai mult o apologie decât un discurs polemic către învățații lumii grecești. În cap. 1-3 pune în relief inferioritatea civilizației grecești față de cea barbară (= creștină), apoi arată superioritatea învățăturii barbare (creștine) față cu cea grecească. Vorbește astfel despre Dumnezeu, despre Logos, despre păcatul omului, despre răscumpărare, apoi critică învățătura, morala și așezămintele grecilor. Arată, apoi, că civilizația barbară (= creștină) este superioară celei grecești și pentru motivul că este mult mai veche decât grecească, luând ca termen de comparație pe Moise și Homer. (Moise a trăit cu douăzeci de generații înainte de Războiul Troian, iar Homer mult după acesta, pe care l-a cântat). Termină cu o mică biografie a sa, invitându-i pe greci să-l imite. Această cuvântare a fost scrisă în afară de Roma, în Grecia, pentru că din ea rezultă că nu este în Roma, când scrie.

Diatessaron este o Evanghelie compusă din textele luate din toate cele patru Evanghelii.

Povestirile luate din cele patru Evanghelii sunt astfel expuse încât dau o desfășurare cronologică, armonioasă a vieții și învățăturii lui Cristos. Le începe cu prologul Sf. Ioan: La început era Cuvântul, renunțând la genealogia Domnului (Matei l, 1-17) și la tot ce putea dovedi coborârea lui Isus din rădăcina lui David. Sf. Efrem a scris un comentar asupra Diatessaronului lui Tatian. Textul original nu ni se păstrează, însă el poate fi refăcut din comentariul Sf. Efrem, dintr-o traducere arabă publicată în 1888, datând acea traducere din sec. al XI-lea. Această opera este foarte importantă pentru Tradiția Biblică: fundamentul este Evanghelia Sf. Ioan, a IV-a, în care sunt intercalate în ordine cronologică fragmentele din celelalte trei Evanghelii.

Opera a fost scrisă după reîntoarcerea lui Tațian de la Roma în Orient, între anii 172-173, când Tațian trecuse deja în rândurile ereticilor, cum ne spun Eusebiu și Teodoret din Cyr, ceea ce explică lipsa de cronologie a lui Cristos și în limba siriacă, fiind răspândită în țările siriace (în Edessa, Cyr) și întrebuințată atât de ele, cât și de catolici, până în veacul al V-lea când a fost introdusă în Liturghia siriacă.

Dintre scrierile pierdute au fost amintite două: Despre animale și Despre natura demonilor, contra celor care au scris despre lucrurile divine; apoi cartea Probleme, probabil o colecție de texte ale Sf. Scripturi și alta Despre desăvârșire, în care susține că însuși Mântuitorul ar condamna căsătoria.

Doctrina lui Tațian (înainte de 172-73): Dumnezeu exista din veșnicie. Deși este spirit, el a creat lumea din materie și poate fi cunoscut din ceea ce a creat. El a creat materia cu ajutorul Cuvântului care, în momentul creării lumii, ieși în afară de Tatăl și deveni prima Sa expresie. Cristos este Dumnezeu născut sub forma de om. El afirmă clar locuirea Sf. Spirit în sufletele drepților ( Cuvântare către Greci, 13).

După 172/173 s-a făcut capul encratiților, erezie pe care Sf. Ireneu o numește Commixtio omnium haereticorum, promovând dualismul, docetismul; afirmă că materia este rea, căsătoria este rea; că Adam s-a condamnat; oprea întrebuințarea vinului în săvârșirea Sf. Liturghii și consumarea cărnii.




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact