Greco-Catolic.ro

Pe timpul lui Commodus (180-192), când Sf. Ireneu scria cartea să Adversus Haereses, Papias era considerat un om bătrân, aparţinând generaţiei trăite între 70-160 şi cunoscuse cel puţin pe câţiva dintre Apostoli şi dintre urmaşii lor imediaţi. S-a născut cu siguranţă în Asia Mica, poate în Hierapolis, către anul 70. De fapt a fost conşcolar cu Sf. Policarp, născut în anul 69. Sf. Ireneu spune că a fost învăţăcelul Sf. Ioan Apostolul. Eusebiu şi Ieronim, precum şi alţi scriitori moderni, cred că a fost învăţăcel nu al Sf. Ioan, ci al altui Ioan, Presbiterul. Noi credem că acest Ioan Presbiterul poate fi identificat cu Sf. Ioan Apostolul, căci acesta a trăit în Asia Mica până pe timpul lui Traian şi pe care l-a ascultat Sf. Policarp, conşcolarul lui Papias. Papias a fost episcop în Hierapolis din Frigia, cum spune Eusebiu, unde le-a cunoscut pe cele două fiice ale Sf. Apostol Filip. Era încă în viată pe timpul împăratului Adrian (117-138), pentru că un fragment al scrierii sale spune că unii morţi, înviaţi de Cristos, au trăit până pe timpul lui Adrian. Cu siguranţă era mort pe timpul lui Marcus Aurelius (161-180), când în Hierapolis era episcop Claudiu Apolinarie. A murit cam între 150-160 dr. Cr.

Opera. Papias a scris o opera în 5 cărţi cu titlul LOGION KIRIAKON EXEGESIS (Explicarea cuvântărilor Domnului). Opera îşi propune să explice toate cuvântările Domnului. Este sigur însă că nu se limitează la cuvântările Domnului, ci se ocupă şi de minuni, cum reiese din fragmentele ce le avem. Izvoarele de care s-a servit autorul sunt două: Evangheliile scrise, mai ales, de Matei şi Marcu şi Tradiţia orală culeasă de pe buzele Apostolilor şi a urmaşilor lor imediaţi. Opera s-a pierdut. Noi posedăm numai fragmente din ea în operele Sf. Ireneu, Hippolyt, Eusebiu, Apolinarie din Laodiceea, etc. Cum rezultă din aceste fragmente, Papias era milenarist (hiliae), pentru că, într-un fragment citat de Sf. Ireneu, descrie bogăţia împărăţiei de o mie de ani. De la el s-au contaminat mulţi, devenind milenarişti. Prin această lucrare, Papias a fost primul exeget al Sf. Scripturi. Mărturia lui este preţioasă şi cu privire la Evangheliile lui Matei şi Marcu. Despre Marcu scrie: Spunea, de asemenea, presbiterul acela, că Marcu, tălmaciul lui Petru, a scris diligent tot ceea ce a ţinut minte; totuşi, nu a spus în ordine ceea ce a spus şi a făcut Domnul. Căci el nici nu L-a ascultat pe Domnul, nici nu L-a urmat vreodată. Însă cum a spus, a stat lângă Petru, care predica Evanghelia în folosul ascultătorilor şi nu ca să facă o istorie a cuvintelor Domnului. Deci cu nimica nu a greşit Marcu, carele unele lucruri aşa le-a scris, după cum şi le-a amintit. De un singur lucru se îngrijea, ca să nu lase la o parte ceva despre ceea ce a auzit, sau să nu le împodobească cu ceva fals.

Despre Matei: Matei a scris în limba evreiască profeţiile divine; fiecare însă le-a interpretat cum le-a putut. El ne dă, prin urmare, date despre geneza Evangheliilor Sf. Marcu şi Sf. Matei, durata vieţii celor înviaţi de Cristos până în epoca Împăratului Adrian, lucru confirmat şi de Quadratus, contemporanul lui Papias (l.G. Coman, op. cit. p. 166).