Duminica, 24 septembrie 2011  
S Tecla, m (+ sec I)  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 SFINTI
Start :: Sfinti :: Patrologia

CARTEA l
EPOCA I SAU A PERSECUȚIILOR
De la începutul literaturii creștine până la anul 325,
Conciliul I ecumenic din Niceea

PERIOADA I

SECOLUL I

Capitolul II

APOLOGIȘTII

D. APOLOGII PĂSTRATE

S-au păstrat apologiile următoare: l) a lui Aristide, 2) Sf. Iustin, 3) Tatian, 4) Atenagora, 5) Teofil Antiohenul, 6) Ermia. Au scris:

a) (sub Adrian, 117-138): Aristide;

b) (sub Antoniu Pius, Lucius Verus și Marc Aureliu, 138-180): Iustin, Tatian, Atenagora;

c) (sub Commodus, 180-192): Teofil Antiohenul;

d) la sfârșitul secolului al II-lea: Ermia.

l. ARISTIDE

A fost un filosof atenian cu numele Marcian Aristide, care s-a convertit la creștinism și a scris o Apologie adresată lui Adrian între anii 124-126 în Atena, ce se păstra încă în secolul al IV-lea. Apologia se credea pierdută. A fost descoperită în 1889 într-o traducere siriacă și apoi în Viata lui Varlaam și Iosafat. Ea constă din 17 capitole. După ce a demonstrat existenta lui Dumnezeu și a Providenței divine din mișcare și din frumusețea lumii, autorul examinează diferitele religii din lume, la barbari, greci, iudei și creștini și ajunge la concluzia că numai ultimii au o idee justă despre Dumnezeu și că îi dau o cinste, un cult convenabil. Barbarii au adorat zeii, adevărate elemente ale naturii sau oameni vestiți (III-7); grecii adorau zeii bărbați și femei, plini de toate patimile și slăbiciunile ce se pot întâlni între oamenii muritori. Iudeii, deși au cunoscut pe adevăratul Dumnezeu, îi aduc un cult special, pueril și adorau mai mult pe îngeri. Numai creștinii îi servesc pe Dumnezeu cu inima curată și duc o viață sfântă. Deși acuzele împotriva lor sunt false și nu sunt altceva decât păcatele păgânilor, își exprima speranța că vor înceta aceste calomnii și că aceia care încă nu-L cunosc se vor converti la adevăratul Dumnezeu. Aristide este valoros fiindcă demonstrează existența lui Dumnezeu cu argumentul aristotelic al mișcării: Văzând lumea și toate cele ce sunt într-însa că se mișcă în mod necesar, am înțeles că aceia prin care se mișcă și se păstrează este Dumnezeu. Recunoaște Sfânta Treime: Cristos, Fiul lui Dumnezeu celui Preaînalt, pogorându-se din cer, prin Spiritul Sfânt și din Sfânta Fecioară luând carne (trup) (C. XV). Are și un număr de omilii, arătând că Cristos a zis: Astăzi vei fi cu mine în rai.




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact