CARTEA l
EPOCA I SAU A PERSECUŢIILOR
De la începutul literaturii creştine până la anul 325,
Conciliul I ecumenic din Niceea

PERIOADA I

SECOLUL I

Capitolul II

APOLOGIŞTII

D. APOLOGII PĂSTRATE

S-au păstrat apologiile următoare: l) a lui Aristide, 2) Sf. Iustin, 3) Tatian, 4) Atenagora, 5) Teofil Antiohenul, 6) Ermia. Au scris:

a) (sub Adrian, 117-138): Aristide;

b) (sub Antoniu Pius, Lucius Verus şi Marc Aureliu, 138-180): Iustin, Tatian, Atenagora;

c) (sub Commodus, 180-192): Teofil Antiohenul;

d) la sfârşitul secolului al II-lea: Ermia.

l. ARISTIDE

A fost un filosof atenian cu numele Marcian Aristide, care s-a convertit la creştinism şi a scris o Apologie adresată lui Adrian între anii 124-126 în Atena, ce se păstra încă în secolul al IV-lea. Apologia se credea pierdută. A fost descoperită în 1889 într-o traducere siriacă şi apoi în Viata lui Varlaam şi Iosafat. Ea constă din 17 capitole. După ce a demonstrat existenta lui Dumnezeu şi a Providenţei divine din mişcare şi din frumuseţea lumii, autorul examinează diferitele religii din lume, la barbari, greci, iudei şi creştini şi ajunge la concluzia că numai ultimii au o idee justă despre Dumnezeu şi că îi dau o cinste, un cult convenabil. Barbarii au adorat zeii, adevărate elemente ale naturii sau oameni vestiţi (III-7); grecii adorau zeii bărbaţi şi femei, plini de toate patimile şi slăbiciunile ce se pot întâlni între oamenii muritori. Iudeii, deşi au cunoscut pe adevăratul Dumnezeu, îi aduc un cult special, pueril şi adorau mai mult pe îngeri. Numai creştinii îi servesc pe Dumnezeu cu inima curată şi duc o viaţă sfântă. Deşi acuzele împotriva lor sunt false şi nu sunt altceva decât păcatele păgânilor, îşi exprima speranţa că vor înceta aceste calomnii şi că aceia care încă nu-L cunosc se vor converti la adevăratul Dumnezeu. Aristide este valoros fiindcă demonstrează existenţa lui Dumnezeu cu argumentul aristotelic al mişcării: Văzând lumea şi toate cele ce sunt într-însa că se mişcă în mod necesar, am înţeles că aceia prin care se mişcă şi se păstrează este Dumnezeu. Recunoaşte Sfânta Treime: Cristos, Fiul lui Dumnezeu celui Preaînalt, pogorându-se din cer, prin Spiritul Sfânt şi din Sfânta Fecioară luând carne (trup) (C. XV). Are şi un număr de omilii, arătând că Cristos a zis: Astăzi vei fi cu mine în rai.