Duminica, 19 noiembrie 2011  
S Abdia, pf (+ sec VI îCr). S Varlaam, m (+ sec II...  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 SFINTI
Start :: Sfinti :: Patrologia

CARTEA l
EPOCA I SAU A PERSECUȚIILOR
De la începutul literaturii creștine până la anul 325,
Conciliul I ecumenic din Niceea

PERIOADA I

SECOLUL I

Capitolul I

B. PĂRINȚII APOSTOLICI

4. EPISTOLA LUI PSEUDO-BARNABA

Textul se găsește în Codicele Sinaitic din veacul al IV-lea. Analiza (91 de capitule). După ce salută pe destinatari, se bucură de progresul lor spiritual și spune că Epistola să are ca scop să adauge credinței o cunoaștere mai bună. Urmează partea didactică (II-VII) în care autorul îndeamnă să se evite viciul și să se practice virtutea, pentru că se apropie sfârșitul lumii și Judecata Domnului. Pentru a face acest lucru, trebuie să te ții departe de greșelile iudaizanților, pentru că prescripțiile vechi și Legea Veche au fost abrogate și să nu te lauzi cu Testamentul Domnului, ci să ai încredere în Cristos. Adevărata GNOSIS (= înțelegere, cunoaștere) constă în a înțelege în mod alegoric Vechiul Testament și în a recunoaște tipurile conținute acolo. Cristos a întemeiat o alianță noua, introducându-ne în țara făgăduită, moartea Sa pe cruce a fost prototipul jertfelor (sacrificiilor) Legii, profețite de Isaia. Tăierea împrejur și legile despre mâncări nu aveau decât un înțeles mistic, înțelesul literal al acestora a fost sugerat evreilor de diavolul; se refera la Cristos jertfa celor doi țapi în ziua ispășirii; la diferitele simboluri ale crucii: arborele din Psalmul l, 3 care crește de-a lungul apei, brațele lui Moise ridicate în timpul luptei, șarpele de aramă. La Biserică se referă tăierea împrejur, legile privind mâncările, sâmbăta și altele. De aceea, creștinii, nu evreii, sunt moștenitorii făgăduințelor divine. Nu sâmbăta, ci duminica a înviat Cristos, iar templul din Ierusalim a fost distrus pentru că Domnul a avut templul pe care-l voia în inimile noastre. În partea morală (cap. XVIII-XX) descrie cele două căi: a luminii și a întunericului, urmând învățătura din Didaché, învățând să se urmeze calea luminii.

Autorul Epistolei. Majoritatea scriitorilor vechi, de asemenea și codicii, atribuie scrisoarea lui Barnaba, tovarășul Sf. Pavel. Criticii moderni nu admit acest lucru, fiindcă:

l) Dacă epistola ar fi fost scrisă de Sf. Barnaba, Biserica, foarte probabil, ar fi introdus-o în canonul Sf. Scripturi.

2) Mentalitatea autorului este în contrazicere cu aceea a Sf. Pavel, deci și a Sf. Barnaba, căci autorul neagă valoarea literală a Vechiului Testament și considera ceremoniile, cultul și jertfele religiei evreiești ca o înșelăciune a diavolului, ceea ce nu cadrează cu concepția Sf. Pavel și a Sf. Barnaba.

3) Autorul are o părere foarte proastă despre Apostoli, înainte de chemare: homines omni peccato iniquiores, ceea ce nu putea spune Sf. Barnaba care-i cunoștea foarte bine.

4) Epistola a fost scrisă după moartea Sf. Barnaba, între anii 95-98, d. Cr., căci Sf. Barnaba a murit, probabil, înainte de 70 d. Cr. Autorul este un iudeo-creștin alexandrin, pentru că interpretează Sf. Scriptură în mod alegoric. Scopul lui de a scrie epistola a fost să apere creștinismul de prozelitismul evreiesc și să convertească pe păgânii care aveau antipatie față de tăierea împrejur și de Legea lui Moise și extindeau aceasta și la creștini.

Data scrierii Epistolei este după anul 70 d. Cr. fiindcă, în capitolul XVI, se vorbește despre dărâmarea Templului din Ierusalim, și înainte de 178, când Celsus s-a folosit de scrisoare cu privire la Apostoli. Criticii de astăzi pun ca dată a scrierii domnia lui Nerva (15 sept. 96-25 ian. 98), pentru că autorul vorbește despre un mic rege, care va veni după alți zece, strivind trei ca unul, acesta fiind Nerva. Fiindcă în Egipt nu a fost recunoscut ca și cap legitim Viteliu ca al zecelea împărat, Nerva, cu o singură lovitură, a strivit trei împărați, deoarece scăpându-se de Domițian, a distrus familia Flavilor, care a fost reprezentată de trei împărați (Vespasian, Titus și Domițian).

Conținutul Epistolei. Privind Sf. Scriptură, autorul ei citează ca inspirate nu numai Vechiul și Noul Testament, ci și unele scrieri apocrife ca: Enocle și a IV Esdras. Vechiul Testament este citat după LXX (Septuaginta). Vechiul Testament este interpretat în sens alegoric, negând sensul literal. După autor, poruncile Legii Vechi trebuie interpretate în sens spiritual. Autorul găsește în Vechiul Testament o mulțime de tipuri. Se folosește prea mult, până la abuz, de alegorie: jertfele și arderile de tot din Vechiul Testament nu voiau să însemneze decât o inimă înfrântă. Posturile Legii însemnau abținerea de la lucrurile rele.

Cristologia. Dumnezeirea lui Cristos este afirmată clar. Isus este O NIOS TOU TEOU, judecătorul lumii, care a existat înainte de crearea lumii. El este Creatorul. Profeții au fost inspirați de Cristos. El este Fiul lui Dumnezeu arătat în carne (XII, 10). Scopul întrupării a fost mântuirea neamului omenesc și să pună capăt păcatelor evreilor. Răscumpărarea a fost făcută de Cristos prin jertfa crucii. Efectele răscumpărării sunt iertarea păcatelor, sfărâmarea morții și învierea, renașterea spirituală.

Sacramentele. Botezul este deosebit de spălările evreiești, pentru că el dă iertarea păcatelor. Noi ne coborâm în apă plini de păcate și urâciune și ieșim rodind în suflet frică și în spirit speranța în Cristos. Botezul operează în noi o a două creație, din nou în întregime creați Penitența este amintită în treacăt: îți vei mărturisi păcatele tale.

Eshatologia. Se vorbește în epistolă despre învierea morților, despre judecată, despre răsplata drepților și pedeapsa păcătoșilor. Dumnezeu va judeca lumea sine acceptione personarum și fiecare va primi după cele făcute. Lumea va dura 6.000 de ani. Autorul crede că acest lucru este foarte aproape: aproape este ziua în care toate vor pieri cu cel rău; aproape este Domnul și plata Lui (XXI, 3).




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact