NUMERI

SAU A PATRA CARTE A LUI MOISE

Capitolul 1

Numărătoarea Israeliţilor

1. Domnul a vorbit lui Moise în pustia Sinai, în cortul întîlnirii, în cea dintîi zi a lunii a doua, în al doilea an după ieşirea lor din ţara Egiptului. El a zis:
2. "Faceţi numărătoarea întregei adunări a copiilor lui Israel, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd pe cap numele tuturor bărbaţilor,
3. dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei din Israel cari sînt în stare să poarte armele; să le faceţi numărătoarea după cetele lor, tu şi Aaron.
4. Să fie cu voi cîte un bărbat de fiecare seminţie, căpetenie a casei părinţilor săi.
5. Iată numele bărbaţilor cari vor fi împreună cu voi. Pentru Ruben: Eliţur, fiul lui Şedeur;
6. pentru Simeon: Şelumiel, fiul lui Ţurişadai;
7. pentru Iuda: Nahşon, fiul lui Aminadab;
8. pentru Isahar: Netaneel, fiul lui Ţuar;
9. pentru Zabulon: Eliab, fiul lui Helon;
10. pentru fiii lui Iosif, -pentru Efraim: Elişama, fiul lui Amihud; pentru Manase: Gamliel, fiul lui Pedahţur;
11. pentru Beniamin: Abidan, fiul lui Ghideoni;
12. pentru Dan: Ahiezer, fiul lui Amişadai;
13. pentru Aşer: Paguiel, fiul lui Ocran;
14. pentru Gad: Eliasaf, fiul lui Deuel;
15. pentru Neftali: Ahira, fiul lui Enan.
16. Aceştia sînt cei ce au fost aleşi de adunare, mai marii seminţiilor părinţilor lor, căpeteniile miilor lui Israel.
17. Moise şi Aaron au luat pe bărbaţii aceştia cari fuseseră chemaţi pe nume,
18. şi au strîns toată adunarea, în cea dintîi zi a lunii a doua. I-au trecut în cărţile cari cuprindeau spiţa neamului, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd pe cap numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus.
19. Moise a făcut numărătoarea în pustia Sinai, cum îi poruncise Domnul.
20. Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Ruben, întîiul născut al lui Israel, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd pe cap numele tuturor bărbaţilor, dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
21. bărbaţii din seminţia lui Ruben ieşiţi la numărătoare, au fost patruzeci şi şase de mii cinci sute.
22. Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Simeon, după familiile lor, după casele părinţilor lor; le-au făcut numărătoarea, numărînd pe cap numele tuturor bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, toţi cei în stare să poartearmele:
23. bărbaţii din seminţia lui Simeon ieşiţi la numărătoare, au fost cincizeci şi nouă de mii trei sute.
24. Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Gad, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
25. bărbaţii din seminţia lui Gad ieşiţi la numărătoare, au fost patruzeci şi cinci de mii şase sute cincizeci.
26. Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Iuda, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
27. bărbaţii din seminţia lui Iuda ieşiţi la numărătoare, au fost şaptezeci şi patru de mii şase sute.
28. Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Isahar, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de aniîn sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
29. bărbaţii din seminţia lui Isahar, ieşiţi la numărătoare, au fost cincizeci şi patru de mii patru sute.
30. Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Zabulon, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci deani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
31. bărbaţii din seminţia lui Zabulon ieşiţi la numărătoare, au fost cincizeci şişapte de mii patru sute.
32. Au trecut în cărţile neamului dintre fiii lui Iosif, pe fiii lui Efraim, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
33. bărbaţii din seminţia lui Efraim ieşiţi la numărătoare, au fost patruzeci demii cinci sute.
34. Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Manase, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
35. bărbaţii din seminţia lui Manase ieşiţi la numărătoare, au fost treizeci şi două de mii două sute.
36. Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Beniamin, după familiile lor, dupăcasele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
37. bărbaţii din seminţia lui Beniamin ieşiţi la numărătoare, au fost treizeci şicinci de mii patru sute.
38. Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Dan, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
39. bărbaţii din seminţia lui Dan ieşiţi la numărătoare, au fost şasezeci şi douăde mii şapte sute.
40. Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Aşer, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
41. bărbaţii din seminţia lui Aşer, ieşiţi la numărătoare, au fost patruzeci şi una de mii cinci sute.
42. Au trecut în cărţile neamului pe fiii lui Neftali, după familiile lor, după casele părinţilor lor, numărînd numele bărbaţilor dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, pe toţi cei în stare să poarte armele:
43. bărbaţii din seminţia lui Neftali ieşiţi la numărătoare, au fost cincizeci şi trei de mii patru sute.
44. Aceştia sînt aceia a căror numărătoare a fost făcută de Moise şi Aaron, şide cei doisprezece bărbaţi, mai mari ai lui Israel; era cîte un bărbat pentru fiecare din casele părinţilor lor.
45. Toţi aceia dintre copiii lui Israel ieşiţi la numărătoare, după casele părinţilor lor, dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, toţi aceia din Israel cari erau în stare să poarte armele,
46. toţi cei ieşiţi la numărătoare, au fost şase sute trei mii cincisute cinci zeci.
47. Leviţii, după seminţia părinţilor lor, n'au intrat în numărătoarea aceasta.
48. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
49. "Să nu faci numărătoarea seminţiei lui Levi, şi să nu -i numeri capetele înmijlocul celorlalţi copii ai lui Israel.
50. Dă în grija Leviţilor cortul întîlnirii, toate uneltele lui şi tot ce ţine de el. Ei vor duce cortul şi toate uneltele lui, vor face slujba în el, şi vor tăbărî în jurul cortului.
51. Cînd va porni cortul, Leviţii să -l desfacă; şi cînd se va opri cortul, Leviţii să -l întindă; iar străinul care se va apropia de el, să fie pedepsit cu moartea.
52. Copiii lui Israel să tăbărască fiecare în tabăra lui, fiecare lîngă steagul lui, după cetele lor.
53. Dar Leviţii să tăbărască în jurul cortului întîlnirii, pentru ca să nu izbucnească mînia Mea împotriva adunării copiilor lui Israel; şi Leviţii să aibă pazacortului întîlnirii."
54. Copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile, pe cari le dăduse lui Moise Domnul; aşa au făcut.

Capitolul 2

Aşezarea taberilor

1. Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
2. "Copiii lui Israel au să tăbărască fiecare lîngă steagul lui, subt semnele casei părinţilor lui; să tăbărască în faţa şi împrejurul cortului întîlnirii.
3. La răsărit, tabăra lui Iuda, cu steagul ei, şi cu oştirile sale. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Iuda, Nahşon, fiul lui Aminadab,
4. cu oştirea lui, alcătuită din şaptezeci şi patru de mii şase sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
5. Lîngă el să tăbărască seminţia lui Isahar, şi mai marele fiilor lui Isahar, Netaneel, fiul lui Ţuar,
6. cu oştirea lui, alcătuită din cincizeci şi patru de mii patru sute de oameni, ieşiţi la numărătoare;
7. apoi seminţia lui Zabulon, şi mai marele fiilor lui Zabulon, Eliab, fiul lui Helon,
8. cu oştirea lui, alcătuită din cincizeci şi şapte de mii patru sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
9. Toţi cei din tabăra lui Iuda, ieşiţi la numărătoare, sînt o sută optzeci şi şasede mii patru sute de bărbaţi, după oştirea lor. Ei să pornească cei dintîi.
10. La miazăzi, tabăra lui Ruben, cu steagul ei, şi cu oştirile ei. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Ruben, Eliţur, fiul lui Şedeur,
11. cu oştirea lui, alcătuită din patruzeci şi şase de mii cinci sute de bărbaţi, ieşiţi la numărătoare.
12. Lîngă el să tăbărască seminţia lui Simeon şi mai marele fiilor lui Simeon, Şelumiel, fiul lui Ţurişadai,
13. cu oştirea lui, alcătuită din cincizeci şi nouă de mii trei sute de oameni, ieşiţi la numărătoare;
14. apoi seminţia lui Gad, şi mai marele fiilor lui Gad, Elisa, fiul lui Deuel,
15. cu oştirea lui, alcătuită din patruzeci şi cinci de mii şase sute cincizeci de oameni, ieşiţi la numărătoare.
16. Toţi cei din tabăra lui Ruben, ieşiţi la numărătoare, sînt o sută cincizeci şiunu de mii patru sute cincizeci de oameni, după oştirile lor. Ei să pornească în al doilea rînd.
17. Apoi va porni cortul întîlnirii, împreună cu tabăra Leviţilor, aşezată în mijlocul celorlalte tabere. Pe drum vor ţinea şirul în care au tăbărît, fiecare la rîndul lui, după steagul lui.
18. La apus, tabăra lui Efraim, cu steagul său, şi cu oştirile sale. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Efraim, Elişama, fiul lui Amihud,
19. cu oştirea lui, alcătuită din patruzeci de mii cinci sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
20. Lîngă el să tăbărască seminţia lui Manase şi mai marele fiilor lui Manase,Gamliel, fiul lui Pedahţur,
21. cu oştirea lui, alcătuită din treizeci şi două de mii două sute de oameni, ieşiţi la numărătoare;
22. apoi seminţia lui Beniamin şi mai marele fiilor lui Beniamin, Abidan, fiul lui Ghideoni,
23. cu oştirea lui, alcătuită din treizeci şi cinci de mii patru sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
24. Toţi cei din tabăra lui Efraim, ieşiţi la numărătoare, sînt o sută opt mii o sută de oameni, după oştirile lor. Ei să pornească în al treilea rînd.
25. La miază noapte, tabăra lui Dan, cu steagul ei, şi cu oştirile ei. Acolo să tăbărască mai marele fiilor lui Dan, Ahiezer, fiul lui Amişadai,
26. cu oştirea lui, alcătuită din şasezeci şi două de mii şapte sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
27. Lîngă el să tăbărască seminţia lui Aşer şi mai marele fiilor lui Aşer. Paguiel, fiul lui Ocran,
28. cu oştirea lui, alcătuită din patruzeci şi unu de mii cinci sute de oameni, ieşiţi la numărătoare;
29. apoi seminţia lui Neftali, şi mai marele fiilor lui Neftali, Ahira, fiul lui Enan,
30. cu oştirea lui, alcătuită din cincizeci şi trei de mii patru sute de oameni, ieşiţi la numărătoare.
31. Toţi cei din tabăra lui Dan, ieşiţi la numărătoare, sînt o sută cincizeci şi şapte de mii şase sute de oameni. Ei să pornească cei din urmă, după steagul lor.
32. Aceştia sînt copiii lui Israel ieşiţi la numărătoare, după casele părinţilor lor. Toţi cei ieşiţi la numărătoare, şi cari au alcătuit taberile, după oştirile lor,au fost şase sute trei mii cinci sute cincizeci.
33. Leviţii, după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul' n'au intrat la numărătoare în mijlocul copiilor lui Israel.
34. Şi copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile, pe cari le dăduse lui Moise Domnul. Aşa tăbărau ei, după steagurile lor; şi astfel porneau ladrum, fiecare după familia lui, după casa părinţilor lui.

Capitolul 3

Familia lui Aaron

1. Iată sămînţa lui Aaron şi a lui Moise, pe vremea cînd a vorbit Domnul cuMoise, pe muntele Sinai.
2. Iată numele fiilor lui Aaron: Nadab, întîiul născut, Abihu, Eleazar şi Itamar.
3. Acestea sînt numele fiilor lui Aaron, cari au primit ungerea preoţească, şi cari au fost închinaţi în slujba preoţiei.
4. Nadab şi Abihu au murit înaintea Domnului, cînd au adus înaintea Domnului foc străin, în pustia Sinai; ei n'aveau fii. Eleazar şi Itamar au împlinit slujba preoţiei, în faţa tatălui lor Aaron.

Slujba Leviţilor

5. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
6. "Apropie seminţia lui Levi, şi pune -o înaintea preotului Aaron, ca să fie în slujba lui.
7. Ei să aibă grijă de tot ce este dat în paza lui şi de tot ce este poruncit întregii adunări, înaintea cortului întîlnirii: să facă slujba cortului.
8. Să aibă grijă de toate uneltele cortului întîlnirii, şi de tot ce este poruncit copiilor lui Israel: ei să facă slujba cortului.
9. Să dai pe Leviţi lui Aaron şi fiilor lui; ei să -i fie daţi lui în totul, din parteacopiilor lui Israel.
10. Pe Aaron şi pe fiii lui să -i pui să păzească slujba preoţiei lor; iar străinul care se va apropia, să fie pedepsit cu moartea."
11. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
12. "Iată că am luat pe Leviţi din mijlocul copiilor lui Israel, în locul tuturor întîilor născuţi, cari se nasc întăi dintre copiii lui Israel; şi Leviţii vor fi ai Mei.
13. Căci orice întîi născut este al Meu; în ziua cînd am lovit pe toţi întîii născuţi din ţara Egiptului, Mi-am închinat Mie pe toţi întîii născuţi din Israel, atît din oameni cît şi din dobitoace: ei vor fi ai Mei. Eu sînt Domnul."

Familiile Leviţilor

14. Domnul a vorbit lui Moise, în pustia Sinai, şi a zis:
15. "Fă numărătoarea copiilor lui Levi, după casele părinţilor lor, după familiile lor; şi anume, fă numărătoarea tuturor celor de parte bărbătească, dela vîrsta de o lună în sus.
16. Moise le -a făcut numărătoarea, după porunca Domnului, întocmai cum poruncise.
17. Iată cari sînt fiii lui Levi, după numele lor: Gherşon, Chehat şi Merari. -
18. Iată numele fiilor lui Gherşon, după familiile lor: Libni şi Şimei.
19. Iată fiii lui Chehat, după familiile lor: Amram, Iţehar, Hebron şi Uziel;
20. şi fiii lui Merari, după familiile lor: Mahli şi Muşi. Acestea sînt familiile lui Levi, după casele părinţilor lor.
21. Din Gherşon se pogoară familia lui Libni şi familia lui Şimei, alcătuind familiile Gherşoniţilor.
22. Cei ieşiţi la numărătoare, cînd au numărat pe toţi bărbaţii dela vîrsta de o lună în sus, au fost şapte mii cinci sute.
23. Familiile Gherşoniţilor tăbărau înapoia cortului la apus.
24. Căpetenia casei părinteşti a Gherşoniţilor era Elisaf, fiul lui Lael.
25. În ce priveşte cortul întîlnirii, în grija fiilor lui Gherşon era dat: cortul şi acoperişul cortului, învelitoarea acoperişului cortului şi perdeaua de la uşa cortului întîlnirii;
26. apoi pînzele curţii şi perdeaua de la poarta curţii cortului dejur împrejurulcortului şi altarului, şi toate funiile pentru slujba cortului.
27. Din Chehat se pogoară familia Amramiţilor, familia Iţehariţilor, familia Hebroniţilor şi familia Uzieliţilor, alcătuind familiile Chehatiţilor.
28. Numărînd pe toţi bărbaţii dela vîrsta de o lună în sus, s'au găsit opt mii şase sute de bărbaţi, însărcinaţi cu îngrijirea sfîntului locaş.
29. Familiile fiilor lui Chehat tăbărau în partea de miazăzi a cortului.
30. Căpetenia casei părinteşti a familiilor Chehatiţilor era Eliţafan, fiul lui Uziel.
31. În grija lor au dat chivotul, masa, sfeşnicul, altarele, uneltele sfîntului locaş, cu cari îşi făceau slujba, perdeaua dinlăuntru, şi tot ce ţine de ea.
32. Căpetenia căpeteniilor Leviţilor era Eleazar, fiul preotului Aaron; el avea privigherea asupra celor însărcinaţi să îngrijească de sfîntul locaş.
33. Din Merari se pogoară familia lui Mahli şi familia lui Muşi, alcătuind familiile Merariţilor.
34. Cei ieşiţi la numărătoare, cînd au numărat pe toţi bărbaţii de la vîrsta de olună în sus, au fost şase sute de mii două sute.
35. Căpetenia casei părinteşti a familiilor lui Merari era Ţuriel, fiul lui Abihail. Ei tăbărau în partea de miazănoapte a cortului.
36. În paza şi grija fiilor lui Merari au dat: scîndurile cortului, drugii, stîlpii şipicioarele lor, toate uneltele şi tot ce ţine de ele;
37. apoi stîlpii curţii de jur împrejur, picioarele lor, ţăruşii lor şi funiile lor.
38. Moise, Aaron şi fiii lui tăbărau înaintea cortului, la răsărit, înaintea cortului întîlnirii, spre răsăritul soarelui; ei aveau să îndeplinească la sfîntul locaş,tot ce fusese poruncit copiilor lui Israel; iar străinul care se va apropia, să fie pedepsit cu moartea.
39. Toţi Leviţii a căror numărătoare au făcut -o Moise şi Aaron, după poruncaDomnului, după familiile lor, toţi bărbaţii, dela vîrsta de o lună în sus, au fost douăzeci şi două de mii.

Răscumpărarea întîilor născuţi

40. Domnul a zis lui Moise: "Fă numărătoarea tuturor întîilor născuţi de parte bărbătească dintre copiii lui Israel, dela vîrsta de o lună în sus, şi numără-i după numele lor.
41. Să iei pe Leviţi pentru Mine, Domnul, în locul tuturor întîilor născuţi din copiii lui Israel, şi vitele Leviţilor în locul tuturor întîilor născuţi din vitele copiilor lui Israel!"
42. Moise a făcut numărătoarea tuturor întîilor născuţi dintre copiii lui Israel,după porunca pe care i -o dăduse Domnul.
43. Toţi întîii născuţi de parte bărbătească, a căror numărătoare au făcut -o, numărîndu-le numele, dela vîrsta de o lună în sus, au fost douăzeci şi două demii două sute şapte zeci şi trei.
44. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
45. "Ia pe Leviţi în locul tuturor întîilor născuţi din copiii lui Israel, şi vitele Leviţilor în locul vitelor lor; şi Leviţii vor fi ai Mei. Eu sînt Domnul.
46. Pentru răscumpărarea celor două sute şaptezeci şi trei, cari trec peste numărul Leviţilor, dintre întîii născuţi ai copiilor lui Israel,
47. să iei cîte cinci sicli de cap, după siclul sfîntului locaş, care este de douăzeci de ghere.
48. Să dai argintul acesta lui Aaron şi fiilor lui, pentru răscumpărarea celor ce trec peste numărul Leviţilor."
49. Moise a luat argintul pentru răscumpărarea celor ce treceau peste numărulcelor răscumpăraţi de Leviţi;
50. a luat argintul întîilor născuţi din copiii lui Israel: o mie trei sute şasezeci şi cinci de sicli, după siclul sfîntului locaş.
51. Şi Moise a dat argintul de răscumpărare lui Aaron şi fiilor lui, după porunca Domnului, cum poruncise lui Moise Domnul.

Capitolul 4

Slujbele Chehatiţilor

1. Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
2. "Numără pe fiii lui Chehat dintre copiii lui Levi, după familiile lor, după casele părinţilor lor,
3. dela vîrsta de treizeci de ani în sus, pînă la vîrsta de cincizeci de ani, pe toţicei destoinici să facă vreo slujbă la cortul întîlnirii.
4. Iată slujbele fiilor lui Chehat, în cortul întîlnirii: ele privesc Locul prea sfînt.
5. La pornirea taberii, Aaron şi fiii lui să vină să dea jos perdeaua dinlăuntru, şi să acopere cu ea chivotul mărturiei;
6. să pună deasupra ei o învelitoare de piele de viţel de mare, şi să întindă pe deasupra un covor făcut în întregime din materie albastră; apoi să pună drugii chivotului.
7. Să întindă un covor albastru peste masa pînilor pentru punerea înainte, şi deasupra să pună străchinile, căţuile, ceştile şi potirele pentru jertfele de băutură; deasupra să fie şi pînea care se pune necurmat înaintea Domnului;
8. peste toate aceste lucruri să întindă un covor cărmiziu, şi să -l acopere cu o învelitoare de piele de viţel de mare; apoi să pună drugii mesei.
9. Să ia un covor albastru, şi să acopere sfeşnicul, candelele lui, mucările lui, cenuşarele lui şi toate vasele lui pentru untdelemn, cari se întrebuinţează pentru slujba lui;
10. să -l pună cu toate uneltele lui într'o învelitoare de piele de viţel de mare; apoi să -l pună pe targă.
11. Peste altarul de aur să întindă un covor albastru, şi să -l acopere cu o învelitoare de piele de viţel de mare; apoi să -i pună drugii.
12. Să ia apoi toate uneltele întrebuinţate pentru slujbă în sfîntul locaş, şi să le pună într'un covor albastru, şi să le acopere cu o învelitoare de piele de viţel de mare; apoi să le pună pe targă.
13. Să ia cenuşa din altar, şi să întindă peste altar un covor de purpură;
14. să pună deasupra toate uneltele pentru slujba lui, tigăile pentru cărbuni, furculiţele, lopeţile, ligheanele, toate uneltele altarului, şi deasupra să întindă o învelitoare de piele de viţel de mare; apoi să -i pună drugii.
15. Dupăce Aaron şi fiii lui vor isprăvi de acoperit sfîntul locaş şi toate uneltele sfîntului locaş, fiii lui Chehat să vină, la pornirea taberii, ca să le ducă; dar să nu se atingă de lucrurile sfinte, ca să nu moară. Acestea sînt lucrurile pe cari au să le ducă fiii lui Chehat din cortul întîlnirii.
16. Eleazar, fiul preotului Aaron, să aibă subt privigherea lui untdelemnul pentru sfeşnic, tămîia mirositoare, darul de pîne de toate zilele şi untdelemnulpentru ungere; să aibă în grija lui tot cortul şi tot ce cuprinde el, sfîntul locaş şi uneltele lui."
17. Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
18. "Să nu cumva să puneţi neamul familiilor Chehatiţilor în primejdie să fie nimicit din mijlocul Leviţilor.
19. Iată ce să faceţi pentru ei, ca să trăiască şi să nu moară cînd se vor apropiade Locul prea sfînt: Aaron şi fiii lui să vină, şi să pună pe fiecare din ei la slujba şi sarcina lui.
20. Să nu intre ei să învelească lucrurile sfinte, ca să nu moară."

Slujbele Gherşoniţilor

21. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
22. "Numără şi pe fiii lui Gherşon, după casele părinţilor lor, după familiile lor;
23. şi anume, să faci numărătoarea, începînd dela vîrsta de treizeci de ani în sus pînă la vîrsta de cincizeci de ani, a tuturor celor ce sînt în stare să împlinească vreo slujbă în cortul întîlnirii.
24. Iată slujbele familiilor Gherşoniţilor, slujba pe care vor trebui s'o facă şi cevor trebui să ducă.
25. Să ducă covoarele cortului şi cortul întîlnirii, învelitoarea lui şi învelitoarea de piele de viţel de mare, care se pune deasupra, perdeaua de la uşa cortului întîlnirii;
26. pînzele curţii şi perdeaua dela uşa porţii curţii, dejur împrejurul cortului şialtarului, funiile lor şi toate uneltele cari ţin de ele. Şi ei să facă toată slujba privitoare la aceste lucruri.
27. În slujbele lor, fiii Gherşoniţilor să fie subt poruncile lui Aaron şi fiilor lui, pentru tot ce vor duce şi pentru toată slujba pe care vor trebui s'o facă; în grija lor să daţi tot ce au de dus.
28. Acestea sînt slujbele familiilor fiilor Gherşoniţilor în cortul întîlnirii, şi ceau ei de păzit subt cîrmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron.

Slujbele fiilor lui Merari

29. Să faci numărătoarea fiilor lui Merari, după familiile lor, după casele părinţilor lor;
30. şi anume, să faci numărătoarea, începînd dela vîrsta de treizeci de ani în sus pînă la vîrsta de cinci zeci de ani, a tuturor celor ce sînt în stare să facă vreo slujbă în cortul întîlnirii.
31. Iată ce este dat în grija lor şi ce au ei de dus, pentru toate slujbele din cortul întîlnirii: scîndurile cortului, drugii lui, stîlpii lui, picioarele lui;
32. stîlpii curţii de jur împrejur, picioarele lor, ţăruşii lor, funiile lor, toate uneltele cari ţin de ei şi tot ce este rînduit pentru slujba lor. Să spuneţi pe nume lucrurile cari sînt date în grija lor şi pe cari le au ei de purtat.
33. Acestea sînt slujbele familiilor fiilor lui Merari, toate slujbele pe cari au săle facă ei în cortul întîlnirii, subt cîrmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron."
34. Moise, Aaron şi mai marii adunării au făcut numărătoarea fiilor Chehatiţilor, după familiile lor şi după casele părinţilor lor,
35. şi anume a tuturor acelora cari, dela vîrsta de treizeci de ani în sus, pînă lavîrsta de cincizeci de ani, erau în stare să facă vreo slujbă în cortul întîlnirii.
36. Cei ieşiţi la numărătoare, după familiile lor, au fost două mii şapte sute cinci zeci.
37. Aceştia sînt cei ieşiţi la numărătoare din familiile Chehatiţilor, toţi cei ce făceau vreo slujbă în cortul întîlnirii; Moise şi Aaron le-au făcut numărătoarea, după porunca Domnului dată prin Moise.
38. Fiii lui Gherşon ieşiţi la numărătoare, după familiile lor şi după casele părinţilor lor,
39. dela vîrsta de treizeci de ani în sus pînă la vîrsta de cincizeci de ani, şi anume toţi cei ce erau în stare să facă vreo slujbă în cortul întîlnirii,
40. cei ieşiţi la numărătoare, după familiile lor, după casele părinţilor lor, au fost două mii şase sute treizeci.
41. Aceştia sînt cei ieşiţi la numărătoare din familiile fiilor lui Gherşon, toţi cei ce făceau vreo slujbă în cortul întîlnirii; Moise şi Aaron le-au făcut numărătoarea după porunca Domnului.
42. Cei ieşiţi la numărătoare dintre familiile fiilor lui Merari, după familiile lor, după casele părinţilor lor,
43. dela vîrsta de treizeci de ani în sus pînă la vîrsta de cincizeci de ani, toţi cei ce erau în stare să facă vreo slujbă în cortul întîlnirii,
44. cei ieşiţi la numărătoare, după familiile lor, au fost trei mii două sute.
45. Aceştia sînt cei ieşiţi la numărătoare din familiile fiilor lui Merari; Moise şi Aaron le-au făcut numărătoarea după porunca Domnului dată prin Moise.
46. Toţi aceia dintre Leviţi a căror numărătoare au făcut -o Moise, Aaron şi mai marii lui Israel, după familiile lor şi după casele părinţilor lor,
47. dela vîrsta de treizeci de ani în sus pînă la vîrsta de cinci zeci de ani, toţi cei ce erau în stare să facă vreo slujbă şi să ducă cortul întîlnirii,
48. toţi cei ieşiţi la numărătoare, au fost opt mii cincisute optzeci.
49. Le-au făcut numărătoarea după porunca Domnului dată prin Moise, arătînd fiecăruia slujba pe care trebuia s'o facă şi ce trebuia să ducă; le-au făcut numărătoarea după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul.

Capitolul 5

Izgonirea celor necuraţi

1. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
2. "Porunceşte copiilor lui Israel să izgonească din tabără pe orice lepros, şi peoricine are o lepădare de sămînţă, sau este întinat prin atingerea de un mort.
3. Fie bărbaţi fie femei, să -i scoateţi afară din tabără; să -i scoateţi afară, ca sănu spurce tabăra în mijlocul căreia Îmi am Eu locuinţa."
4. Copiii lui Israel au făcut aşa, şi i-au scos afară din tabără; cum poruncise luiMoise Domnul, aşa au făcut copiii lui Israel.

Despăgubirea pentru furt

5. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
6. "Spune copiilor lui Israel: Cînd un bărbat sau o femeie va păcătui împotrivaaproapelui său, făcînd o călcare de lege faţă de Domnul, şi se va face astfelvinovat,
7. să-şi mărturisească păcatul, şi să dea înapoi în întregime preţul lucrului cîştigat prin mijloace necinstite, adăugînd a cincea parte; să -l dea aceluia faţă de care s -a făcut vinovat.
8. Dacă nu este nimeni care să aibă drept să ia înapoi lucrul cîştigat prin mijloace necinstite, lucrul acela să se întoarcă la Domnul, la preot, afară de berbecele adus ca jertfă de ispăşire cu care se va face ispăşire pentru cel vinovat.
9. Orice dar ridicat din lucrurile închinate Domnului de copiii lui Israel, să fieal preotului, căruia îi sînt aduse.
10. Lucrurile închinate Domnului vor fi ale preotului: tot ce i se va da preotului, al lui să fie."

Apa de gelozie

11. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
12. "Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: Dacă păcătuieşte nevasta cuiva faţă de bărbatul ei, şi -i este necredincioasă;
13. dacă altul se culcă cu ea, şi lucrul este ascuns de bărbatul ei; dacă ea s'a pîngărit în ascuns, fără să fie vreun martor împotriva ei, şi fără să fie prinsă asupra faptului; -
14. şi dacă bărbatul este apucat de un duh de gelozie şi are bănuieli asupra nevestei lui, care s'a pîngărit, sau dacă este cuprins de un duh de gelozie şi arebănuieli asupra nevestei lui, care nu s'a pîngărit; -
15. omul acela să-şi aducă nevasta la preot, şi, ca dar de mîncare pentru ea, săaducă a zecea parte dintr'o efă de floare de făină de orz; să nu toarne untdelemn pe ea, şi să nu pună tămîie pe ea, căci acesta este un dar de mîncare adus pentru gelozie, un dar de descoperire, care descopere o fărădelege.
16. Preotul s'o apropie, şi s'o pună să stea în picioare înaintea Domnului.
17. Preotul să ia apă sfîntă într'un vas de pămînt; să ia ţărînă de pe podeala cortului şi s'o pună în apă.
18. Preotul să pună pe femeie să stea în picioare înaintea Domnului; să descopere capul femeii, şi să -i pună în mîni darul de mîncare adus pentru descoperire, darul de mîncare adus pentru gelozie; preotul să aibă în mînă apele amare aducătoare de blestem.
19. Preotul să pună pe femeie să jure, şi să -i zică: ,Dacă niciun om nu s'a culcat cu tine, şi dacă, fiind subt puterea bărbatului tău, nu te-ai abătut dela el ca să te pîngăreşti cu altul, să nu-ţi facă niciun rău aceste ape amare aducătoare de blestem!
20. Dar dacă, fiind subt puterea bărbatului tău, te-ai abătut dela el şi te-ai pîngărit, şi dacă un alt om decît bărbatul tău s'a culcat cu tine, -
21. şi preotul să pună pe femeie să jure cu un jurămînt de blestem, şi să -i zică: ,Domnul să te facă să ajungi de blestem şi de urgie în mijlocul poporului tău, făcînd să ţi se usuce coapsa şi să ţi se umfle pîntecele,
22. şi apele acestea aducătoare de blestem să intre în măruntaiele tale, ca să facă să ţi se umfle pîntecele şi să ţi se usuce coapsa!` Şi femeia să zică: ,Amin! Amin!`
23. Preotul să scrie blestemurile acestea într'o carte, apoi să le şteargă cu apelecele amare.
24. Şi să dea femeii să bea apele amare aducătoare de blestem; şi apele aducătoare de blestem vor intra în ea şi -i vor pricinui amărăciunea.
25. Preotul să ia din mînile femeii darul de mîncare adus pentru gelozie, să legene darul într'o parte şi într'alta înaintea Domnului, şi să -l aducă pe altar.
26. Apoi preotul să ia un pumn din darul acesta, ca aducere aminte, şi să -l ardă pe altar. După aceea, să dea femeii să bea apele.
27. Dupăce îi va da să bea apele, dacă ea s'a pîngărit şi a fost necredincioasă bărbatului ei, apele aducătoare de blestem vor intra în ea, şi -i vor pricinui amărăciunea; pîntecele i se va umfla, coapsa i se va usca, şi femeia aceasta va fi de blestem în mijlocul poporului ei.
28. Dar dacă femeia nu s'a pîngărit şi este curată, va rămînea neatinsă, şi va avea copii.
29. Aceasta este legea asupra geloziei, pentru împrejurarea cînd o femeie, careeste subt puterea bărbatului ei, se abate şi se pîngăreşte,
30. şi pentru împrejurarea cînd un bărbat, apucat de un duh de gelozie, are bănuieli asupra nevestei lui: preotul s'o pună să stea în picioare înaintea Domnului, şi să -i facă întocmai după legea aceasta.
31. Bărbatul va fi scutit de vină, dar femeia aceea îşi va lua pedeapsa nelegiuirii ei."

Capitolul 6

Legea Nazireatului

1. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
2. "Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: ,Cînd un bărbat sau o femeie se vadespărţi de ceilalţi, făcînd o juruinţă de nazireat1, ca să se închine Domnului,
3. să se ferească de vin şi de băutură îmbătătoare; să nu bea nici oţet făcut dinvin, nici oţet făcut din vreo băutură îmbătătoare; să nu bea nicio băutură stoarsă din struguri, şi să nu mănînce struguri proaspeţi nici uscaţi.
4. În tot timpul nazireatului lui, să nu mănînce nimic care vine din viţă, dela sîmburi pînă la pieliţa strugurelui.
5. În tot timpul nazireatului, briciul să nu treacă pe capul lui; pînă la împlinirea zilelor pentru cari s'a închinat Domnului, va fi sfînt; să-şi lase părul să crească în voie.
6. În tot timpul cît s'a făgăduit Domnului prin jurămînt, să nu se apropie de un mort;
7. să nu se pîngărească nici la moartea tatălui său, nici a mamei sale, nici a fratelui său, nici a sorei sale, căci poartă pe cap închinarea Dumnezeului lui.
8. În tot timpul nazireatului, să fie închinat Domnului.
9. Dacă moare cineva de moarte năpraznică lîngă el, şi capul lui închinat se face astfel necurat, să-şi radă capul în ziua curăţirii, şi anume să şi -l radă a şaptea zi.
10. În ziua a opta, să aducă preotului două turturele sau doi pui de porumbel, la uşa cortului întîlnirii.
11. Preotul să jertfească pe unul ca jertfă de ispăşire, iar pe celalt ca ardere de tot, şi să facă pentru el ispăşirea păcatului lui, făcut cu prilejul mortului. Nazireul să-şi sfinţească apoi capul chiar în ziua aceea.
12. Să închine din nou Domnului zilele nazireatului lui dinainte, şi să aducă un miel de un an ca jertfă pentru vină; zilele dinainte nu vor fi socotite, pentrucă nazireatul lui a fost pîngărit.

După isprăvirea nazireatului

13. Iată legea nazireului. În ziua cînd se va împlini vremea nazireatului lui, săfie adus la uşa cortului întîlnirii.
14. Ca dar, să aducă Domnului: un miel de un an fără cusur, pentru arderea de tot, o oaie de un an şi fără cusur pentru jertfa de ispăşire, şi un berbece fără cusur, pentru jertfa de mulţămire;
15. un coş cu azimi, turte făcute din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, şi plăcinte fără aluat, stropite cu untdelemn, împreună cu darul de mîncare şi jertfa de băutură obicinuite.
16. Preotul să aducă aceste lucruri înaintea Domnului şi să aducă jertfa lui de ispăşire şi arderea de tot;
17. să pregătească berbecele ca jertfă de mulţămire Domnului, împreună cu coşul cu azimi, şi să pregătească şi darul lui de mîncare şi jertfa lui de băutură.
18. Nazireul să-şi radă, la uşa cortului întîlnirii, capul închinat Domnului; să ia părul capului său închinat Domnului, şi să -l pună pe focul care este subt jertfa de mulţămire.
19. Preotul să ia spata dreaptă fiartă a berbecelui, o turtă nedospită din coş, şio plăcintă nedospită; şi să le pună în mînile Nazireului, după ce acesta şi -aras capul închinat Domnului.
20. Preotul să le legene într'o parte şi într'alta înaintea Domnului: acesta este un lucru sfînt, care este al preotului, împreună cu pieptul legănat şi spata adusă ca jertfă prin ridicare. Apoi, nazireul va putea să bea vin.
21. Aceasta este legea pentru cel ce a făcut juruinţa de nazireat: acesta este darul lui, care trebuie adus Domnului pentru nazireatul lui, afară de ce -i vor îngădui mijloacele lui. Să împlinească tot ce este poruncit pentru juruinţa pe care a făcut -o, după legea nazireatului."

Binecuvîntarea

22. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
23. "Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui, şi spune-le: ,Aşa să binecuvîntaţi pe copiiilui Israel, şi să le ziceţi:
24. ,Domnul să te binecuvinteze, şi să te păzească!
25. Domnul să facă să lumineze Faţa Lui peste tine, şi să Se îndure de tine!
26. Domnul să-Şi înalţe Faţa peste tine, şi-să-ţi dea pacea!
27. Astfel să pună Numele Meu peste copiii lui Israel, şi Eu îi voi binecuvînta."

Capitolul 7

Darurile căpeteniilor seminţiilor

1. Cînd a isprăvit Moise de aşezat cortul, l -a uns şi l -a sfinţit împreună cu toate uneltele lui, precum şi altarul cu toate uneltele lui; le -a uns şi le -a sfinţit.
2. Atunci mai marii lui Israel, căpeteniile caselor părinţilor lor, şi-au adus darurile lor: aceştia erau mai marii seminţiilor, cari luaseră parte la numărătoare.
3. Ei şi-au adus ca dar înaintea Domnului: şase cară acoperite şi doisprezece boi, adică un car la două căpetenii, şi un bou de fiecare căpetenie; şi le-au adus înaintea cortului.
4. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
5. "Ia dela ei aceste lucruri, şi să le întrebuinţezi pentru slujba cortului întîlnirii; să le dai Leviţilor, fiecăruia după cum cere slujba lui."
6. Moise a luat carăle şi boii, şi le -a dat Leviţilor.
7. A dat două cară şi patru boi fiilor lui Gherşon, după cum cereau slujbele lor;
8. a dat patru cară şi opt boi fiilor lui Merari, după cum cereau slujbele lor, subt cîrmuirea lui Itamar, fiul preotului Aaron.
9. Dar n'a dat niciunul fiilor lui Chehat, pentrucă, după cum cereau slujbele lor, ei trebuiau să ducă lucrurile sfinte pe umeri.

Darurile pentru tîrnosirea altarului

10. Căpeteniile şi-au adus darurile pentru tîrnosirea altarului, în ziua cînd l-au uns; căpeteniile şi-au adus darurile înaintea altarului.
11. Domnul a zis lui Moise: "Căpeteniile să vină unul cîte unul, şi anume fiecare în cîte o zi deosebită, ca să-şi aducă darul pentru tîrnosirea altarului."
12. Cel ce şi -a adus darul în ziua întîi, a fost Nahşon, fiul lui Aminadab, din seminţia lui Iuda.
13. El a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
14. o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămîie,
15. un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
16. un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
17. şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Nahşon, fiul lui Aminadab.
18. A doua zi, şi -a adus darul Netaneel, fiul lui Ţuar, căpetenia lui Isahar.
19. El a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
20. o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămîie;
21. un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
22. un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
23. şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Netaneel, fiul lui Ţuar.
24. A treia zi, căpetenia fiilor lui Zabulon, Eliab, fiul lui Helon,
25. a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
26. o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămîie;
27. un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
28. un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
29. şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Eliab, fiul lui Helon.
30. A patra zi, căpetenia fiilor lui Ruben, Eliţur, fiul lui Şedeur,
31. a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
32. o căţuie de aur de zece sicli plină cu tămîie;
33. un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
34. un ţap pentru jertfa de ispăşire;
35. şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Eliţur, fiul lui Şedeur.
36. A cincea zi, capetenia fiilor lui Simeon, Şelumiel, fiul lui Ţurişadai,
37. a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
38. o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămîie;
39. un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
40. un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
41. şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul de mîncare al lui Şelumiel, fiul lui Ţurişadai.
42. A şasea zi, căpetenia fiilor lui Gad, Eliasaf, fiul lui Deuel,
43. a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
44. o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămîie;
45. un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
46. un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
47. şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Eliasaf, fiul lui Deuel.
48. A şaptea zi, căpetenia fiilor lui Efraim, Elişama, fiul lui Amihud,
49. a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
50. o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămîie;
51. un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot:
52. un ţap, pentru jertfa de ispăşire:
53. şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Elişama, fiul lui Amihud.
54. A opta zi, căpetenia fiilor lui Manase, Gamliel, fiul lui Pedahţur,
55. a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
56. o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămîie;
57. un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
58. un ţap pentru jertfa de ispăşire;
59. şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Gamliel, fiul lui Pedahţur.
60. A noua zi, căpetenia fiilor lui Beniamin, Abidan, fiul lui Ghideoni,
61. a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şapte zeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă plinecu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
62. o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămîie;
63. un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
64. un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
65. şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Abidan, fiul lui Ghideoni.
66. A zecea zi, căpetenia fiilor lui Dan, Ahiezer, fiul lui Amişadai,
67. a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
68. o căţuie de aur, plină cu tămîie;
69. un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
70. un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
71. şi pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Ahiezer, fiul lui Amişadai.
72. A unsprezecea zi, căpetenia fiilor lui Aşer, Paguiel, fiul lui Ocran,
73. a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighean de argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
74. o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămîie;
75. un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
76. un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
77. şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Paguiel, fiul lui Ocran.
78. A douăsprezecea zi, căpetenia fiilor lui Neftali, Ahira, fiul lui Enan,
79. a adus: o farfurie de argint în greutate de o sută treizeci de sicli, un lighiande argint de şaptezeci de sicli, după siclul sfîntului locaş, amîndouă pline cu floare de făină, frămîntată cu untdelemn, pentru darul de mîncare;
80. o căţuie de aur de zece sicli, plină cu tămîie;
81. un viţel, un berbece, un miel de un an, pentru arderea de tot;
82. un ţap, pentru jertfa de ispăşire;
83. şi, pentru jertfa de mulţămire, doi boi, cinci berbeci, cinci ţapi, cinci miei de un an. Acesta a fost darul lui Ahira, fiul lui Enan.
84. Acestea au fost darurile aduse de căpeteniile lui Israel pentru tîrnosirea altarului, în ziua cînd l-au uns. Au fost douăsprezece farfurii de argint, douăsprezece ligheane de argint, douăsprezece căţuii de aur;
85. fiecare farfurie de argint cîntărea o sută treizeci de sicli, şi fiecare lighian cîntărea şaptezeci de sicli, aşa că argintul acestor unelte se ridica în totul ladouă mii patru sute de sicli, după siclul sfîntului locaş.
86. Au fost douăsprezece căţui de aur pline cu tămîie, cîte zece sicli căţuia, după siclul sfîntului locaş; aurul căţuiilor se ridica în totul la o sută douăzeci de sicli.
87. Toate dobitoacele pentru arderea de tot au fost doisprezece viţei, doisprezece berbeci, doisprezece miei de un an, cu darurile de mîncare obicinuite, doisprezece ţapi, pentru jertfa de ispăşire.
88. Toate dobitoacele pentru jertfa de mulţămire: douăzeci şi patru de boi, şasezeci de berbeci, şasezeci de ţapi, şasezeci de miei de un an. Acestea au fostdarurile aduse pentru tîrnosirea altarului, după ce l-au uns.
89. Cînd intra Moise în cortul întîlnirii ca să vorbească cu Domnul, auzea glasul care -i vorbea de pe capacul ispăşirii care era aşezat pe chivotul mărturiei,între cei doi heruvimi. Şi vorbea cu Domnul.

Capitolul 8

Aşezarea candelelor

1. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
2. "Vorbeşte lui Aaron, şi spune -i: Cînd vei aşeza candelele în sfeşnic, cele şapte candele vor trebui să lumineze în partea dinainte a sfeşnicului."
3. Aaron a făcut aşa; a aşezat candelele în partea dinainte a sfeşnicului, cum poruncise lui Moise Domnul.
4. Sfeşnicul era de aur bătut; atît piciorul cît şi florile lui, erau de aur bătut. Moise făcuse sfeşnicul după chipul, pe care i -l arătase Domnul.

Închinarea Leviţilor

5. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
6. "Ia pe Leviţi din mijlocul copiilor lui Israel, şi curăţeşte -i.
7. Iată cum să -i curăţeşti: Stropeşte -i cu apă ispăşitoare; să lase să treacă briciul peste tot trupul lor, să-şi spele hainele, şi să se curăţească.
8. Să ia apoi un viţel, cu darul de mîncare obicinuit, făcut din floare de făină, frămîntată cu untdelemn; şi să mai iei un alt viţel pentru jertfa de ispăşire.
9. Să apropii pe Leviţi înaintea cortului întîlnirii, şi să strîngi toată adunarea copiilor lui Israel.
10. Să apropii pe Leviţi înaintea Domnului; şi copiii lui Israel să-şi pună mînile pe Leviţi.
11. Aaron să legene pe Leviţi într'o parte şi într'alta înaintea Domnului, ca undar legănat din partea copiilor lui Israel; şi să fie închinaţi astfel în slujba Domnului.
12. Leviţii să-şi pună mînile pe capul viţeilor, şi să aduci unul ca jertfă de ispăşire, şi altul ca ardere de tot, ca să faci ispăşire pentru Leviţi.
13. Să pui pe Leviţi în picioare înaintea lui Aaron şi înaintea fiilor lui, şi să -i legeni într'o parte şi într'alta, ca un dar legănat Domnului.
14. Aşa să desparţi pe Leviţi din mijlocul copiilor lui Israel; şi Leviţii vor fi aiMei.
15. După aceea, Leviţii să vină să facă slujba în cortul întîlnirii. Astfel să -i curăţeşti şi să -i legeni într'o parte şi într'alta, ca un dar legănat.
16. Căci ei Îmi sînt daţi cu totul din mijlocul copiilor lui Israel: Eu i-am luat pentru Mine în locul întîilor născuţi, din toţi întîii născuţi ai copiilor lui Israel.
17. Căci orice întîi născut al copiilor lui Israel este al Meu, atît din oameni cîtşi din dobitoace; Mie Mi i-am închinat în ziua cînd am lovit pe toţi întîii născuţi în ţara Egiptului.
18. Şi Eu am luat pe Leviţi în locul tuturor întîilor născuţi ai copiilor lui Israel.
19. Am dat pe Leviţi în totul lui Aaron şi fiilor lui, din mijlocul copiilor lui Israel, ca să facă slujbă pentru copiii lui Israel în cortul întîlnirii, să facă ispăşire pentru copiii lui Israel, şi astfel copiii lui Israel să nu fie loviţi cu nici ourgie, cînd se vor apropia de sfîntul locaş."
20. Moise, Aaron şi toată adunarea copiilor lui Israel, au făcut cu Leviţii tot ceporuncise lui Moise Domnul despre Leviţi; aşa au făcut copiii lui Israel cu ei.
21. Leviţii s'au curăţit, şi şi-au spălat hainele. Aaron i -a legănat într'o parte şi într'alta, ca un dar legănat înaintea Domnului, şi a făcut ispăşire pentru ei, ca să -i curăţească.
22. După aceea, Leviţii au venit să-şi facă slujba în cortul întîlnirii, în faţa luiAaron şi a fiilor lui. Întocmai cum poruncise lui Moise Domnul cu privire la Leviţi, aşa s'a făcut cu ei.

Timpul cît trebuie să slujească Leviţii

23. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
24. "Iată legea privitoare la Leviţi. Dela vîrsta de douăzeci şi cinci de ani în sus, orice Levit va intra în slujba cortului întîlnirii ca să îndeplinească o slujbăacolo.
25. Dela vîrsta de cincizeci de ani încolo, să iasă din slujbă, şi să nu mai slujească.
26. Va putea să ajute pe fraţii lui în cortul întîlnirii, să păzească ce le este dat în grijă; dar să nu mai facă slujbă. Aşa să faci cu Leviţii în ce priveşte slujbele lor."

Capitolul 9

Paştele în pustia Sinai

1. Domnul a vorbit lui Moise, în pustia Sinai, în luna întîi a anului al doilea,după ieşirea lor din ţara Egiptului. Şi a zis:
2. "Copiii lui Israel să prăznuiască Paştele la vremea hotărîtă.
3. Să le prăznuiţi la vremea hotărîtă, în a patrusprezecea zi a lunii acesteia, seara1; să le prăznuiţi după toate legile, şi după toate poruncile privitoare la ele."
4. Moise a vorbit copiilor lui Israel, să prăznuiască Paştele.
5. Şi au prăznuit Paştele în a patrusprezecea zi a lunii întîi, seara1, în pustia Sinai; copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile, pe cari le dăduse lui Moise Domnul.
6. S'a întîmplat că nişte oameni, fiind necuraţi din pricină că se atinseseră de un mort, nu puteau prăznui Paştele în ziua aceea. Ei s'au înfăţişat în aceeaş zi înaintea lui Moise şi înaintea lui Aaron.
7. Şi oamenii aceia au zis lui Moise: "Noi sîntem necuraţi din pricina unui mort; de ce să fim nevoiţi să nu ne aducem la vremea hotărîtă darul cuvenit Domnului în mijlocul copiilor lui Israel?"
8. Moise le -a răspuns: "Aşteptaţi să văd ce vă porunceşte Domnul."
9. Şi Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
10. "Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: ,Dacă cineva dintre voi sau dintreurmaşii voştri este necurat din pricina unui mort, sau este într'o călătorie lungă, totuş să prăznuiască Paştele în cinstea Domnului.
11. Şi, să le prăznuiască în luna a doua, în ziua a patrusprezecea, seara1; să lemănînce cu azimi şi ierburi amare.
12. Să nu lase din ele nimic pînă a doua zi dimineaţa, şi să nu frîngă niciun osdin ele. Să le prăznuiască după toate poruncile privitoare la Paşte.
13. Dacă cineva nu este necurat, nici nu este în călătorie, şi totuş nu prăznuieşte Paştele, sufletul acela să fie nimicit din poporul lui; pentru că n'a adus darul cuvenit Domnului la vremea hotărîtă, omul acela să-şi ia pedeapsa pentru păcatul lui.
14. Dacă un străin, care locuieşte între voi, prăznuieşte Paştele Domnului, să se ţină de legile şi poruncile privitoare la Paşte. Aceeaş lege să fie între voi,pentru străin ca şi pentru băştinaş."

Norul

15. În ziua cînd a fost aşezat cortul, norul a acoperit locaşul cortului întîlnirii; şi, de seara pînă dimineaţa deasupra cortului era ca înfăţişarea unui foc.
16. Totdeauna era aşa: ziua, norul acoperea cortul, iar noaptea avea înfăţişareaunui foc.
17. Cînd se ridica norul de pe cort, porneau şi copiii lui Israel; şi acolo unde se oprea norul, tăbărau şi copiii lui Israel.
18. Copiii lui Israel porneau după porunca Domnului şi tăbărau după poruncaDomnului; tăbărau atîta vreme cît rămînea norul deasupra cortului.
19. Cînd norul rămînea mai multă vreme deasupra cortului, copiii lui Israel ascultau de porunca Domnului, şi nu porneau.
20. Cînd norul rămînea mai puţine zile deasupra cortului, ei tăbărau după porunca Domnului, şi porneau după porunca Domnului.
21. Dacă norul se oprea de seara pînă dimineaţa, şi se ridica dimineaţa, atunciporneau şi ei. Dacă norul se ridica după o zi şi o noapte, atunci porneau şi ei.
22. Dacă norul se oprea deasupra cortului două zile, sau o lună, sau un an, copiii lui Israel rămîneau tăbărîţi, şi nu porneau; şi cînd se ridica, porneau şi ei.
23. Tăbărau după porunca Domnului, şi porneau după porunca Domnului; ascultau de porunca Domnului, de porunca Domnului dată prin Moise.

Capitolul 10

Trîmbiţele de argint

1. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
2. "Fă-ţi două trîmbiţe de argint; să le faci de argint bătut. Ele să-ţi slujească pentru chemarea adunării şi pentru pornirea taberilor.
3. Cînd se va suna cu ele, toată adunarea să se strîngă la tine, la uşa cortului întîlnirii.
4. Cînd se va suna numai cu o trîmbiţă, să se strîngă la tine căpeteniile, mai marii peste miile lui Israel.
5. Cînd veţi suna cu vîlvă, să pornească ceice tăbărăsc la răsărit;
6. cînd veţi suna a doua oară cu vîlvă, să pornească ceice tăbărăsc la miază-zi: pentru plecarea lor, să se sune cu vîlvă.
7. Cînd va fi vorba de strîngerea adunării, să sunaţi, dar să nu sunaţi cu vîlvă.
8. Din trîmbiţe să sune fiii lui Aaron, preoţii. Aceasta să fie o lege vecinică pentru voi şi pentru urmaşii voştri.
9. Cînd veţi merge la război, în ţara voastră, împotriva vrăjmaşului care va lupta împotriva voastră, să sunaţi cu vîlvă din trîmbiţe, şi Domnul, Dumnezeulvostru, Îşi va aduce aminte de voi, şi veţi fi izbăviţi de vrăjmaşii voştri.
10. În zilele voastre de bucurie, la sărbătorile voastre, şi la lunile noi ale voastre, să sunaţi din trîmbiţe, cînd vă veţi aduce arderile de tot şi jertfele de mulţămire; şi ele vor face ca Dumnezeul vostru să-Şi aducă aminte de voi. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru."

Plecarea din Sinai

11. În ziua a douăsprezecea a lunii a doua a anului al doilea, s'a ridicat norulde pe cortul întîlnirii.
12. Şi copiii lui Israel au pornit din pustia Sinai după taberile lor. Norul s'a oprit în pustia Paran.
13. Această întîie plecare au făcut -o după porunca Domnului dată prin Moise.
14. Întăi a pornit steagul taberii fiilor lui Iuda, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Iuda era mai mare Nahşon, fiul lui Aminadab;
15. peste oştirea seminţiei fiilor lui Isahar era Netaneel, fiul lui Ţuar;
16. peste oştirea seminţiei fiilor lui Zabulon, era Eliab, fiul lui Helon.
17. Cînd a fost desfăcut cortul, au pornit întăi fiii lui Gherşon şi fiii lui Merari, ducînd cortul.
18. Apoi a pornit steagul taberii lui Ruben, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Ruben era mai mare Eliţur, fiul lui Şedeur;
19. peste oştirea seminţiei fiilor lui Simeon, era Şelumiel, fiul lui Ţurişadai;
20. peste oştirea seminţiei fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Deuel.
21. Apoi au pornit Chehatiţii, ducînd sfîntul locaş; pănă la venirea lor ceilalţi întinseseră cortul.
22. Apoi a pornit steagul taberii fiilor lui Efraim, împreună cu oştirile lui. Peste oştirea lui Efraim era mai mare Elişama, fiul lui Amihud;
23. peste oştirea seminţiei fiilor lui Manase era Gamliel, fiul lui Pedahţur;
24. peste oştirea seminţiei fiilor lui Beniamin era Abidan, fiul lui Ghideoni.
25. Apoi a pornit steagul taberii fiilor lui Dan, împreună cu oştirile lui: ei eraucoada tuturor taberilor. Peste oştirea lui Dan era mai mare Ahiezer, fiul luiAmişadai;
26. peste oştirea seminţiei fiilor lui Aşer era Paguiel, fiul lui Ocran;
27. peste oştirea seminţiei fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan.
28. Acesta a fost şirul în care au pornit copiii lui Israel, după oştirile lor; aşa au plecat.

Moise şi socrul său

29. Moise a zis lui Hobab, fiul lui Reuel, Madianitul, socrul lui Moise: "Noi plecăm spre locul despre care Domnul a zis: ,Eu vi -l voi da.` Vino cu noi, şiîţi vom face bine, căci Domnul a făgăduit că va face bine lui Israel."
30. Hobab i -a răspuns: "Nu pot să merg; ci mă voi duce în ţara mea şi în loculmeu de naştere."
31. Şi Moise a zis: "Nu ne părăsi, te rog; fiindcă tu cunoşti locurile unde putem să tăbărîm în pustie; deci tu să ne fii călăuză.
32. Şi dacă vii cu noi, te vom face să te bucuri de binele, pe care ni -l va face Domnul."
33. Ei au plecat dela muntele Domnului, şi au mers trei zile; chivotul legămîntului Domnului a pornit înaintea lor, şi a făcut un drum de trei zile, ca să lecaute un loc de odihnă.
34. Norul Domnului era deasupra lor în timpul zilei, cînd porneau din tabără.
35. Cînd pornea chivotul, Moise zicea: "Scoală-Te, Doamne, ca să se împrăştievrăjmaşii Tăi, şi să fugă dinaintea Feţei Tale cei ce Te urăsc!"
36. Iar cînd îl aşezau, zicea: "Întoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel!"

Capitolul 11

Focul Domnului

1. Poporul a cîrtit în gura mare împotriva Domnului, zicînd că -i merge rău. Cînd a auzit Domnul, S'a mîniat. S'a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberii.
2. Poporul a strigat către Moise. Moise s'a rugat Domnului, şi focul s'a stins.
3. Locului aceluia i-au pus numele Tabeera (Ardere), pentrucă se aprinsese focul Domnului printre ei.

Prepeliţele

4. Adunăturii de oameni, cari se aflau în mijlocul lui Israel, i -a venit poftă, ba chiar şi copiii lui Israel au început să plîngă, şi să zică: "Cine ne va da carne să mîncăm?
5. Ne aducem aminte de peştii pe cari -i mîncam în Egipt, şi cari nu ne costaunimic, de castraveţi, de pepeni, de praji, de ceapă şi de usturoi.
6. Acum ni s'a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noştri nu văd decît mana aceasta."
7. Mana semăna cu grăuntele de coriandru, şi la vedere era ca bedeliumul.
8. Poporul se risipea şi o strîngea, o măcina la rîşniţă, sau o pisa într'o piuă; o fierbea în oală, şi făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute cu untdelemn.
9. Cînd cădea roua noaptea în tabără, cădea şi mana.
10. Moise a auzit pe popor plîngînd, fiecare în familia lui şi la uşa cortului lui.Mînia Domnului s'a aprins cu tărie. Moise s'a întristat,
11. şi a zis Domnului: "Pentru ce mîhneşti Tu pe robul Tău, şi pentru ce n'amcăpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg?
12. Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: ,Poartă -l la sînul tău, cum poartă doica pe copil,` pînă în ţara pe care ai jurat părinţilor lui că i -o vei da?
13. De unde să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plîng la mine, zicînd: ,Dă-ne carne ca să mîncăm!`
14. Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine.
15. Decît să Te porţi aşa cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd nenorocirea."
16. Domnul a zis lui Moise: "Adună la Mine şaptezeci de bărbaţi, dintre bătrînii lui Israel, din cei pe cari -i cunoşti ca bătrîni ai poporului şi cu putere asupra lor; adu -i la cortul întîlnirii, şi să se înfăţişeze acolo împreună cu tine.
17. Eu Mă voi pogorî, şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din duhul care este peste tine, şi -l voi pune peste ei ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului, şisă n'o porţi tu singur.
18. Să spui poporului: ,Sfinţiţi-vă pentru mîne, şi aveţi să mîncaţi carne, fiindcă aţi plîns în auzul Domnului, şi aţi zis: ,Cine ne va da carne să mîncăm? Căci noi o duceam bine în Egipt!` Domnul vă va da carne, şi veţi mînca.
19. Aveţi să mîncaţi carne, nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile,nici două zeci de zile,
20. ci o lună întreagă, pînă vă va ieşi pe nări, şi vă veţi scîrbi de ea, pentrucă n'aţi ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru, şi pentrucă aţi plîns înaintea Lui, zicînd: ,Pentruce am ieşit noi oare din Egipt?."
21. Moise a zis: "Şase sute de mii de oameni cari merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia sînt eu, şi Tu zici: ,Le voi da carne, şi vor mînca o lună întreagă!`
22. Putem tăia oare atîtea oi şi atîţia boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem săprindem toţi peştii mării, ca să le ajungă?"
23. Domnul a răspuns lui Moise: "Nu cumva s'a scurtat oare mîna Domnului?Vei vedea acum dacă ceeace ţi-am spus se va întîmpla sau nu."
24. Moise a ieşit, şi a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat şaptezecide bărbaţi din bătrînii poporului, şi i -a pus în jurul cortului.
25. Domnul S'a pogorît în nor, şi a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el, şi l -a pus peste cei şaptezeci de bătrîni. Şi de îndată ce duhul s'a aşezat peste ei, au început să proorocească; dar după aceea n'au mai proorocit.
26. Doi oameni, unul numit Eldad, şi altul Medad, rămăseseră în tabără, şi duhul s'a aşezat şi peste ei; căci erau dintre cei scrişi, măcar că nu se duseseră la cort. Şi au început să proorocească şi ei în tabără.
27. Un tînăr a alergat şi a dat de ştire lui Moise, zicînd: "Eldad şi Medad proorocesc în tabără."
28. Şi Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinereţa lui, a luat cuvîntul, şi a zis: "Domnule Moise, opreşte -i."
29. Moise i -a răspuns: "Eşti gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din prooroci, şi Domnul să-Şi pună Duhul Lui peste ei!"
30. Apoi Moise s'a întors în tabără, el şi bătrînii lui Israel.
31. Domnul a făcut să sufle de peste mare un vînt, care a adus prepeliţe, şi le-a răspîndit peste tabără cale cam de o zi într'o parte şi cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberii. Aveau o înălţime de aproape doi coţi dela faţapămîntului.
32. În tot timpul zilei aceleia şi toată noaptea, şi toată ziua următoare, poporul s'a sculat şi a strîns prepeliţe; cel ce strînsese cel mai puţin avea zece omeri. Ei şi le-au întins în jurul taberii.
33. Pe cînd carnea era încă în dinţii lor, fără să fie mestecată, Domnul S'a aprins de mînie împotriva poporului; şi Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare.
34. Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei), pentrucă acolo au îngropat pe poporul apucat de poftă.
35. Dela Chibrot-Hataava, poporul a plecat la Haţerot, şi s'a oprit la Haţerot.

Capitolul 12

Lepra Mariei

1. Maria şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise din pricina femeii etiopiane pe care o luase el de nevastă; căci luase o femeie etiopiană.
2. Şi au zis: "Oare numai prin Moise vorbeşte Domnul? Nu vorbeşte oare şi prin noi?" Şi Domnul a auzit -o.
3. Moise însă era un om foarte blînd, mai blînd decît orice om de pe faţa pămîntului.
4. Deodată Domnul a zis lui Moise, lui Aaron şi Mariei: "Duceţi-vă, cîteşi trei la cortul întîlnirii." Şi s-au dus cîteşi trei.
5. Domnul S'a pogorît în stîlpul de nor, şi a stătut la uşa cortului. A chemat peAaron şi pe Maria, şi ei s'au apropiat amîndoi.
6. Şi a zis: "Ascultaţi bine ce vă spun! Cînd va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într'o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis.
7. Nu tot aşa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea.
8. Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri grele de înţeles, ci el vede chipul Domnului. Cum de nu v'aţi temut deci să vorbiţi împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?"
9. Domnul S'a aprins de mînie împotriva lor. Şi a plecat.
10. Norul s'a depărtat de pe cort. Şi iată că Maria era plină de lepră, albă ca zăpada. Aaron s'a întors spre Maria; şi iată că ea avea lepră.
11. Atunci Aaron a zis lui Moise: "Ah, domnul meu, nu ne face să purtăm pedeapsa păcatului pe care l-am făcut ca nişte nechibzuiţi, şi de care ne-am făcut vinovaţi!"
12. Să nu fie Maria ca un copii născut mort, a cărui carne este pe jumătate putredă cînd iese din pîntecele mamei lui"!
13. Moise a strigat către Domnul, zicînd: "Dumnezeule, Te rog, vindecă -o!"
14. Şi Domnul a zis lui Moise: "Dacă ar fi scuipat -o tatăl ei în obraz, n'ar fi fost ea oare de ocară timp de şapte zile? Să fie închisă deci şapte zile afară dintabără; după aceea, să fie primită în tabără."
15. Maria a fost închisă şapte zile afară din tabără. Şi poporul n'a pornit, pănăce a intrat din nou Maria în tabără.
16. După aceea, poporul a plecat din Haţerot, şi a tăbărît în pustia Paran.

Capitolul 13

Cele douăsprezece iscoade trimese în Canaan

1. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
2. "Trimete nişte oameni să iscodească ţara Canaanului, pe care o dau copiilorlui Israel. Să trimeţi cîte un om pentru fiecare din seminţiile părinţilor lor,toţi să fie dintre fruntaşii lor."
3. Moise i -a trimes din pustia Paran, după porunca Domnului; toţi oamenii aceştia erau căpetenii ale copiilor lui Israel.
4. Iată numele lor: pentru seminţia lui Ruben: Şamua, fiul lui Zacur;
5. pentru seminţia lui Simeon: Şafat, fiul lui Hori;
6. pentru seminţia lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune;
7. pentru seminţia lui Isahar: Igual, fiul lui Iosif;
8. pentru seminţia lui Efraim: Hosea, fiul lui Nun;
9. pentru seminţia lui Beniamin: Palti, fiul lui Rafu;
10. pentru seminţia lui Zabulon: Gadiel, fiul lui Sodi;
11. pentru seminţia lui Iosif, seminţia lui Manase: Gadi, fiul lui Susi;
12. pentru seminţia lui Dan: Amiel, fiul lui Ghemali;
13. pentru seminţia lui Aşer: Setur, fiul lui Micael;
14. pentru seminţia lui Neftali: Nahbi, fiul lui Vofsi;
15. pentru seminţia lui Gad: Gheuel, fiul lui Machi.
16. Acestea sînt numele bărbaţilor, pe cari i -a trimes Moise să iscodească ţara.Lui Hosea, fiul lui Nun, Moise i -a pus numele Iosua.
17. Moise i -a trimes să iscodească ţara Canaanului. El le -a zis: "Mergeţi de aici spre miazăzi, şi apoi să vă suiţi pe munte.
18. Vedeţi ţara, vedeţi cum este ea, cum este poporul care o locuieşte, dacă este tare sau slab, dacă este mic sau mare la număr;
19. vedeţi cum este ţara în care locuieşte: dacă este bună sau rea; cum sînt cetăţile în cari locuieşte: dacă sînt deschise sau întărite;
20. cum este pămîntul: dacă este gras sau sterp, dacă sînt sau nu copaci pe el. Fiţi cu inimă, şi luaţi cu voi roade din ţară." Era pe vremea cînd încep să secoacă strugurii.
21. Ei s'au suit, şi au iscodit ţara, dela pustia Ţin pînă la Rehob, pe drumul care duce la Hamat.
22. S'au suit pe la miazăzi, şi au mers pînă la Hebron, unde se aflau Ahiman, Şeşai şi Talmai, copiii lui Anac. Hebronul fusese zidit cu şapte ani înainte de cetatea Ţoan din Egipt.
23. Au ajuns pînă la valea Eşcol; acolo au tăiat o ramură de viţă cu un strugur,şi l-au dus cîte doi cu ajutorul unei prăjini, au luat şi rodii şi smochine.
24. Locul acela l-au numit valea Eşcol (Strugure), din pricina strugurelui pe care l-au tăiat de acolo copiii lui Israel.
25. S'au întors dela iscodirea ţării după patruzeci de zile împlinite,
26. Au plecat şi au ajuns la Moise şi la Aaron, şi la toată adunarea copiilor lui Israel, la Cades, în pustia Paran. Le-au adus ştiri, lor şi întregei adunări, şile-au arătat roadele ţării.
27. Iată ce au istorisit lui Moise: "Ne-am dus în ţara în care ne-ai trimes. Cu adevărat, este o ţară în care curge lapte şi miere, şi iată -i roadele.
28. Dar poporul care locuieşte în ţara aceasta este puternic, cetăţile sînt întărite şi foarte mari. Ba încă am văzut acolo şi pe fiii lui Anac.
29. Amaleciţii locuiesc ţinutul dela miază-zi; Iebusiţii şi Amoriţii locuiesc muntele; şi Cananiţii şi Hetiţii locuiesc lîngă mare şi dealungul Iordanului."
30. Caleb a potolit poporul, care cîrtea împotriva lui Moise. El a zis: "Haidem să ne suim, şi să punem mîna pe ţară, căci vom fi biruitori!"
31. Dar bărbaţii cari fuseseră împreună cu el au zis: "Nu putem să ne suim împotriva poporului acestuia, căci este mai tare decît noi."
32. Şi au înegrit înaintea copiilor lui Israel ţara pe care o iscodiseră. Ei au zis: "Ţara pe care am străbătut -o, ca s'o iscodim, este o ţară care mănîncă pe locuitorii ei; toţi aceia pe cari i-am văzut acolo sînt oameni de statură înaltă.
33. Apoi am mai văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, cari se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste."

Capitolul 14

Patruzeci de ani în pustie

1. Toată adunarea a ridicat glasul şi a început să ţipe. Şi poporul a plîns în noaptea aceea.
2. Toţi copiii lui Israel au cîrtit împotriva lui Moise şi Aaron, şi toată adunarea le -a zis: "De ce n'om fi murit noi în ţara Egiptului, sau de ce n'om fi murit în pustia aceasta?
3. Pentruce ne duce Domnul în ţara aceasta, în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi copilaşii noştri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?"
4. Şi au zis unul altuia: "Să ne alegem o căpetenie, şi să ne întoarcem în Egipt."
5. Moise şi Aaron au căzut cu faţa la pămînt, în faţa întregei adunări a copiilor lui Israel care era strînsă la o laltă.
6. Şi, dintre cei ce iscodiseră ţara, Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune,şi-au rupt hainele,
7. şi au vorbit astfel întregei adunări a copiilor lui Israel: "Ţara pe care am străbătut -o noi ca s'o iscodim, este o ţară foarte bună, minunată.
8. Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta, şi ne -o va da: este o ţară în care curge lapte şi miere.
9. Numai, nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului, şi nu vă temeţi de oamenii dinţara aceea, căci îi vom mînca. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul este cunoi, nu vă temeţi de ei!"
10. Toată adunarea vorbea să -i ucidă cu pietre, cînd slava Domnului s'a arătatpeste cortul întîlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel.
11. Şi Domnul a zis lui Moise: "Pînă cînd Mă va nesocoti poporul acesta? Pînă cînd nu va crede el în Mine, cu toate minunile pe cari le fac în mijlocul lui?
12. De aceea, îl voi lovi cu ciumă, şi -l voi nimici, dar pe tine te voi face un neam mai mare şi mai puternic decît el."
13. Moise a zis Domnului: "Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta.
14. Şi vor spune locuitorilor ţării aceleia. Ei ştiau că Tu, Domnul, eşti în mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu, Domnul; că norul Tăustă peste el; că Tu mergi înaintea lui ziua într'un stîlp de nor, şi noaptea într'un stîlp de foc.
15. Dacă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile, cari au auzitvorbindu-se de Tine, vor zice:
16. ,Domnul n'avea putere să ducă pe poporul acesta în ţara pe care jurase că i-o va da: de aceea l -a omorît în pustie!`
17. Acum, să se arate puterea Domnului în mărimea ei, cum ai spus cînd ai zis:
18. ,Domnul este încet la mînie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răsvrătirea; dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii pînă la al treilea şi la al patrulea neam.
19. Iartă dar fărădelegea poporului acestuia, după mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt pînă aici."
20. Şi Domnul a spus: "Iert cum ai cerut.
21. Dar cît este de adevărat că Eu sînt viu şi că slava Domnului va umplea tot pămîntul,
22. atît este de adevărat că toţi ceice au văzut cu ochii lor slava Mea, şi minunile pe cari le-am făcut în Egipt şi în pustie, şi totuş M'au ispitit de zece ori acum, şi n'au ascultat glasul Meu,
23. toţi aceia nu vor vedea ţara pe care am jurat părinţilor lor că le -o voi da, şianume, toţi cei ce M'au nesocotit, n'o vor vedea.
24. Iar pentrucă robul Meu Caleb a fost însufleţit de un alt duh, şi a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în ţara în care s'a dus, şi urmaşii lui o vor stăpîni.
25. Amaleciţii şi Canaaniţii locuiesc valea aceasta: deci mîne, întoarceţi-vă, şi plecaţi în pustie, pe calea care duce spre Marea Roşie."
26. Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
27. "Pînă cînd voi lăsa această rea adunare să cîrtească împotriva Mea? Am auzit cîrtirile copiilor lui Israel, cari cîrteau împotriva Mea.
28. Spune-le: ,Pe viaţa Mea!` zice Domnul, ,că vă voi face întocmai cum aţi vorbit în auzul urechilor Mele.
29. Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Voi toţi, a căror numărătoare s'a făcut, numărîndu-vă dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, şi cariaţi cîrtit împotriva Mea,
30. nu veţi intra în ţara pe care jurasem că vă voi da -o s'o locuiţi, afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.
31. Pe copilaşii voştri însă, despre cari aţi zis că vor fi de jaf, îi voi face să intre în ea, ca să cunoască ţara pe care aţi nesocotit -o voi.
32. Iar cît despre voi, trupurile voastre moarte vor cădea în pustie.
33. Şi copiii voştri vor rătăci patruzeci de ani în pustie, şi vor ispăşi astfel păcatele voastre, pînă ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie.
34. După cum în patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţipurta pedeapsa fărădelegilor voastre; adică un an de fiecare zi: şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mîna de la voi.
35. Eu, Domnul, am vorbit! În adevăr, aşa voi face acestei rele adunări, care s'a unit împotriva Mea; vor fi nimiciţi în pustia aceasta şi în ea vor muri."
36. Bărbaţii pe cari îi trimesese Moise să iscodească ţara, şi cari, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cîrtească împotriva lui, înegrind ţara;
37. oamenii aceştia, cari înegriseră ţara, au murit acolo înaintea Domnului, loviţi de o moarte năpraznică.
38. Numai Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, au rămas cu viaţă dintre oamenii aceia cari se duseseră să iscodească ţara.

Neascultarea poporului pedepsit

39. Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel; şi poporul a fost într'o mare jale.
40. S'au sculat dis de dimineaţă a doua zi, şi s'au suit pe vîrful muntelui, zicînd: "Iată-ne! sîntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit."
41. Moise a zis: "Pentruce călcaţi porunca Domnului? Nu veţi izbuti.
42. Nu vă suiţi, căci Domnul nu este în mijlocul vostru! Nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri.
43. Căci Amaleciţii şi Cananiţii sînt înaintea voastră, şi veţi cădea ucişi de sabie; odată ce v'aţi abătut de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi."
44. Ei s'au îndărătnicit şi s'au suit pe vîrful muntelui; dar chivotul legămîntului şi Moise n'au ieşit din mijlocul taberii.
45. Atunci s'au pogorît Amaleciţii şi Cananiţii, cari locuiau pe muntele acela, i-au bătut, şi i-au tăiat în bucăţi pînă la Horma.

Capitolul 15

Legi asupra jertfelor

1. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
2. "Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: ,Cînd veţi intra în ţara pe care v'o dau ca să vă aşezaţi locuinţele în ea,
3. şi veţi aduce Domnului o jertfă mistuită de foc, fie o ardere de tot, fie o jertfă adusă pentru împlinirea unei juruinţe sau ca dar de bunăvoie, sau la sărbătorile voastre, ca să faceţi din cirezile sau turmele voastre un miros plăcutDomnului, -
4. cel ce îşi va aduce darul său Domnului să aducă Domnului ca dar de mîncare a zecea parte dintr'o efă de floare de făină frămîntată într'un sfert de hinde untdelemn;
5. iar vin pentru jertfa de băutură la arderea de tot sau la jertfă, să aducă un sfert de hin de fiecare miel.
6. Pentru un berbece, să aduci ca dar de mîncare două zecimi de efă din floarea făinii frămîntată într'o treime de hin de untdelemn,
7. şi să faci o jertfă de băutură de o treime de hin de vin, ca dar de mîncare deun miros plăcut Domnului.
8. Dacă aduci un viţel, fie ca ardere de tot, fie ca jertfă pentru împlinirea unei juruinţe, sau ca jertfă de mulţămire Domnului,
9. să aduci ca dar de mîncare, împreună cu viţelul, trei zecimi de efă din floarea făinii, frămîntată într'o jumătate de hin de untdelemn,
10. şi să faci o jertfă de băutură de o jumătate de hin de vin: aceasta este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
11. Aşa să se facă pentru fiecare bou, pentru fiecare berbece, pentru fiecare miel sau ied.
12. După numărul vitelor, aşa să faceţi pentru fiecare, după numărul lor.
13. Aşa să facă lucrurile acestea orice băştinaş, cînd va aduce o jertfă mistuităde foc, de un miros plăcut Domnului.
14. Dacă un străin care locuieşte la voi, sau care se va găsi în viitor în mijloculvostru, aduce o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului, s'o aducă în acelaş fel ca voi.
15. Să fie o singură lege pentru toată adunarea, atît pentru voi cît şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul vostru; aceasta să fie o lege necurmată printre urmaşii voştri: cu străinul să fie ca şi cu voi, înaintea Domnului.
16. O singură lege şi o singură poruncă să fie atît pentru voi cît şi pentru străinul care locuieşte printre voi."

Pîrga plămădelii

17. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
18. "Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: ,Cînd veţi intra în ţara în care vă voi duce,
19. şi cînd veţi mînca pîne din ţara aceea, să luaţi întîi un dar ridicat pentru Domnul.
20. Ca dar ridicat să aduceţi o turtă din pîrga plămădelii voastre; s'o aduceţi cum aduceţi darul care se ia întîi din arie.
21. Din pîrga plămădelii voastre să luaţi întîi un dar ridicat pentru Domnul din neam în neam.

Păcatele fără voie

22. Dacă păcătuiţi fără voie, şi nu păziţi toate poruncile pe cari le -a făcut cunoscut lui Moise Domnul,
23. tot ce v'a poruncit Domnul prin Moise, din ziua cînd a dat Domnul porunci şi mai tîrziu din neam în neam;
24. dacă păcatul a fost făcut fără voie, şi fără să ştie adunarea, toată adunarea să aducă un viţel ca ardere de tot de un miros plăcut Domnului, împreună cu darul său de mîncare şi cu jertfa sa de băutură, după rînduielile aşezate; să mai aducă şi un ţap ca jertă de ispăşire.
25. Preotul să facă ispăşire pentru toată adunarea copiilor lui Israel şi li se va ierta; căci au păcătuit fără voie, şi şi-au adus darul lor, o jertfă mistuită de foc în cinstea Domnului şi o jertfă de ispăşire înaintea Domnului, pentru păcatul pe care l-au săvîrşit fără voie.
26. Se va ierta întregei adunări a copiilor lui Israel, şi străinului care locuieşteîn mijlocul lor, căci tot poporul a păcătuit fără voie.
27. Dacă unul singur a păcătuit fără voie, să aducă o capră de un an ca jertfă pentru păcat.
28. Preotul să facă ispăşire pentru cel ce a păcătuit fără voie înaintea Domnului; cînd va face ispăşire pentru el, i se va ierta.
29. Atît pentru băştinaşul dintre copiii lui Israel, cît şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor, să fie aceeaş lege, cînd va păcătui fără voie.
30. Dar dacă cineva, fie băştinaş fie străin, păcătuieşte cu voie, huleşte pe Domnul: acela va fi nimicit din mijlocul poporului său,
31. căci a nesocotit cuvîntul Domnului, şi a călcat porunca Lui; va fi nimicit şiîşi va lua astfel pedeapsa pentru nelegiuirea lui.

Pedepsirea omului pentru călcarea Sabatului

32. Cînd erau copiii lui Israel în pustie, au găsit pe un om strîngînd lemne în ziua Sabatului.
33. Cei ce -l găsiseră strîngînd lemne, l-au adus la Moise, la Aaron şi la toată adunarea.
34. L-au aruncat în temniţă, căci nu se spusese ce trebuiau să -i facă.
35. Domnul a zis lui Moise: "Omul acesta să fie pedepsit cu moartea, toată adunarea să -l ucidă cu pietre afară din tabără."
36. Toată adunarea l -a scos afară din tabără şi l -a ucis cu pietre; şi a murit, cum poruncise lui Moise Domnul.

Ciucurii dela veşminte

37. Domnul a zis lui Moise:
38. "Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le să-şi facă, din neam în neam, un ciucure la colţurile veşmintelor lor, şi să pună un fir albastru peste ciucureleacesta din colţurile veşmintelor.
39. Cînd veţi avea ciucurele acesta, să vă uitaţi la el, şi să vă aduceţi aminte detoate poruncile Domnului, ca să le împliniţi şi să nu urmaţi după poftele inimilor voastre şi după poftele ochilor voştri, ca să vă lăsaţi tîrîţi la curvie.
40. Să vă aduceţi astfel aminte de poruncile Mele, să le împliniţi, şi să fiţi sfinţi pentru Dumnezeul vostru.
41. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru, care v'am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru."

Capitolul 16

Core, Datan şi Abiram

1. Core, fiul lui Iţehar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, s'a răsculat împreună cuDatan şi Abiram, fiii lui Eliab, şi On, fiul lui Pelet, cîteşi trei fiii lui Ruben.
2. S'au răsculat împotriva lui Moise, împreună cu două sute cincizeci de oameni din copiii lui Israel, din fruntaşii adunării, din ceice erau chemaţi la sfat, şi cari erau oameni cu nume.
3. Ei s'au adunat împotriva lui Moise şi Aaron, şi le-au zis: "Destul! căci toatăadunarea, toţi sînt sfinţi, şi Domnul este în mijlocul lor. Pentruce vă ridicaţi voi mai pesus de adunarea Domnului?"
4. Cînd a auzit Moise lucrul acesta, a căzut cu faţa la pămînt.
5. A vorbit lui Core şi la toată ceata lui, şi a zis: "Mîne, Domnul va arăta cine este al Lui şi cine este sfînt, şi -l va lăsa să se apropie de El; va lăsa să se apropie de El pe acela pe care -l va alege.
6. Iată ce să faceţi. Luaţi cădelniţe, Core şi toată ceata lui.
7. Mîne, puneţi foc în ele, şi puneţi tămîie pe el înaintea Domnului. Acela pe care -l va alege Domnul, va fi sfînt. Destul, copiii lui Levi."
8. Moise a zis lui Core: "Ascultaţi dar, copiii lui Levi!
9. Prea puţin lucru este oare pentru voi că Dumnezeul lui Israel v'a ales din adunarea lui Israel, lăsîndu-vă să vă apropiaţi de El, ca să fiţi întrebuinţaţi la slujba cortului Domnului, şi să vă înfăţişaţi înaintea adunării ca să -i slujiţi?
10. V'a lăsat să vă apropiaţi de El, pe tine, şi pe toţi fraţii tăi, pe copiii lui Levi, şi acum mai voiţi şi preoţia!
11. De aceea te aduni tu şi ceata ta împotriva Domnului! Căci cine este Aaron,ca să cîrtiţi împotriva lui?"
12. Moise a trimes să cheme pe Datan şi pe Abiram, fiii lui Eliab. Dar ei au zis: "Nu ne suim.
13. N'ajunge că ne-ai scos dintr'o ţară, unde curge lapte şi miere, ca să ne faci să murim în pustie, de vrei să mai şi stăpîneşti peste noi?
14. Ce bine ne-ai mai dus într'o ţară unde curge lapte şi miere, şi ce bine ne-aimai dat în stăpînire ogoare şi vii! Crezi că poţi să iei ochii oamenilor? Nu ne suim!"
15. Moise s'a mîniat foarte tare, şi a zis Domnului: "Nu căuta la darul lor. Nu le-am luat nici măcar un măgar, şi n'am făcut rău niciunuia din ei."
16. Moise a zis lui Core: "Tu şi toată ceata ta, mîne să fiţi înaintea Domnului,tu şi ei, împreună cu Aaron.
17. Luaţi-vă fiecare cădelniţa lui, puneţi tămîie în ea, şi aduceţi fiecare înaintea Domnului cădelniţa lui: două sute cincizeci de cădelniţe; tu şi Aaron, să vă luaţi şi voi fiecare cădelniţa lui."
18. Şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea, au pus tămîie în foc, şi au stătut la uşa cortului întîlnirii, împreună cu Moise şi Aaron.
19. Şi Core a chemat toată adunarea împotriva lui Moise şi Aaron, la uşa cortului întîlnirii. Atunci slava Domnului s'a arătat întregei adunări.
20. Şi Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
21. "Despărţiţi-vă din mijlocul acestei adunări, şi -i voi topi într'o clipă."
22. Ei au căzut cu feţele la pămînt, şi au zis: "Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup! Un singur om a păcătuit, şi să Te mînii împotriva întregeiadunări?"
23. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
24. "Vorbeşte adunării, şi spune -i: ,Daţi-vă la o parte din preajma locuinţei luiCore, Datan şi Abiram!"
25. Moise s'a sculat, şi s'a dus la Datan şi Abiram; şi bătrînii lui Israel au mersdupă el.
26. A vorbit adunării, şi a zis: "Depărtaţi-vă de corturile acestor oameni răi, şinu vă atingeţi de nimic din ce este al lor, ca să nu periţi odată cu pedepsirea lor pentru toate păcatele lor."
27. Ei s'au depărtat din preajma locuinţei lui Core, Datan şi Abiram. Datan şiAbiram au ieşit afară, şi au stătut la uşa corturilor lor, cu nevestele, copiii şi pruncii lor.
28. Moise a zis: "Iată cum veţi cunoaşte că Domnul m'a trimes să fac toate aceste lucruri, şi să nu lucrez din capul meu.
29. Dacă oamenii aceştia vor muri cum mor toţi oamenii şi dacă vor avea aceeaş soartă ca toţi oamenii, nu m'a trimes Domnul;
30. dar dacă Domnul va face un lucru ne mai auzit, dacă pămîntul îşi va deschide gura ca să -i înghită cu tot ce au, aşa încît se vor pogorî de vii în locuinţa morţilor, -atunci veţi şti că oamenii aceştia au hulit pe Domnul."
31. Pe cînd isprăvea el de spus toate aceste vorbe, pămîntul de subt ei s'a despicat în două.
32. Pămîntul şi -a deschis gura, şi i -a înghiţit, pe ei şi casele lor, împreună cu toţi oamenii lui Core şi toate averile lor.
33. Şi s'au pogorît astfel de vii în locuinţa morţilor, ei şi tot ce aveau; pămîntul i -a acoperit de tot, şi au perit din mijlocul adunării.
34. Tot Israelul, care era în jurul lor, cînd au ţipat ei, a fugit; căci ziceau: "Să fugim ca să nu ne înghită pămîntul!"
35. Un foc a ieşit dela Domnul, şi a mistuit pe cei două sute cinci zeci de oameni cari aduceau tămîia.
36. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
37. "Spune lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să scoată cădelniţele din foc şi sălepede focul din ele, căci sînt sfinţite.
38. Cu cădelniţele acestor oameni cari au păcătuit şi au ispăşit păcatul cu viaţalor, să se facă nişte plăci întinse, cu cari să se acopere altarul. Fiindcă au fost aduse înaintea Domnului şi sînt sfinţite, să slujească de aducere aminte copiilor lui Israel.
39. Preotul Eleazar a luat cădelniţele de aramă, pe cari le aduseseră cei arşi, şia făcut din ele nişte plăci pentru acoperirea altarului.
40. Acesta este un semn de aducere aminte pentru copiii lui Israel, pentru ca niciun străin, care nu este din neamul lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămîie înaintea Domnului, şi să nu i se întîmple ca lui Core şi cetei lui, dupăcum spusese Domnul prin Moise.

O nouă răzvrătire a poporului

41. A doua zi, toată adunarea copiilor lui Israel a cîrtit împotriva lui Moise şiîmpotriva lui Aaron, zicînd: "Voi aţi omorît pe poporul Domnului!"
42. Pe cînd se strîngea adunarea împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron, şipe cînd îşi îndreptau privirile spre cortul întîlnirii, iată că l -a acoperit norul, şi s'a arătat slava Domnului.
43. Atunci Moise şi Aaron au venit înaintea cortului întîlnirii.
44. Şi Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
45. "Daţi-vă la o parte din mijlocul acestei adunări, şi -i voi topi într'o clipă!"Ei au căzut cu feţele la pămînt;
46. şi Moise a zis lui Aaron: "Ia cădelniţa, pune foc în ea de pe altar, pune tămîie în ea, du-te repede la adunare, şi fă ispăşire pentru ei; căci a izbucnit mînia Domnului, şi a început urgia."
47. Aaron a luat cădelniţa, cum zisese Moise, şi a alergat în mijlocul adunării;şi iată că începuse urgia printre popor. El a tămîiat şi a făcut ispăşire pentru norod.
48. S'a aşezat între cei morţi şi între cei vii, şi urgia a încetat.
49. Patrusprezece mii şapte sute de inşi au murit de urgia aceasta, afară de ceice muriseră din pricina lui Core.
50. Aaron s'a întors la Moise, la uşa cortului întîlnirii. Urgia încetase.

Capitolul 17

Toiagul lui Aaron

1. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
2. "Vorbeşte copiilor lui Israel, şi ia dela ei un toiag, după casele părinţilor lor, adică douăsprezece toiege din partea căpeteniilor lor, după casele părinţilor lor. Să scrii numele fiecăruia pe toiagul lui;
3. şi să scrii numele lui Aaron pe toiagul lui Levi; căci va fi cîte un toiag de fiecare căpetenie a caselor părinţilor lor.
4. Să le pui în cortul întîlnirii, înaintea mărturiei, unde Mă întîlnesc cu voi.
5. Bărbatul pe care -l voi alege, va fi acela al cărui toiag va înflori, şi voi pune capăt dinaintea Mea cîrtirilor pe cari le ridică împotriva voastră copiii lui Israel."
6. Moise a vorbit copiilor lui Israel; şi toate căpeteniile lor i-au dat cîte un toiag, fiecare căpetenie cîte un toiag, după casele părinţilor lor, adică douăsprezece toiege. Toiagul lui Aaron era în mijlocul toiegelor lor.
7. Moise a pus toiegele înaintea Domnului, în cortul mărturiei.
8. A doua zi, cînd a intrat Moise în cortul mărturiei, iatăcă toiagul lui Aaron,care era pentru casa lui Levi, înverzise, făcuse muguri, înflorise, şi copsesemigdale.
9. Moise a luat dinaintea Domnului toate toiegele, şi le -a dus tuturor copiilor lui Israel, ca să le vadă şi să-şi ia fiecare toiagul lui.
10. Domnul a zis lui Moise: "Pune toiagul lui Aaron înapoi înaintea mărturiei,şi să fie păstrat ca un semn pentru cei răzvrătiţi, ca să pui astfel capăt înaintea Mea cîrtirilor lor, şi să nu moară."
11. Moise a făcut aşa; a făcut întocmai după porunca pe care i -o dăduse Domnul.
12. Copiii lui Israel au zis lui Moise: "Iată că murim, perim, perim cu toţii!
13. Oricine se apropie de cortul Domnului, moare. Va trebui oare să murim cutoţii?"

Capitolul 18

Preoţii şi Leviţii

1. Domnul a zis lui Aaron: "Tu şi fiii tăi, şi casa tatălui tău cu tine, să purtaţipedeapsa fărădelegilor făcute în sfîntul locaş; tu şi fiii tăi împreună cu tine, să purtaţi pedeapsa fărădelegilor făcute în împlinirea slujbei voastre preoţeşti.
2. Apropie de asemenea de tine, pe fraţii tăi, seminţia lui Levi, seminţia tatălui tău, ca să fie legaţi de tine şi să-ţi slujească, atunci cînd tu, şi fiii tăi împreună cu tine, veţi fi înaintea cortului întîlnirii.
3. Ei să păzească ce le vei porunci tu şi cele privitoare la tot cortul; dar să nu se apropie nici de uneltele sfîntului locaş, nici de altar, ca să nu muriţi, şi ei şi voi.
4. Ei să se alipească de tine, şi să păzească tot ce priveşte cortul întîlnirii pentru toată slujba cortului. Niciun străin să nu se apropie de voi.
5. Să păziţi cele privitoare la sfîntul locaş şi altar, ca să nu mai fie mînie împotriva copiilor lui Israel.
6. Iată că am luat pe fraţii voştri Leviţii, din mijlocul copiilor lui Israel, ca unii cari sunt daţi Domnului: ei vă sînt încredinţaţi vouă în dar, ca să facă slujba cortului întîlnirii.
7. Tu, şi fiii tăi, împreună cu tine, să păziţi slujbele preoţiei voastre în tot ce priveşte altarul şi tot ce este dincolo de perdeaua din lăuntru: aceasta este slujba pe care o veţi face. Vă dau în dar slujba preoţiei. Străinul care se va apropia, va fi omorît."

Întreţinerea preoţilor

8. Domnul a zis lui Aaron: "Iată, din toate lucrurile pe cari Mi le închină copiii lui Israel, îţi dau pe cele cari Îmi sînt aduse prin ridicare; ţi le dau, ţie şi fiilor tăi, ca drept al ungerii, printr'o lege vecinică.
9. Iată ce va fi al tău dintre lucrurile prea sfinte cari nu sînt mistuite de foc: toate darurile din jertfele lor de mîncare, toate jertfele lor de ispăşire, şi toate jertfele pentru vină, pe cari Mi le vor aduce; lucrurile acestea prea sfinte să fie ale tale şi ale fiilor tăi.
10. Să le mîncaţi într'un loc prea sfînt; orice bărbat să mănînce din ele; să le priviţi ca sfinte.
11. Iată ce va mai fi al tău: toate darurile pe cari le vor aduce copiii lui Israel prin ridicare şi legănîndu-le într'o parte şi în alta, ţi le dau ţie, fiilor tăi şi fiicelor tale împreună cu tine, printr'o lege vecinică. Oricine va fi curat în casata să mănînce din ele.
12. Îţi dau cele dintîi roade pe cari le vor aduce Domnului: tot ce va fi mai bun din untdelemn, tot ce va fi mai bun din must şi grîu.
13. Cele dintîi roade ale pămîntului lor, pe cari le vor aduce Domnului, să fie ale tale. Oricine va fi curat în casa ta să mănînce din ele.
14. Tot ce va fi închinat Domnului prin făgăduinţă în Israel, să fie al tău.
15. Orice întîi născut din orice trup, pe care -l vor aduce Domnului, atît din oameni cît şi din dobitoace, să fie al tău. Numai, să laşi să se răscumpere întîiul născut al omului, şi să laşi să se răscumpere şi întîiul născut al unui dobitoc necurat.
16. Să laşi să se răscumpere întăii născuţi ai oamenilor, dela vîrsta de o lună, după preţuirea ta, cu preţul de cinci sicli de argint, după siclul sfîntului locaş, care este de douăzeci de ghere.
17. Dar să nu laşi să se răscumpere întîiul născut al vacii, nici întîiul născut aloii, nici întîiul născut al caprei: acestea sînt lucruri sfinte. Sîngele lor să -l stropeşti pe altar, şi să le arzi grăsimea: aceasta va fi o jertfă mistuită de foc,de un miros plăcut Domnului.
18. Carnea lor să fie a ta, ca şi pieptul care se leagănă într'o parte şi în alta şi ca şi spata dreaptă.
19. Îţi dau ţie, fiilor tăi şi fiicelor tale împreună cu tine, printr'o lege vecinică,toate darurile sfinte pe cari le vor aduce Domnului copiii lui Israel prin ridicare. Acesta este un legămînt de necălcat şi pe vecie înaintea Domnului, pentru tine şi pentru sămînţa ta împreună cu tine."

Întreţinerea Leviţilor

20. Domnul a zis lui Aaron: "Tu să n'ai nici o moştenire în ţara lor, şi să n'ainici o parte de moşie în mijlocul lor. Eu sînt moştenirea şi partea ta de moşie, în mijlocul copiilor lui Israel.
21. Fiilor lui Levi le dau ca moştenire orice zeciuială în Israel, pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba cortului întîlnirii.
22. Copiii lui Israel să nu se mai apropie de cortul întîlnirii, ca să nu se facă vinovaţi de vreun păcat şi să moară.
23. Ci Leviţii să facă slujba cortului întîlnirii, şi să rămînă încărcaţi cu fărădelegile lor. Ei să n'aibă nici o moştenire în mijlocul copiilor lui Israel: aceastasă fie o lege vecinică printre urmaşii voştri.
24. Leviţilor le dau de moştenire zeciuelile pe cari le vor aduce copiii lui IsraelDomnului prin ridicare; de aceea zic cu privire la ei: "Să n'aibă nici o moştenire în mijlocul copiilor lui Israel."

Darul Leviţilor din ce primesc

25. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
26. "Să vorbeşti Leviţilor, şi să le spui: ,Cînd veţi primi de la copiii lui Israel zeciuiala pe care v'o dau din partea lor, ca moştenire a voastră, să luaţi întîi din ea un dar pentru Domnul, şi anume: a zecea parte din zeciuială;
27. şi darul vostru vi se va socoti ca grîul care se ia întîi din arie şi ca mustul care se ia întîi din teasc.
28. Astfel să luaţi şi voi întîi un dar pentru Domnul, din toate zeciuielile pe cari le veţi primi de la copiii lui Israel, şi să daţi preotului Aaron darul pe care-l veţi lua întîi din ele pentru Domnul.
29. Din toate darurile cari vi se vor da, să luaţi întîi toate darurile pentru Domnul; din tot ce va fi mai bun, să luaţi întîi partea închinată Domnului.
30. Să le spui: ,După ce veţi lua din ele partea cea mai bună, zeciuiala va fi socotită Leviţilor ca venitul de la arie şi ca venitul de la teasc.
31. Să -l mîncaţi într'un loc oarecare, voi şi casa voastră; căci aceasta este platavoastră pentru slujba pe care o faceţi în cortul întîlnirii.
32. Nu vă veţi face vinovaţi pentru aceasta de niciun păcat, dacă veţi lua din ele pentru Domnul ce este mai bun, nici nu veţi pîngări darurile sfinte ale copiilor lui Israel, şi nu veţi muri."

Capitolul 19

Vaca roşie, apa de curăţire

1. Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
2. "Iată ce porunceşte legea pe care a dat -o Domnul, zicînd: ,Vorbeşte copiilorlui Israel să-ţi aducă o vacă roşie, fără pată, fără vreun cusur trupesc, şi care să nu fi fost pusă la jug.
3. S'o daţi preotului Eleazar; el s'o scoată din tabără, şi să fie junghiată înaintea lui.
4. Preotul Eleazar să ia cu degetul din sîngele vacii, şi să stropească de şapte ori înaintea cortului întîlnirii.
5. Vaca să fie arsă subt ochii lui; să -i ardă pielea, carnea şi sîngele, împreună cu baliga.
6. Preotul să ia lemn de cedru, isop şi cîrmîz, şi să le arunce în mijlocul flăcărilor cari vor mistui vaca.
7. Preotul să-şi spele hainele, şi să-şi scalde trupul în apă; apoi să intre iarăş întabără, şi să fie necurat pînă seara.
8. Celce va arde vaca, să-şi spele hainele în apă, şi să-şi scalde trupul în apă; şisă fie necurat pînă seara.
9. Un om curat să strîngă cenuşa vacii, şi s'o pună într'un loc curat afară din tabără; s'o păstreze pentru adunarea copiilor lui Israel, ca să facă apa de curăţire. Aceasta este o apă de ispăşire.
10. Celce va strînge cenuşa vacii, să-şi spele hainele, şi să fie necurat pînă seara. Aceasta să fie o lege vecinică atît pentru copiii lui Israel cît şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor.
11. Cine se va atinge de vreun mort, de vreun trup omenesc mort, să fie necurat timp de şapte zile.
12. Să se cureţe cu apa aceasta a treia zi şi a şaptea zi, şi va fi curat; dar, dacă nu se curăţeşte a treia zi şi a şaptea zi, nu va fi curat.
13. Cine se va atinge de un mort, de trupul unui om mort, şi nu se va curăţi, pîngăreşte cortul Domnului; acela să fie nimicit din Israel. Fiindcă nu s'a stropit peste el apa de curăţire, este necurat, şi necurăţia lui este încă peste el.
14. Iată legea cînd va muri un om într'un cort: oricine va intra în cort, şi oricine se va afla în cort, va fi necurat şapte zile.
15. De asemenea, orice vas descoperit, care nu va avea un capac bine strîns peel, va fi necurat.
16. Oricine se va atinge, pe cîmp, de un om ucis de sabie, sau de un mort, saude oase omeneşti, sau de vre un mormînt, va fi necurat timp de şapte zile.
17. Pentru cel necurat, să se ia cenuşă dela jertfa de ispăşire care a fost arsă, şisă toarne peste ea apă de izvor într'un vas.
18. Un om curat să ia isop, şi să -l moaie în apă; să stropească apoi cu el cortul, toate uneltele, oamenii cari sînt acolo, pe cel ce s'a atins de oase omeneşti,sau de vreun om ucis, sau de vreun mort, sau de vreun mormînt.
19. Cel curat să stropească pe cel necurat, a treia zi şi a şaptea zi, şi să -l curăţeîn ziua a şaptea. Să-şi spele hainele, şi să se scalde în apă; şi seara, va fi curat.
20. Un om care va fi necurat, şi nu se va curăţi, va fi nimicit din mijlocul adunării, căci a spurcat sfîntul locaş al Domnului; fiindcă n'a fost stropită pesteel apa de curăţire, este necurat.
21. Aceasta să fie o lege vecinică pentru ei. Cel ce va stropi pe altul cu apa de curăţire, să-şi spele hainele, şi cel ce se va atinge de apa de curăţire, să fie necurat pînă seara.
22. Orice lucru de care se va atinge cel necurat, va fi necurat; şi cine se va atinge de el, să fie necurat pînă seara."

Capitolul 20

Moartea Mariei. Apele dela Meriba. Pedepsirea lui Moise

1. Toată adunarea copiilor lui Israel a ajuns în pustia Ţin în luna întîi. Şi poporul s'a oprit la Cades. Acolo a murit şi a fost îngropată Maria.
2. Adunarea n'avea apă. Şi s'au răsculat împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron.
3. Poporul a căutat ceartă cu Moise. Ei au zis: "Ce bine ar fi fost să fi murit noi, cînd au murit fraţii noştri înaintea Domnului!
4. Pentruce aţi adus adunarea Domnului în pustia aceasta, ca să murim în ea,noi şi vitele noastre?
5. Pentruce ne-aţi scos din Egipt, şi ne-aţi adus în acest loc rău, unde nu este nici loc de sămănat, nici smochin, nici viţă, nici rodiu, nici apă de băut?"
6. Moise şi Aaron au plecat dela adunare şi s'au dus la uşa cortului întîlnirii. Au căzut cu faţa la pămînt, şi li s'a arătat slava Domnului.
7. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
8. "Ia toiagul, şi cheamă adunarea, tu şi fratele tău Aaron. Să vorbiţi stîncii acesteia în faţa lor, şi ea va da apă. Să le scoţi astfel apă din stîncă, şi să adăpiadunarea şi vitele lor."
9. Moise a luat toiagul dinaintea Domnului, cum îi poruncise Domnul.
10. Moise şi Aaron au chemat adunarea înaintea stîncii. Şi Moise le -a zis: "Ascultaţi, răsvrătiţilor! Vom putea noi oare să vă scoatem apă din stînca aceasta?"
11. Apoi Moise a ridicat mîna, şi a lovit stînca de două ori cu toiagul. Şi a ieşitapă din belşug, aşa în cît a băut şi adunarea, şi au băut şi vitele.
12. Atunci Domnul a zis lui Moise: "Pentrucă n'aţi crezut în Mine, ca să Mă sfinţiţi înaintea copiilor lui Israel, nu voi veţi duce adunarea aceasta în ţara pe care i -o dau."
13. Acestea sînt apele Meriba (Ceartă), unde s'au certat copiii lui Israel cu Domnul care a fost sfinţit între ei.

Edomiţii şi Israeliţii

14. Dela Cades, Moise a trimes nişte soli la împăratul Edomului, ca să -i spună: "Aşa vorbeşte fratele tău Israel. Tu ştii toate suferinţele prin cari am trecut.
15. Părinţii noştri s'au pogorît în Egipt, şi am locuit acolo multă vreme. Dar Egiptenii ne-au chinuit, pe noi şi pe părinţii noştri.
16. Am strigat către Domnul, şi El ne -a auzit glasul. A trimes un Înger, şi ne -a scos din Egipt. Şi iată că sîntem la Cades, cetate care se află la marginea ţinutului tău.
17. Lasă-ne să trecem prin ţara ta; nu vom trece nici prin ogoare, nici prin vii, şi nici nu vom bea apă din fîntîni; vom merge pe drumul împărătesc, fără săne abatem la dreapta sau la stînga, pînă vom trece de ţinutul tău."
18. Edom i -a răspuns: "Să nu cumva să treci pela mine, căci altfel îţi voi ieşi înainte cu sabia."
19. Copiii lui Israel i-au zis: "Vom merge pe drumul cel mare; şi, dacă vom bea din apa ta, eu şi turmele mele, îţi voi plăti preţul; nu-ţi cer altceva decît sătrec cu picioarele!"
20. El a răspuns: "Să nu cumva să treci!" Şi Edom i -a eşit înainte cu multă gloată şi cu mînă tare.
21. Astfel Edom n'a vrut să lase pe Israel să treacă prin ţinutul lui. Şi Israel s'aabătut dela el.

Moartea lui Aaron. Eleazar

22. Toată adunarea copiilor lui Israel a plecat dela Cades, şi a ajuns la muntele Hor.
23. Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron, lîngă muntele Hor, la hotarele ţării lui Edom:
24. Aaron are să fie adăugat la poporul lui; căci nu va intra în ţara pe care o dau copiilor lui Israel, pentrucă v'aţi împotrivit poruncii Mele, la apele Meriba.
25. Ia pe Aaron şi pe fiul său Eleazar, şi suie -i pe muntele Hor.
26. Desbracă pe Aaron de veşmintele lui, şi îmbracă pe fiul său Eleazar cu ele.Acolo va fi adăugat Aaron la poporul lui şi va muri."
27. Moise a făcut ce -i poruncise Domnul. S'au suit pe muntele Hor, în faţa întregei adunări.
28. Moise a desbrăcat pe Aaron de veşmintele lui, şi a îmbrăcat cu ele pe fiul său Eleazar. Aaron a murit acolo, pe vîrful muntelui. Moise şi Eleazar s'au pogorît de pe munte.
29. Toată adunarea a văzut că Aaron murise, şi toată casa lui Israel a plîns pe Aaron treizeci de zile.

Capitolul 21

Israeliţii în luptă cu Cananiţii

1. Împăratul Aradului, un Cananit, care locuia la miazăzi, a auzit că Israel vine pe drumul Atarim. El s'a luptat împotriva lui Israel şi a luat mai mulţi prinşi de război.
2. Atunci Israel a făcut Domnului o juruinţă, şi a zis: "Dacă vei da pe poporulacesta în mînile mele, îi voi nimici cu desăvîrşire cetăţile."
3. Domnul a auzit glasul lui Israel, şi a dat pe Cananiţi în mînile lui. Israeliţii i-au nimicit cu desăvîrşire, pe ei şi cetăţile lor; şi locul acela l-au numit Horma (Nimicire deplină).

Şerpii înfocaţi

4. Au plecat de la muntele Hor pe drumul care duce spre Marea Roşie, ca să ocolească ţara Edomului. Poporul şi -a perdut răbdarea pe drum
5. şi a vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: "Pentru ce ne-aţiscos din Egipt, ca să murim în pustie? Căci nu este nici pîne, nici apă, şi nis'a scîrbit sufletul de această hrană proastă."
6. Atunci Domnul a trimes împotriva poporului nişte şerpi înfocaţi, cari au muşcat poporul, aşa încît au murit mulţi oameni în Israel.
7. Poporul a venit la Moise, şi a zis: "Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului, şi împotriva ta. Roagă-te Domnului, ca să depărteze de la noi aceşti şerpi." Moise s'a rugat pentru popor.
8. Domnul a zis lui Moise: "Fă-ţi un şarpe înfocat, şi spînzură -l de o prăjină; oricine este muşcat, şi va privi spre el, va trăi."
9. Moise a făcut un şarpe de aramă, şi l -a pus într'o prăjină; şi oricine era muşcat de un şarpe, şi privea spre şarpele de aramă, trăia.

Alte călătorii ale Israeliţilor

10. Copiii lui Israel au plecat, şi au tăbărît la Obot.
11. Au plecat din Obot, şi au tăbărît la Iie-Abarim, în pustia din faţa Moabului, spre răsăritul soarelui.
12. De acolo au plecat, şi au tăbărît în valea Zered.
13. De acolo au plecat şi au tăbărît dincolo de Arnon, care curge prin pustie, ieşind din ţinutul Amoriţilor; căci Arnonul face hotarul Moabului, între Moab şi Amoriţi.
14. De aceea se zice în cartea Războaielor Domnului: "Vaheb în Sufa, Şivoaiele Arnonului,
15. Şi scurgerile şivoaielor, Cari se întind înspre Ar şi se ating cu hotarul lui Moab."
16. De acolo s'au dus la Beer (Fîntînă). La această fîntînă Domnul a zis lui Moise: "Strînge poporul, şi le voi da apă."
17. Atunci a cîntat Israel cîntarea aceasta: "Ţîşneşte, fîntînă! Cîntaţi în cinstea ei!
18. Fîntîna, pe care au săpat -o căpeteniile, Pe care au săpat -o mai marii poporului, Cu toiagul de cîrmuire, cu toiegele lor!" Din pustia aceasta s'au dus la Matana;
19. din Matana, la Nahaliel; din Nahaliel, la Bamot;
20. din Bamot, la valea din cîmpia Moabului, în vîrful muntelui Pisga, care caută spre pustie.

Sihon şi Og

21. Israel a trimes soli la Sihon, împăratul Amoriţilor, ca să -i spună:
22. "Lasă-mă să trec prin ţara ta; nu vom intra nici în ogoare, nici în vii, şi nuvom bea apă din fîntîni; vom ţinea drumul împărătesc, pînă vom trece de ţinutul tău."
23. Sihon n'a îngăduit lui Israel să treacă prin ţinutul lui. Sihon a strîns tot poporul, şi a ieşit înaintea lui Israel, în pustie. A venit la Iahaţ, şi s'a luptat împotriva lui Israel.
24. Israel l -a bătut cu ascuţişul săbiei şi i -a cucerit ţara dela Arnon pînă la Iaboc, pînă la hotarul copiilor lui Amon; căci hotarul copiilor lui Amon era întărit.
25. Israel a luat toate cetăţile acelea, şi s'a aşezat în toate cetăţile Amoriţilor, în Hesbon şi în toate satele de prin împrejurimi.
26. Căci Hesbonul era cetatea lui Sihon, împăratul Amoriţilor. El pornise cu război împotriva împăratului dinainte al Moabului, şi -i luase toată ţara pînă la Arnon.
27. De aceea zic poeţii: "Veniţi la Hesbon! Să se zidească din nou şi să se întărească cetatea lui Sihon.
28. Căci a ieşit un foc din Hesbon, O flacără din cetatea lui Sihon, Şi a mistuitpe Ar-Moab, Pe locuitorii înălţimilor Arnonului.
29. Vai de tine, Moab! Eşti pierdut, poporul lui Chemoş! El a făcut pe fiii lui fugari, Şi pe fetele lui le -a dat roabe Lui Sihon, împăratul Amoriţilor.
30. Noi am aruncat cu săgeţile asupra lor: Din Hesbon pînă la Dibon totul estenimicit; Am pustiit pînă la Nofah, Care se întinde pînă la Medeba."
31. Israel s'a aşezat astfel în ţara Amoriţilor.
32. Moise a trimes să iscodească Iaezerul. Au luat satele cari ţineau de el, şi au isgonit pe Amoriţii cari erau în ele.
33. Au schimbat apoi drumul, şi s' -au suit pe drumul care duce la Basan. Og, împăratul Basanului, le -a ieşit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva lor la Edrei.
34. Domnul a zis lui Moise: "Nu te teme de el; căci îl dau în mînile tale, pe elşi tot poporul lui, şi toată ţara lui; să -i faci cum ai făcut lui Sihon, împăratul Amoriţilor, care locuia la Hesbon."
35. Şi ei l-au bătut, pe el şi pe fiii lui, şi tot poporul lui, de n'au lăsat să scape unul măcar, şi au pus mîna pe ţara lui.

Capitolul 22

Balac trimete după Balaam

1. Copiii lui Israel au pornit, şi au tăbărît în şesurile Moabului, dincolo de Iordan, în faţa Ierihonului.
2. Balac, fiul lui Ţipor, a văzut tot ce făcuse Israel Amoriţilor.
3. Şi Moab a rămas foarte îngrozit în faţa unui popor atît de mare la număr; l -a apucat groaza în faţa copiilor lui Israel.
4. Moab a zis bătrînilor lui Madian: "Mulţimea aceasta are să înghită tot ce este în jurul nostru, cum paşte boul verdeaţa de pe cîmp." Balac, fiul lui Ţipor, era pe atunci împărat al Moabului.
5. El a trimis soli la Balaam, fiul lui Beor, la Petor pe Rîu (Eufrat), în ţara fiilor poporului său, ca să -l cheme, şi să -i spună: "Iată, un popor a ieşit din Egipt; acopere faţa pămîntului, şi s'a aşezat în faţa mea.
6. Vino, te rog, să-mi blastămi pe poporul acesta, căci este mai puternic decît mine; poate că aşa, îl voi putea bate şi -l voi izgoni din ţară, căci ştiu că pe cine binecuvintezi tu este binecuvîntat, şi pe cine blastămi tu este blăstămat."
7. Bătrînii lui Moab şi bătrînii lui Madian au plecat, avînd cu ei daruri pentru ghicitor. Au ajuns la Balaam, şi i-au spus cuvintele lui Balac.
8. Balaam le -a zis: "Rămîneţi aici peste noapte, şi vă voi da răspuns, după cum îmi va spune Domnul." Şi căpeteniile Moabului au rămas la Balaam.
9. Dumnezeu a venit la Balaam, şi a zis: "Cine sînt oamenii aceştia pe cari -i aila tine?"
10. Balaam a răspuns lui Dumnezeu: "Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului, i -a trimes să-mi spună:
11. "Iată, un popor a ieşit din Egipt, şi acopere faţa pămîntului; vino dar, şi blastămă -l; poate că aşa îl voi putea bate, şi -l voi izgoni."
12. Dumnezeu a zis lui Balaam: "Să nu te duci cu ei; şi nici să nu blastămi poporul acela, căci este binecuvîntat."
13. Balaam s'a sculat dimineaţa, şi a zis căpeteniilor lui Balac: "Duceţi-vă înapoi în ţara voastră, căci Domnul nu vrea să mă lase să merg cu voi."
14. Şi mai marii Moabului s'au sculat, s'au întors la Balac, şi i-au spus: "Balaam n'a vrut să vină cu noi."

Măgăriţa lui Balaam vorbeşte

15. Balac a trimes din nou mai multe căpetenii mai cu vază decît cele dinainte.
16. Au ajuns la Balaam, şi i-au zis: "Aşa vorbeşte Balac, fiul lui Ţipor: ,Nu maipune piedici, şi vino la mine;
17. căci îţi voi da multă cinste, şi voi face tot ce-mi vei spune; numai vino, te rog, şi blastămă-mi poporul acesta!"
18. Balaam, a răspuns şi a zis slujitorilor lui Balac: "Să-mi dea Balac chiar şi casa lui plină de argint şi de aur, şi tot n'aş putea să fac niciun lucru, fie mic fie mare, împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului meu.
19. Totuş vă rog, rămîneţi aici la noapte, şi voi vedea ce-mi va mai spune Domnul."
20. Dumnezeu a venit la Balaam în timpul nopţii, şi i -a zis: "Fiindcă oameniiaceştia au venit să te cheme, scoală-te, şi du-te cu ei; dar să faci numai ce-ţivoi spune."
21. Balaam s'a sculat dimineaţa, a pus şaua pe măgăriţă, şi a plecat cu căpeteniile lui Moab.
22. Dumnezeu S'a aprins de mînie, pentrucă plecase. Şi Îngerul Domnului S'aaşezat în drum, ca să i se împotrivească. Balaam era călare pe măgăriţa lui,şi cei doi slujitori ai lui erau cu el.
23. Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului stînd în drum, cu sabia scoasă din teacă în mînă, s'a abătut din drum, şi a luat -o pe cîmp. Balaam şi -a bătut măgăriţa ca s'o aducă la drum.
24. Îngerul Domnului S'a aşezat într'o cărare dintre vii, şi de fiecare parte a cărării era cîte un zid.
25. Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului; s'a strîns spre zid, şi a strîns piciorul lui Balaam de zid. Balaam a bătut -o din nou.
26. Îngerul Domnului a trecut mai departe, şi S'a aşezat într'un loc unde nu era chip să te întorci nici la dreapta nici la stînga.
27. Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului, şi s'a culcat subt Balaam. Balaam s'a aprins de mînie, şi a bătut măgăriţa cu un băţ.
28. Domnul a deschis gura măgăriţei, şi ea a zis lui Balaam: "Ce ţi-am făcut, de m'ai bătut de trei ori?"
29. Balaam a răspuns măgăriţei: "Pentrucă ţi-ai bătut joc de mine; dacă aş avea o sabie în mînă, te-aş ucide pe loc."
30. Măgăriţa a zis lui Balaam: "Nu sînt eu oare măgăriţa ta, pe care ai călărit în tot timpul pînă în ziua de azi? Am eu oare obicei să-ţi fac aşa?" Şi el a răspuns: "Nu."
31. Domnul a deschis ochii lui Balaam, şi Balaam a văzut pe Îngerul Domnului stînd în drum, cu sabia scoasă în mînă. Şi s'a plecat, şi s'a aruncat cu faţa la pămînt.
32. Îngerul Domnului i -a zis: "Pentru ce ţi-ai bătut măgăriţa de trei ori? Iată,Eu am ieşit ca să-ţi stau împotrivă, căci drumul pe care mergi, este un drum care duce la perzare, înaintea Mea.
33. Măgăriţa M'a văzut, şi s'a abătut de trei ori dinaintea Mea; dacă nu s'ar fi abătut dinaintea Mea, pe tine te-aş fi omorît, iar pe ea aş fi lăsat -o vie."
34. Balaam a zis Îngerului Domnului: "Am păcătuit, căci nu ştiam că te-ai aşezat înaintea mea în drum; şi acum, dacă nu găseşti că e bine ce fac eu, mă voi întoarce."
35. Îngerul Domnului a zis lui Balaam: "Du-te cu oamenii aceştia; dar să spuinumai cuvintele pe cari ţi le voi spune Eu." Şi Balaam a plecat înainte cucăpeteniile lui Balac.

Întîmpinarea lui Balaam

36. Balac a auzit că vine Balaam, şi i -a ieşit înainte pînă la cetatea Moabului,care este la hotarul Arnonului, la hotarul cel mai depărtat.
37. Balac a zis lui Balaam: "N'am trimes eu oare la tine să te cheme? Pentru ce n'ai venit la mine? Cum, nu pot eu oare să-ţi dau cinste?"
38. Balaam a răspuns lui Balac: "Iată că am venit la tine; acum, îmi va fi oare îngăduit să spun ceva? Voi spune cuvintele pe cari mi le va pune Dumnezeuîn gură."
39. Balaam a mers cu Balac, şi au ajuns la Chiriat-Huţot.
40. Balac a jertfit boi şi oi, şi a trimes din ei lui Balaam şi căpeteniilor cari erau cu el.
41. Dimineaţa, Balac a luat pe Balaam, şi l -a suit pe Bamot-Baal, de unde Balaam putea să vadă o parte din popor.

Capitolul 23

Balaam binecuvintează

1. Balaam a zis lui Balac: "Zideşte-mi aici şapte altare, şi pregăteşte-mi aici şapte viţei şi şapte berbeci."
2. Balac a făcut cum spusese Balaam; şi Balac şi Balaam au adus cîte un viţel şi cîte un berbece pe fiecare altar.
3. Balaam a zis lui Balac: "Stai lîngă arderea ta de tot, şi eu mă voi depărta deea; poate că Domnul îmi va ieşi înainte; şi ce-mi va descoperi, îţi voi spune." Şi s'a dus pe un loc înalt.
4. Dumnezeu a venit înaintea lui Balaam; şi Balaam I -a zis: "Am ridicat şaptealtare, şi pe fiecare altar am adus cîte un viţel şi cîte un berbece."
5. Domnul a pus cuvinte în gura lui Balaam, şi a zis: "Întoarce-te la Balac, şi aşa să -i vorbeşti."
6. Balaam s'a întors la Balac; şi iată că Balac stătea lîngă arderea lui de tot, el şi toate căpeteniile Moabului.
7. Balaam şi -a rostit proorocia, şi a zis: "Balac m'a adus din Aram (Mesopotamia). Împăratul Moabului m'a chemat din munţii Răsăritului, zicînd: ,Vino, şi blastămă-mi pe Iacov! Vino, şi defaimă-mi pe Israel!`
8. Cum să blastăm eu pe cel ce nu -l blastămă Dumnezeu? Cum să defaim eu pe cel ce nu -l defaimă Domnul?
9. Îl văd din vîrful stîncilor, Îl privesc de pe înălţimea dealurilor: Este un popor care locuieşte deoparte, Şi nu face parte dintre neamuri.
10. Cine poate să numere pulberea lui Iacov, Şi să spună numărul unui sfert din Israel? O, de aş muri de moartea celor neprihăniţi, Şi sfîrşitul meu să fie ca al lor!"

Balaam binecuvintează a doua oară

11. Balac a zis lui Balaam: "Ce mi-ai făcut? Te-am luat să blestemi pe vrăjmaşul meu, şi iată că tu -l binecuvintezi!"
12. El a răspuns, şi a zis: "Nu trebuie oare să spun ce-mi pune Domnul în gură?"
13. Balac i -a zis: "Vino, te rog, cu mine în alt loc, de unde îl poţi vedea; căciaici nu vezi decît o parte din el, nu -l vezi întreg. Şi de acolo să mi -l blastămi."
14. L -a dus în cîmpul Ţofim, spre vîrful muntelui Pisga; a zidit şapte altare, şia adus cîte un viţel şi un berbece pe fiecare altar.
15. Balaam a zis lui Balac: "Stai aici, lîngă arderea ta de tot, şi eu mă voi duceînaintea lui Dumnezeu."
16. Domnul a venit înaintea lui Balaam; i -a pus cuvinte în gură, şi a zis: "Întoarce-te la Balac, şi aşa să -i vorbeşti."
17. Balaam s'a întors la el; şi iată că Balac stătea lîngă arderea lui de tot, cu căpeteniile Moabului. Balac i -a zis: "Ce ţi -a spus Domnul?"
18. Balaam şi -a rostit proorocia, şi a zis: "Scoală-te, Balac, şi ascultă! Ia aminte la mine, fiul lui Ţipor!
19. Dumnezeu nu este un om ca să mintă, Nici un fiu al omului, ca să -I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit oare, nu va împlini?
20. Iată că am primit poruncă să binecuvintez. Da, El a binecuvîntat, şi eu nu pot întoarce.
21. El nu vede nici o fărădelege în Iacov, Nu vede nici o răutate în Israel. Domnul, Dumnezeul lui, este cu el, El este Împăratul lui, veselia lui.
22. Dumnezeu i -a scos din Egipt, Tăria Lui este pentru el ca a bivolului.
23. Descîntecul nu poate face nimic împotriva lui Iacov, Nici vrăjitoria împotriva lui Israel; Acum se poate spune despre Iacov şi Israel: Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!
24. Da, poporul acesta se scoală ca o leoaică, Şi se ridică întocmai ca un leu; Nu se culcă pînă ce n'a mîncat prada, Şi n'a băut sîngele celor ucişi."

Balaam prooroceşte iarăş de bine

25. Balac a zis lui Balaam: "Nu -l blestema, dar măcar nici nu -l binecuvînta!"
26. Balaam a răspuns, şi a zis lui Balac: "Nu ţi-am spus că voi face tot ce va spune Domnul?"
27. Balac a zis lui Balaam: "Vino, te rog, te voi duce într'un alt loc; poate că Dumnezeu va găsi cu cale să-mi blestemi de acolo pe poporul acesta!"
28. Balac a dus pe Balaam pe vîrful muntelui Peor, care este cu faţa spre pustie.
29. Balaam a zis lui Balac: "Zideşte-mi aici şapte altare, şi pregăteşte-mi aici şapte viţei şi şapte berbeci!"
30. Balac a făcut cum zisese Balaam, şi a adus cîte un viţel şi cîte un berbece pe fiecare altar.

Capitolul 24

1. Balaam a văzut că Domnul găseşte cu cale să binecuvinteze pe Israel, şi n'amai alergat ca în celelalte rînduri la descîntece; ci şi -a întors faţa spre pustie.
2. Balaam a ridicat ochii, şi a văzut pe Israel tăbărît în corturi, după seminţiilelui. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste el.
3. Balaam şi -a rostit proorocia, şi a zis: "Iată ce zice Balaam, fiul lui Beor, Omul cu ochii deschişi,
4. Celce aude cuvintele lui Dumnezeu, Celce vede vedenia Celui Atotputernic,Celce cade cu faţa la pămînt, şi ai cărui ochi sînt deschişi:
5. "Ce frumoase sînt corturile tale, Iacove! Locuinţele tale, Israele!
6. Ele se întind ca nişte văi, Ca nişte grădini lîngă un rîu, Ca nişte copaci de aloe pe cari i -a sădit Domnul, Ca nişte cedri pe lîngă ape.
7. Apa curge din găleţile lui, Şi sămînţa lui este udată de ape mari. Împăratul lui se înalţă mai pe sus de Agag, Şi împărăţia lui ajunge puternică.
8. Dumnezeu l -a scos din Egipt, Tăria lui este ca a bivolului pentru el. El nimiceşte neamurile cari se ridică împotriva lui, Le sfarmă oasele, şi le prăpădeşte cu săgeţile lui.
9. Îndoaie genunchii, se culcă întocmai ca un leu, Ca o leoaică: Cine -l va scula? Binecuvîntat să fie oricine te va binecuvînta, Şi blestemat să fie oricine teva blestema!"
10. Balac s'a aprins de mînie împotriva lui Balaam; a bătut din mîni, şi a zis lui Balaam: "Eu te-am chemat să-mi blestemi vrăjmaşii, şi iată că de trei oritu i-ai binecuvîntat!
11. Fugi acum, şi du-te acasă! Spusesem că-ţi voi da cinste, dar Domnul te -a împedecat s'o primeşti."
12. Balaam a răspuns lui Balac: "Eh! n'am spus eu oare solilor pe cari mi i-ai trimes,
13. că dacă mi-ar da Balac chiar şi casa lui plină cu argint şi cu aur, tot n'aş putea să fac dela mine însumi nici bine nici rău împotriva poruncii Domnului,ci voi spune întocmai ce va zice Domnul?
14. Şi acum iată că mă duc la poporul meu. Vino, şi-ţi voi vesti ce va face poporul acesta poporului tău în vremile cari vor urma."

Steaua din Iacov

15. Balaam şi -a rostit proorocia, şi a zis: "Aşa zice Balaam, fiul lui Beor, Aşazice omul care are ochii deschişi,
16. Aşa zice cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu, Cel ce cunoaşte planurile Celui Prea Înalt, Cel ce vede vedenia Celui Atotputernic, Cel ce cade cu faţa lapămînt şi ai cărui ochi sînt deschişi:
17. Îl văd, dar nu acum, Îl privesc, dar nu de aproape. O stea răsare din Iacov,Un toiag de cîrmuire se ridică din Israel. El străpunge laturile Moabului, Şiprăpădeşte pe toţi copiii lui Set.
18. Se face stăpîn pe Edom, Se face stăpîn pe Seir, vrăjmaşii lui. Israel face fapte mari.
19. Cel ce se naşte din Iacov domneşte ca stăpînitor, Şi pierde pe cei ce scapă din cetăţi."
20. Balaam a văzut pe Amalec, şi a rostit următoarea proorocie: "Amalec este cel dintîi dintre neamuri, Dar într'o zi va fi nimicit."
21. Balaam a văzut pe Cheniţi, şi a rostit următoarea proorocie: "Locuinţa ta este tare de tot, Şi cuibul tău este pus pe stîncă.
22. Dar Cain va fi pustiit, Pînă ce te va lua prins Asur."
23. Balaam a rostit următoarea proorocie: "Vai! cine va mai putea trăi cînd va face Dumnezeu acest lucru?
24. Dar nişte corăbii vor veni din Chitim, Vor smeri pe Asur, vor smeri pe Eber, Şi la urmă vor fi nimicite şi ele."
25. Balaam s'a sculat, a plecat, şi s'a întors acasă. Balac a plecat şi el acasă.

Capitolul 25

Închinarea la idoli

1. Israel locuia în Sitim; şi poporul a început să se dea la curvie cu fetele luiMoab.
2. Ele au poftit poporul la jertfele dumnezeilor lor; şi poporul a mîncat, şi s'a închinat pînă la pămînt înaintea dumnezeilor lor.
3. Israel s'a alipit de Baal-Peor, şi Domnul S'a aprins de mînie împotriva lui Israel.
4. Domnul a zis lui Moise: "Strînge pe toate căpeteniile poporului, şi spînzurăpe cei vinovaţi înaintea Domnului în faţa soarelui, pentru ca să se întoarcădela Israel mînia aprinsă a Domnului."
5. Moise a zis judecătorilor lui Israel: "Fiecare din voi să ucidă pe aceia dintreai lui cari s'au lipit de Baal-Peor."
6. Şi iată că un bărbat dintre copiii lui Israel a venit şi a adus la fraţii lui pe oMadianită, subt ochii lui Moise şi subt ochii întregii adunări a copiilor lui Israel, pe cînd plîngeau la uşa cortului întîlnirii.
7. La vederea acestui lucru, Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, s'a sculat din mijlocul adunării, şi a luat o suliţă în mînă.
8. S'a luat după omul acela din Israel pînă în cortul lui, i -a străpuns prin pîntece pe amîndoi: atît pe bărbatul acela din Israel, cît şi pe femeea aceea. Şi a încetat astfel urgia care izbucnise printre copiii lui Israel.
9. Douăzeci şi patru de mii au murit loviţi de urgia aceea.
10. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
11. "Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, a abătut mînia Mea dela copiii lui Israel, prin rîvna pe care a avut -o pentru Mine în mijlocul lor; şi n'am nimicit, în mînia Mea, pe copiii lui Israel.
12. De aceea să spui că închei cu el un legămînt de pace.
13. Acesta va fi pentru el şi pentru sămînţa lui după el legămîntul unei preoţiivecinice, pentrucă a fost plin de rîvnă pentru Dumnezeul lui şi a făcut ispăşire pentru copiii lui Israel."
14. Bărbatul acela din Israel, care a fost ucis împreună cu Madianita, se numea Zimri, fiul lui Salu; el era căpetenia unei case părinteşti a Simeoniţilor.
15. Femeia care a fost ucisă, se numea Cozbi, fata lui Ţur, căpetenia seminţiilor ieşite dintr'o casă părintească din Madian.

Omorîrea Madianiţilor

16. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
17. "Priviţi pe Madianiţi ca vrăjmaşi, şi ucideţi -i;
18. căci şi ei vi s'au arătat vrăjmaşi, amăgindu-vă prin vicleşugurile lor, în fapta lui Peor, şi în fapta Cozbiei, fata unei căpetenii a lui Madian, sora lor, ucisă în ziua urgiei care a avut loc cu prilejul faptei lui Peor."

Capitolul 26

A doua numărătoare

1. În urma acestei urgii, Domnul a zis lui Moise şi lui Eleazar, fiul preotuluiAaron:
2. "Faceţi numărătoarea întregei adunări a copiilor lui Israel, dela vîsta de douăzeci de ani în sus, după casele părinţilor lor, a tuturor celor din Israel carisînt în stare să poarte armele."
3. Moise şi preotul Eleazar le-au vorbit în cîmpia Moabului, lîngă Iordan, în faţa Ierihonului. Şi au zis:
4. "Să se facă numărătoarea, dela vîrsta de douăzeci de ani în sus, cum poruncise lui Moise şi copiilor lui Israel Domnul, cînd au ieşit din ţara Egiptului."
5. Ruben, întîiul născut al lui Israel. Fiii lui Ruben au fost: Enoh, din care secoboară familia Enohiţilor; Palu, din care se coboară familia Paluiţilor;
6. Heţron, din care se coboară familia Heţroniţilor; Carmi, din care se pogoarăfamilia Carmiţilor.
7. Acestea sînt familiile Rubeniţilor: cei ieşiţi la numărătoare au fost patruzecişi trei de mii şapte sute treizeci. -
8. Fiii lui Palu au fost: Eliab.
9. Fiii lui Eliab au fost: Nemuel, Datan şi Abiram. Datan acesta şi Abiram acesta au fost din ceice erau chemaţi la adunare, şi cari s'au răsculat împotriva lui Moise şi Aaron, în adunarea lui Core, cînd cu răscoala lor împotriva Domnului.
10. Pămîntul şi -a deschis gura, şi i -a înghiţit împreună cu Core, cînd au muritceice se adunaseră, şi cînd a mistuit focul pe cei două sute cinci zeci de oameni: ei au slujit poporului ca pildă.
11. Fiii lui Core, n'au murit.
12. Fiii lui Simeon, după familiile lor: din Nemuel se pogoară familia Nemueliţilor; din Iamin, familia Iaminiţilor; din Iachin, familia Iachiniţilor;
13. din Zerah, familia Zerahiţilor; din Saul, familia Sauliţilor.
14. Acestea sînt familiile Simeoniţilor: douăzeci şi două de mii două sute.
15. Fiii lui Gad, după familiile lor: din Ţefon se pogoară familia Ţefoniţilor; din Haghi, familia Haghiţilor; din Şuni, familia Şuniţilor;
16. din Ozni, familia Ozniţilor; din Eri, familia Eriţilor;
17. din Arod, familia Arodiţilor; din Areli, familia Areliţilor.
18. Acestea sînt familiile fiilor lui Gad, după cei ieşiţi la numărătoare: patruzeci de mii cinci sute.
19. Fiii lui Iuda: Er şi Onan; dar Er şi Onan au murit în ţara Canaanului.
20. Iată fiii lui Iuda, după familiile lor: din Şela se pogoară familia Şelaniţilor;din Pereţ, familia Pereţiţilor; din Zerah, familia Zerahiţilor.
21. Fiii lui Pereţ au fost: Heţron, din care se pogoară familia Heţroniţilor; Hamul, din care se pogoară familia Hamuliţilor.
22. Acestea sînt familiile lui Iuda, după numărătoarea lor: şaptezeci şi şase demii cinci sute.
23. Fiii lui Isahar, după familiile lor: din Tola se pogoară familia Tolaiţilor; din Puva, familia Puviţilor;
24. din Iaşub, familia Iaşubiţilor; din Şimron, familia Şimroniţilor.
25. Acestea sînt familiile lui Isahar, după numărătoarea lor: şasezeci şi patru de mii trei sute.
26. Fiii lui Zabulon, după familiile lor: din Sered se pogoară familia Serediţilor; din Elon, familia Eloniţilor; din Iahleel, familia Iahleeliţilor.
27. Acestea sînt familiile Zabuloniţilor, după numărătoarea lor: şasezeci de mii cinci sute.
28. Fiii lui Iosif, după familiile lor: Manase şi Efraim.
29. Fiii lui Manase: din Machir se pogoară familia Machiriţilor. -Machir a născut pe Galaad. Din Galaad se pogoară familia Galaadiţilor.
30. Iată fiii lui Galaad: Iezer, din care se pogoară familia Iezeriţilor; Helec, familia Helechiţilor;
31. Asriel, familia Asrieliţilor; Sihem, familia Sihemiţilor;
32. Şemida, familia Şemidaiţilor; Hefer, familia Heferiţilor.
33. Ţelofhad, fiul lui Hefer, n'a avut fii, dar a avut fete. Iată numele fetelor luiŢelofhad: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.
34. Acestea sînt familiile lui Manase, după numărătoarea lor: cincizeci şi douăde mii şapte sute.
35. Iată fiii lui Efraim, după familiile lor: din Şutelah se pogoară familia Şutelahiţilor; din Becher, familia Becheriţilor; din Tahan, familia Tahaniţilor.
36. Iată fiii lui Şutelah: din Eran se pogoară familia Eraniţilor.
37. Acestea sînt familiile fiilor lui Efraim, după numărătoarea lor: treizeci şi două de mii cinci sute. Aceştia sînt fiii lui Iosif, după familiile lor.
38. Fiii lui Beniamin, după familiile lor: din Bela se pogoară familia Belaiţilor; din Aşbel, familia Aşbeliţilor; din Ahiram, familia Ahiramiţilor;
39. din Şufam, familia Şufamiţilor; din Hufam, familia Hufamiţilor. -
40. Fiii lui Bela au fost: Ard şi Naaman. Din Ard se pogoară familia Ardiţilor;din Naaman, familia Naamaniţilor.
41. Aceştia sînt fiii lui Beniamin, după familiile lor şi după numărătoarea lor:patruzeci şi cinci de mii şase sute.
42. Iată fiii lui Dan, după familiile lor: din Şuham se pogoară familia Şuhamiţilor. Acestea sînt familiile lui Dan, după familiile lor.
43. Toate familiile Şuhamiţilor, după numărătoarea lor: şasezeci şi patru de mii patru sute.
44. Fiii lui Aşer, după familiile lor: din Imna se pogoară familia Imniţilor; dinIşvi, familia Işviţilor; din Beria, familia Beriiţilor. -
45. Din fiii lui Beria se pogoară: din Heber, familia Heberiţilor; din Malchiel, familia Malchieliţilor.
46. Numele fetei lui Aşer era Serah.
47. Acestea sînt familiile fiilor lui Aşer, după numărătoarea lor: cinci zeci şi trei de mii patru sute.
48. Fiii lui Neftali, după familiile lor: din Iahţeel se pogoară familia Iahţeeliţilor; din Guni, familia Guniţilor;
49. din Ieţer, familia Ieţeriţilor; din Şilem, familia Şilemiţilor.
50. Acestea sînt familiile lui Neftali, după familiile lor şi după numărătoarea lor: patruzeci şi cinci de mii patru sute.
51. Aceştia sînt cei ieşiţi la numărătoare dintre copiii lui Israel: şase sute una de mii şapte sute treizeci.
52. Domnul a vorbit lui Moise, şi i -a zis:
53. "Ţara să se împartă între ei, ca să fie moştenirea lor, după numărul numelor.
54. Celor ce sînt în număr mai mare să le dai o parte mai mare, şi celor ce sîntîn număr mai mic să le dai o parte mai mică; să se dea fiecăruia partea lui după cei ieşiţi la numărătoare.
55. Dar împărţirea ţării să se facă prin sorţi; s'o ia în stăpînire după numele seminţiilor părinţilor lor.
56. Ţara să fie împărţită prin sorţi între cei ce sînt în mare număr şi între cei ce sînt în mic număr.

Numărătoarea Leviţilor

57. Iată Leviţii a căror numărătoare s'a făcut după familiile lor: din Gherşon se pogoară familia Gherşoniţilor; din Chehat, familia Chehatiţilor; din Merari, familia Merariţilor. -
58. Iată familiile lui Levi: familia Libniţilor, familia Hebroniţilor, familia Mahliţilor, familia Muşiţilor, familia Coriţilor. Chehat a născut pe Amram.
59. Numele nevestei lui Amram era Iochebed, fata lui Levi, care i s'a născut lui Levi, în Egipt; ea a născut lui Amram: pe Aaron, pe Moise, şi pe Maria, sora lor.
60. Lui Aaron i s'au născut: Nadab şi Abihu, Eleazar şi Itamar.
61. Nadab şi Abihu au murit, cînd au adus înaintea Domnului foc străin.
62. Cei ieşiţi la numărătoare, toţi bărbaţii dela vîrsta de o lună în sus, au fost de douăzeci şi trei de mii. Ei n'au fost cuprinşi în numărătoarea copiilor lui Israel, pentrucă nu li s'a dat moştenire în mijlocul copiilor lui Israel.
63. Aceştia sînt aceia dintre copiii lui Israel a căror numărătoare au făcut -oMoise şi preotul Eleazar în cîmpia Moabului, lîngă Iordan, în faţa Ierihonului.
64. Între ei, nu era niciunul din copiii lui Israel a căror numărătoare o făcuseMoise şi preotul Aaron în pustia Sinai.
65. Căci Domnul zisese: "Vor muri în pustie, şi nu va rămînea niciunul din ei,afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun."

Capitolul 27

Legea asupra moştenirilor

1. Fetele lui Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul luiManase, din familiile lui Manase, fiul lui Iosif, şi ale căror nume erau: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa,
2. s'au apropiat şi s'au înfăţişat înaintea lui Moise, înaintea preotului Eleazar, înaintea mai marilor şi înaintea întregei adunări, la uşa cortului întîlnirii. Ele au zis:
3. "Tatăl nostru a murit în pustie; el nu era în mijlocul cetei celor ce s'au răsvrătit împotriva Domnului, în mijlocul cetei lui Core, ci a murit pentru păcatul lui, şi n'a avut fii.
4. Pentru ce să se stingă numele tatălui nostru din mijlocul familiei lui, pentrucă n'a avut fii? Dă-ne şi nouă deci o moştenire între fraţii tatălui nostru."
5. Moise a adus pricina lor înaintea Domnului.
6. Şi Domnul a zis lui Moise:
7. "Fetele lui Ţelofhad au dreptate. Să le dai de moştenire o moşie între fraţii tatălui lor, şi să treci asupra lor moştenirea tatălui lor.
8. Iar copiilor lui Israel, să le vorbeşti şi să le spui: "Cînd un om va muri fără să le lase fii, să treceţi moştenirea lui asupra fetei lui.
9. Dacă n'are nici o fată, moştenirea lui s'o daţi fraţilor lui.
10. Dacă n'are nici fraţi, moştenirea lui s'o daţi fraţilor tatălui său.
11. Şi dacă nici tatăl lui n'are fraţi, moştenirea lui s'o daţi rudei celei mai apropiate din familia lui, şi ea s'o stăpînească. Aceasta să fie o lege şi un drept pentru copiii lui Israel, cum a poruncit lui Moise Domnul."

Iosua urmaş lui Moise

12. Domnul a zis lui Moise: "Suie-te pe muntele acesta Abarim, şi priveşte ţara pe care am dat -o copiilor lui Israel.
13. S'o priveşti, dar şi tu vei fi adăugat la poporul tău, cum a fost adăogat fratele tău Aaron;
14. pentrucă v'aţi împotrivit poruncii Mele, în pustia Ţin, cînd cu cearta adunării, şi nu M'aţi sfinţit înaintea lor cu prilejul apelor." (Acestea sînt apele de ceartă, la Cades, în pustia Ţin.)
15. Moise a vorbit Domnului, şi a zis:
16. "Domnul, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, să rînduiască peste adunareun om
17. care să iasă înaintea lor, şi să intre înaintea lor, care să -i scoată afară şi să -i vîre înăuntru, pentru ca adunarea Domnului să nu fie ca nişte oi cari n'aupăstor."
18. Domnul a zis lui Moise: "Ia-ţi pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul Meu, şi să-ţi pui mîna peste el.
19. Să -l aşezi înaintea preotului Eleazar şi înaintea întregii adunări, şi să -i dai porunci subt ochii lor.
20. Să -l faci părtaş la dregătoria ta, pentruca toată adunarea copiilor lui Israelsă -l asculte.
21. Să se înfăţişeze înaintea preotului Eleazar, care să întrebe pentru el judecata lui Urim înaintea Domnului; şi Iosua, toţi copiii lui Israel, împreună cu el, şi toată adunarea, să iasă după porunca lui Eleazar şi să intre după porunca lui.
22. Moise a făcut cum îi poruncise Domnul. A luat pe Iosua, şi l -a pus înaintea preotului Eleazar şi înaintea întregii adunări.
23. Şi -a pus mînile peste el, şi i -a dat porunci, cum spusese Domnul prin Moise.

Capitolul 28

Jertfa zilnică

1. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
2. "Porunceşte copiilor lui Israel, şi spune-le: ,Să aveţi grijă să-Mi aduceţi la vremea hotărîtă, darul Meu de mîncare, hrana jertfelor Mele mistuite de foc,cari Îmi sînt de un plăcut miros.`
3. Să le spui: ,Iată jertfa mistuită de foc pe care o veţi aduce Domnului: în fiecare zi, cîte doi miei de un an fără cusur, ca ardere de tot necurmată.
4. Să aduci un miel dimineaţa, şi celalt miel seara1;
5. iar, ca dar de mîncare, să aduci a zecea parte dintr'o efă de floarea făinii, frămîntată într'un sfert de hin de untdelemn de măsline sfărîmate.
6. Aceasta este arderea de tot necurmată, care a fost adusă la muntele Sinai; o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
7. Jertfa de băutură să fie de un sfert de hin pentru fiecare miel; jertfa de băutură de vin s'o faci Domnului în locul sfînt.
8. Al doilea miel să -l aduci seara1, ca un dar de mîncare şi o jertfă de băuturăca cele de dimineaţă; aceasta este o jertfă mistuită prin foc, de un miros plăcut Domnului.

Jertfele de Sabat şi de lună nouă

9. În ziua Sabatului, să aduceţi doi miei de un an fără cusur, şi ca dar de mîncare, două zecimi de efă din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, împreună cu jertfa de băutură.
10. Aceasta este arderea de tot pentru fiecare zi de Sabat, afară de arderea de tot necurmată şi jertfa ei de băutură.
11. La începutul lunilor voastre, să aduceţi ca ardere de tot Domnului: doi viţei, un berbece, şi şapte miei de un an fără cusur;
12. şi, ca dar de mîncare pentru fiecare viţel, trei zecimi de efă din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn; ca dar de mîncare pentru berbece, să aduceţi două zecimi de efă din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn;
13. ca dar de mîncare pentru fiecare miel, să aduceţi o zecime de efă din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn. Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.
14. Jertfele de băutură să fie de o jumătate de hin de vin pentru un viţel, a treia parte dintr'un hin pentru un berbece, şi un sfert de hin pentru un miel. Aceasta este arderea de tot pentru începutul lunii, în fiecare lună, în toate lunile anului.
15. Să se aducă Domnului un ţap, ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de totnecurmată şi jertfa ei de băutură.

Jertfele de Paşte

16. În luna întîi, în ziua a patrusprezecea a lunii, vor fi Paştele Domnului.
17. Ziua a cincisprezecea a acestei luni să fie o zi de sărbătoare. Timp de şaptezile să se mănînce azimi.
18. În ziua dintîi, să fie o adunare sfîntă: să nu faceţi nici o lucrare de slugă înea.
19. Să aduceţi ca ardere de tot Domnului o jertfă mistuită de foc: doi viţei, unberbece, şi şapte miei de un an fără cusur.
20. Să mai adăugaţi şi darul lor de mîncare din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, trei zecimi de efă pentru un viţel, două zecimi pentru un berbece,
21. şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei.
22. Să aduceţi un ţap ca jertfă de ispăşire, ca să facă ispăşire pentru voi.
23. Să aduceţi aceste jertfe, afară de arderea de tot de dimineaţă, care este o ardere de tot necurmată.
24. să le aduceţi în fiecare zi, timp de şapte zile, ca hrana unei jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului. Să fie aduse afară de arderea de tot necurmată şi jertfa ei de băutură.
25. În ziua a şaptea să aveţi o adunare sfîntă: să nu faceţi nici o lucrare de slugă în ea.

Jertfele de Rusalii

26. În ziua celor dintîi roade, cînd veţi aduce Domnului un dar de mîncare, la sărbătoarea încheierii săptămînilor (Cincizecimea), să aveţi o adunare sfîntă; să nu faceţi nici o lucrare de slugă în ea.
27. Să aduceţi ca ardere de tot, de un miros plăcut Domnului: doi viţei, un berbece, şi şapte miei de un an.
28. Să mai adăugaţi darul lor de mîncare din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, cîte trei zecimi de fiecare viţel, două zecimi pentru berbece,
29. şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei.
30. Să aduceţi şi un ţap, ca să facă ispăşire pentru voi.
31. Să aduceţi aceste jertfe, afară de arderea de tot necurmată şi darul ei de mîncare. Mieii să fie fără cusur, şi să adăugaţi şi jertfele lor de băutură.

Capitolul 29

Jertfe în ziua trîmbiţei

1. În luna a şaptea, în cea dintîi zi a lunii, să aveţi o adunare sfîntă: atunci sănu faceţi nicio lucrare de slugă. Ziua aceasta să fie vestită între voi cu sunet de trîmbiţă.
2. Să aduceţi ca ardere de tot, de un miros plăcut Domnului, un viţel, un berbece, şi şapte miei de un an fără cusur.
3. Să mai adăugaţi şi darul lor de mîncare din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, trei zecimi pentru viţel, două zecimi pentru berbece,
4. şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei.
5. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, ca să facă ispăşire pentru voi.
6. Să aduceţi aceste jertfe, afară de arderea de tot şi darul ei de mîncare din fiecare lună, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mîncare, şi jertfele de băutură, cari se adaugă la ele, după rînduielile aşezate. Acestea sînt nişte jertfe mistuite de foc, de un miros plăcut Domnului.

Jertfe pentru ziua împăcării

7. În ziua a zecea a acestei luni a şaptea, să aveţi o adunare sfîntă, şi să vă smeriţi sufletele; atunci să nu faceţi nicio lucrare.
8. Să aduceţi ca ardere de tot, de un miros plăcut Domnului: un viţel, un berbece, şi şapte miei de un an fără cusur.
9. Să mai adăugaţi şi darul lor de mîncare din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, trei zecimi pentru viţel, două zecimi pentru berbece,
10. şi o zecime pentru fiecare din cei şapte miei.
11. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de jertfa de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată cu darul ei de mîncare, şi jertfele de băutură obicinuite.

Jertfele pentru sărbătoarea Colibelor

12. În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea, să aveţi o adunare sfîntă; atunci să nu faceţi nicio lucrare de slugă. Să prăznuiţi o sărbătoare în cinstea Domnului, timp de şapte zile.
13. Să aduceţi ca ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului: treisprezece viţei, doi berbeci, şi patrusprezece miei de un an fără cusur.
14. Să mai adăugaţi şi darul lor de mîncare din floarea făinii, frămîntată cu untdelemn, trei zecimi pentru fiecare din cei treisprezece viţei, două zecimi pentru fiecare din cei doi berbeci,
15. şi o zecime pentru fiecare din cei patrusprezece miei.
16. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mîncare şi jertfa sa de băutură.
17. A doua zi, să aduceţi doisprezece viţei, doi berbeci, şi patrusprezece miei de un an fără cusur,
18. împreună cu darul lor de mîncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rînduielile aşezate.
19. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mîncare şi jertfele de băutură.
20. A treia zi, să aduceţi unsprezece viţei, doi berbeci, şi patrusprezece miei deun an fără cusur,
21. împreună cu darul lor de mîncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rînduielile aşezate.
22. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mîncare şi jertfa de băutură.
23. A patra zi, să aduceţi zece viţei, doi berbeci, şi patrusprezece miei de un anfără cusur,
24. împreună cu darul lor de mîncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rînduielile aşezate.
25. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mîncare şi jertfa de băutură.
26. În ziua a cincea, să aduceţi nouă viţei, doi berbeci, şi patrusprezece miei de un an fără cusur,
27. împreună cu darul lor de mîncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rînduielile aşezate.
28. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mîncare şi jertfa de băutură.
29. În ziua a şasea, să aduceţi opt viţei, doi berbeci şi patrusprezece miei de unan fără cusur,
30. împreună cu darul lor de mîncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rînduielile aşezate.
31. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mîncare şi jertfele de băutură.
32. În ziua a şaptea, să aduceţi şapte viţei, doi berbeci, şi patrusprezece miei de un an fără cusur,
33. împreună cu darul lor de mîncare şi jertfele lor de băutură pentru viţei, berbeci şi miei, după numărul lor, după rînduielile aşezate.
34. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mîncare şi jertfă de băutură.
35. În ziua a opta, să aveţi o adunare de sărbătoare: atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă.
36. Să aduceţi ca ardere de tot o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului: un viţel, un berbece, şi şapte miei de un an fără cusur,
37. împreună cu darul lor de mîncare şi jertfele lor de băutură pentru viţel, berbece şi miei, după numărul lor, după rînduielile aşezate.
38. Să aduceţi şi un ţap ca jertfă de ispăşire, afară de arderea de tot necurmată, darul ei de mîncare şi jertfa de băutură.
39. Acestea sînt jertfele pe cari să le aduceţi Domnului la sărbătorile voastre, afară de arderile voastre de tot, de darurile voastre de mîncare şi de jertfele voastre de băutură, şi de jertfele voastre de mulţămire, ca împlinire a unei juruinţe sau ca daruri de bună voie."
40. Moise a spus copiilor lui Israel tot ce -i poruncise Domnul.

Capitolul 30

Lege asupra juruinţelor

1. Moise a vorbit căpeteniilor seminţiilor copiilor lui Israel, şi a zis: "Iată ce porunceşte Domnul.
2. Cînd un om va face o juruinţă Domnului, sau un jurămînt prin care se va lega printr'o făgăduială, să nu-şi calce cuvîntul, ci să facă potrivit cu tot ce i -aieşit din gură.

Juruinţa femeilor

3. Cînd o femeie va face o juruinţă Domnului şi se va lega printr'o făgăduială, în tinereţa ei şi în casa tatălui ei,
4. şi tatăl ei va afla de juruinţa pe care a făcut -o ea şi de făgăduiala cu care s'alegat, -dacă nu -i zice nimic în ziua cînd află de juruinţa ei, toate juruinţeleei vor fi primite, şi orice făgăduială cu care s'a legat ea, va fi primită;
5. dar dacă tatăl ei nu -i dă voie în ziua cînd ia cunoştinţă de juruinţa ei, toate juruinţele ei şi toate făgăduielile cu cari se va fi legat ea, nu vor avea nici o tărie; şi Domnul o va ierta, pentrucă nu i -a dat voie tatăl ei.
6. Cînd se va mărita, după ce a făcut juruinţe sau după ce s'a legat printr'un cuvînt ieşit de pe buzele ei,
7. şi bărbatul ei va lua cunoştinţă de lucrul acesta, şi nu -i va zice nimic în ziua cînd va lua cunoştinţă de ele, juruinţele ei vor rămînea în picioare; şi făgăduielile cu cari se va fi legat ea vor rămînea în picioare;
8. dar dacă bărbatul ei nu -i dă voie în ziua cînd ia cunoştinţă de juruinţa ei, elva desfiinţa juruinţa pe care a făcut -o şi cuvîntul scăpat de pe buzele ei, cucare s'a legat ea; şi Domnul o va ierta.
9. Juruinţa unei femei văduve sau despărţite de bărbat, făgăduinţa cu care se va fi legat ea, va rămînea în picioare pentru ea.
10. Cînd o femeie, fiind încă în casa bărbatului ei, va face juruinţe sau se va lega cu vreun jurămînt,
11. şi bărbatul ei va afla de lucru acesta, -dacă nu -i zice nimic şi n'o opreşte, toate juruinţele ei vor rămînea în picioare, şi toate făgăduinţele prin cari se va fi legat ea, vor rămînea în picioare;
12. dar dacă bărbatul ei nu le primeşte în ziua cînd află de ele, orice juruinţă şi orice făgăduială ieşite de pe buzele ei nu vor avea nici un preţ, bărbatul einu le -a primit; şi Domnul o va ierta.
13. Bărbatul ei poate întări şi bărbatul ei poate desfiinţa orice juruinţă, orice jurămînt cu care se leagă ea ca să-şi mîhnească sufletul.
14. Şi anume, dacă nu -i zice nimic zi de zi, după ce află de lucrul acesta, el întăreşte astfel toate juruinţele şi toate făgăduielile cu cari s'a legat ea; le întăreşte pentru că nu i -a zis nimic în ziua cînd a aflat de ele.
15. Dar dacă nu le primeşte, după ce a trecut ziua în care le -a aflat, va fi vinovat de păcatul nevestei lui."
16. Acestea sînt legile pe cari le -a dat lui Moise Domnul, ca să aibă putere între un bărbat şi nevasta lui, între un tată şi fata lui, cînd ea este în tinereţă şiacasă la tatăl ei.

Capitolul 31

Biruinţa asupra Madianiţilor

1. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
2. "Răsbună pe copiii lui Israel împotriva Madianiţilor, apoi vei fi adăugat la poporul tău."
3. Moise a vorbit poporului şi a zis: "Înarmaţi dintre voi nişte bărbaţi pentru oştire, şi să meargă împotriva Madianului, ca să aducă la îndeplinire răzbunarea Domnului împotriva Madianului.
4. Să trimeteţi la oaste cîte o mie de oameni de seminţie, din toate seminţiile lui Israel."
5. Au luat dintre miile lui Israel cîte o mie de oameni de seminţie, adică douăsprezece mii de oameni înarmaţi pentru oaste.
6. Moise a trimes la oaste pe aceşti o mie de oameni de seminţie, şi a trimes cu ei pe fiul preotului Eleazar, Fineas, care ducea uneltele sfinte şi trîmbiţelerăsunătoare.
7. Au înaintat împotriva Madianului, după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul; şi au omorît pe toţi bărbaţii.
8. Împreună cu toţi ceilalţi, au omorît şi pe împăraţii Madianului: Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba, cei cinci împăraţi ai Madianului; au ucis cu sabia şi pe Balaam, fiul lui Beor.
9. Copiii lui Israel au luat prinse pe femeile Madianiţilor cu pruncii lor, şi le-au jăfuit toate vitele, toate turmele şi toate bogăţiile.
10. Le-au ars toate cetăţile pe cari le locuiau şi toate ocoalele lor.
11. Au luat toată prada şi toate jafurile de oameni şi dobitoace;
12. şi pe cei prinşi, prada şi jafurile, le-au adus lui Moise, preotului Eleazar, şiadunării copiilor lui Israel, cari erau tăbărîţi în cîmpia Moabului, lîngă Iordan, în faţa Ierihonului.
13. Moise, preotul Eleazar, şi toţi mai marii adunării, le-au ieşit înainte, afară din tabără.
14. Şi Moise s'a mîniat pe căpeteniile oştirii, pe căpeteniile peste o mie şi pe căpeteniile peste o sută, cari se întorceau dela război.
15. El le -a zis: "Cum? Aţi lăsat cu viaţă pe toate femeile?
16. Iată, ele sînt acelea cari, după cuvîntul lui Balaam, au tîrît pe copiii lui Israel să păcătuiască împotriva Domnului, în fapta lui Peor; şi atunci a izbucnit urgia în adunarea Domnului.
17. Acum, dar, omorîţi pe orice prunc de parte bărbătească, şi omorîţi pe oricefemeie care a cunoscut pe un bărbat culcîndu-se cu el;
18. dar lăsaţi cu viaţă pentru voi toţi pruncii de parte femeiască şi pe toate fetele cari n'au cunoscut împreunarea cu un bărbat.
19. Iar voi, tăbărîţi şapte zile afară din tabără; toţi aceia dintre voi cari au ucispe cineva, şi toţi cei ce s'au atins de vre un mort, să se cureţe a treia şi a şaptea zi, ei şi cei prinşi de voi.
20. Să curăţiţi deasemenea orice haină, orice lucru de piele, orice lucru de părde capră şi orice unealtă de lemn."
21. Preotul Eleazar a zis ostaşilor, cari se duseseră la război: "Iată ce este poruncit prin legea pe care a dat -o lui Moise Domnul.
22. Aurul, argintul, arama, ferul, cositorul şi plumbul,
23. orice lucru care poate suferi focul, să -l treceţi prin foc ca să se curăţească.Dar tot ce nu poate suferi focul, să fie curăţit cu apa de curăţire; să -l treceţi prin apă.
24. Să vă spălaţi hainele în ziua a şaptea şi veţi fi curaţi; apoi, veţi putea intra în tabără."

Împărţirea prăzii

25. Domnul a zis lui Moise:
26. "Fă, împreună cu preotul Eleazar şi cu căpeteniile caselor adunării, socoteala prăzii luate, fie oameni fie dobitoace.
27. Împarte prada între luptătorii cari s'au dus la oaste şi între toată adunarea.
28. Să iei întîi din partea ostaşilor cari s'au dus la oaste o dare pentru Domnul, şi anume: unul din cinci sute, atît din oameni cît şi din boi, măgari şi oi.
29. Să le luaţi din jumătatea cuvenită lor, şi să le dai preotului Eleazar ca un dar ridicat pentru Domnul.
30. Şi din jumătatea care se cuvine copiiilor lui Israel să iei unul din cincizeci,atît din oameni cît şi din boi, măgari şi oi, din orice dobitoc; şi să le dai Leviţilor, cari păzesc cortul Domnului."
31. Moise şi preotul Eleazar au făcut ce poruncise lui Moise Domnul.
32. Prada de război, rămasă din jaful celor ce făcuseră parte din oaste, era de şase sute şaptezeci şi cinci de mii de oi,
33. şaptezeci şi două de mii de boi,
34. şasezeci şi una de mii de măgari,
35. şi treizeci şi două de mii de suflete, adică femei cari nu cunoscuseră împreunarea cu un bărbat.
36. Jumătatea care alcătuia partea celor ce se duseseră la oaste, a fost de trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi,
37. din cari şase sute şaptezeci şi cinci au fost luaţi ca dare Domnului;
38. treizeci şi şase de mii de boi, din cari şaptezeci şi doi luaţi ca dare Domnului;
39. treizeci de mii cinci sute de măgari, din cari şasezeci şi unu luaţi ca dare Domnului;
40. şi şasesprezece mii de inşi, din cari treizeci şi doi luaţi ca dare Domnului.
41. Moise a dat preotului Eleazar darea luată ca dar ridicat pentru Domnul, după cum îi poruncise Domnul.
42. Jumătatea cuvenită copiilor lui Israel, pe care a despărţit -o Moise de a bărbaţilor cari merseseră la oaste,
43. şi care era partea adunării, a fost de trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi,
44. treizeci şi şase de mii de boi,
45. treizeci de mii cinci sute de măgari,
46. şi şasesprezece mii de suflete.
47. Din această jumătate care se cuvenea copiilor lui Israel, Moise a luat unuldin cincizeci, atît din oameni cît şi din dobitoace; şi le -a dat Leviţilor, caripăzesc cortul Domnului, după cum îi poruncise Domnul.
48. Căpeteniile oştirii, căpeteniile peste o mie şi căpeteniile peste o sută, s'auapropiat de Moise,
49. şi i-au zis: "Robii tăi au făcut socoteala ostaşilor cari erau subt poruncile noastre, şi nu lipseşte niciun om dintre noi.
50. Noi aducem deci, ca dar Domnului, fiecare ce a găsit ca scule de aur, şi anume: lănţişoare, brăţări, inele, cercei şi salbe, ca să se facă ispăşire pentru sufletele noastre înaintea Domnului."
51. Moise şi preotul Eleazar au primit de la ei toate aceste scule lucrate în aur.
52. Tot aurul, pe care l-au adus Domnului căpeteniile peste o mie şi căpeteniile peste o sută, ca dar ridicat, cîntărea şasesprezece mii şapte sute cincizeci de sicli.
53. Oamenii din oaste au păstrat fiecare pentru sine prada pe care o făcuse.
54. Moise şi preotul Eleazar au luat aurul de la căpeteniile peste o mie şi dela căpeteniile peste o sută, şi l-au adus în cortul întîlnirii, ca aducere aminte pentru copiii lui Israel înaintea Domnului.

Capitolul 32

Galaadul dat lui Gad şi Ruben

1. Fiii lui Ruben şi fiii lui Gad aveau o mare mulţime de vite, şi au văzut că ţara lui Iaezer şi ţara Galaadului erau un loc bun pentru vite.
2. Atunci fiii lui Gad, şi fiii lui Ruben au venit la Moise, la preotul Eleazar şi la mai marii adunării, şi le-au zis:
3. "Atarot, Dibon, Iaezer, Nimra, Hesbon, Eleale, Sebam, Nebo şi Beon,
4. ţara aceasta pe care a lovit -o Domnul înaintea adunării lui Israel, este un loc bun pentru vite, şi robii tăi au vite."
5. Apoi au adăugat: "Dacă am căpătat trecere înaintea ta, să se dea ţara aceasta în stăpînirea robilor tăi, şi să nu ne treci peste Iordan."
6. Moise a răspuns fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben: "Fraţii voştri să meargă oare la război, şi voi să rămîneţi aici?
7. Pentru ce voiţi să muiaţi inima copiilor lui Israel şi să -i faceţi să nu treacă în ţara pe care le -o dă Domnul?
8. Aşa au făcut şi părinţii voştri cînd i-am trimes din Cades-Barnea să iscodească ţara.
9. S'au suit pînă la valea Eşcol, şi, după ce au iscodit ţara, au muiat inima copiilor lui Israel, şi i-au făcut să nu intre în ţara pe care le -o dădea Domnul.
10. Şi Domnul S'a aprins de mînie în ziua aceea, şi a jurat zicînd:
11. ,Oamenii aceştia cari s'au suit din Egipt, de la vîrsta de douăzeci de ani în sus, nu vor vedea ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, căci n'au urmat în totul calea Mea,
12. afară de Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, şi Iosua, fiul lui Nun, cari au urmat în totul calea Domnului.
13. Domnul S'a aprins de mînie împotriva lui Israel, şi i -a făcut să rătăcească în pustie timp de patruzeci de ani, pînă la stingerea întregului leat de oameni care făcuseră rău înaintea Domnului.
14. Şi iată că voi luaţi locul părinţilor voştri, ca nişte odrasle de oameni păcătoşi, ca să faceţi pe Domnul să Se aprindă şi mai tare de mînie împotriva lui Israel.
15. Căci, dacă vă întoarceţi de la El, El va lăsa mai departe pe Israel să rătăcească în pustie, şi veţi aduce perderea poporului acestuia întreg."
16. Ei s'au apropiat de Moise, şi au zis: "Vom face aici ocoale pentru vitele noastre şi cetăţi pentru pruncii noştri:
17. apoi ne vom înarma în grabă şi vom merge înaintea copiiilor lui Israel, pînă îi vom duce în locul care le este rînduit; şi pruncii noştri vor locui în aceste cetăţi întărite, din pricina locuitorilor ţării acesteia.
18. Nu ne vom întoarce în casele noastre mai înainte ca fiecare din copiii lui Israel să fi pus stăpînire pe moştenirea lui,
19. şi nu vom stăpîni nimic cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentrucănoi ne vom avea moştenirea noastră dincoace de Iordan, la răsărit."
20. Moise le -a zis: "Dacă faceţi aşa, dacă vă înarmaţi ca să luptaţi înaintea Domnului,
21. dacă toţi aceia dintre voi cari se vor înarma trec Iordanul înaintea Domnului, pînă ce va izgoni pe vrăjmaşii Lui dinaintea Lui,
22. şi dacă vă veţi întoarce înapoi numai după ce ţara va fi supusă înaintea Domnului, -atunci veţi fi fără vină înaintea Domnului şi înaintea lui Israel, şi ţinutul acesta va fi moşia voastră înaintea Domnului.
23. Dar dacă nu faceţi aşa, păcătuiţi împotriva Domnului, şi să ştiţi că păcatulvostru vă va ajunge.
24. Zidiţi cetăţi pentru pruncii voştri şi ocoale pentru vitele voastre, şi faceţi ce aţi spus cu gura voastră."
25. Fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au zis lui Moise: "Robii tăi vor face tot ce porunceşte domnul nostru.
26. Pruncii noştri, nevestele, turmele noastre şi toate vitele noastre, vor rămînea în cetăţile Galaadului;
27. iar robii tăi, toţi înarmaţi pentru război, vor merge să se lupte înaintea Domnului, cum zice domnul nostru."
28. Moise a dat porunci cu privire la ei preotului Eleazar, lui Iosua, fiul lui Nun, şi capilor de familie din seminţiile copiilor lui Israel.
29. El le -a zis: "Dacă fiii lui Gad şi fiii lui Ruben trec cu voi Iordanul, înarmaţi cu toţii ca să lupte înaintea Domnului, după ce ţara va fi supusă înaintea voastră, să le daţi în stăpînire ţinutul Galaadului.
30. Dar dacă nu vor merge înarmaţi împreună cu voi, să se aşeze în mijlocul vostru în ţara Canaanului."
31. Fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au răspuns: "Vom face tot ce a spus robilor tăiDomnul.
32. Vom trece înarmaţi înaintea Domnului în ţara Canaanului; dar noi să ne avem moştenirea noastră dincoace de Iordan."

Luarea în stăpînire a Galaadului

33. Moise a dat fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben, şi la jumătate din seminţia lui Manase, fiul lui Iosif, împărăţia lui Sihon, împăratul Amoriţilor, şi împărăţia lui Og, împăratul Basanului, ţara cu cetăţile ei, cu ţinuturile cetăţilor ţării de jur împrejur.
34. Fiii lui Gad au zidit Dibonul, Atarotul, Aroerul,
35. Atrot-Şofan, Iaezer, Iogbeha,
36. Bet-Nimra şi Bet-Haran, cetăţi întărite, şi au făcut staule pentru turme.
37. Fiii lui Ruben au zidit Hesbonul, Eleale, Chiriataim,
38. Nebo şi Baal-Meon, ale căror nume au fost schimbate, şi Sibma, şi au pus alte nume cetăţilor pe cari le-au zidit.
39. Fiii lui Machir, fiul lui Manase, au mers împotriva Galaadului, şi au pus mîna pe el; au izgonit pe Amoriţii cari erau acolo.
40. Moise a dat Galaadului lui Machir, fiul lui Manase, care s'a aşezat acolo.
41. Iair, fiul lui Manase, a pornit şi el, şi a luat tîrgurile, şi le -a numit tîrgurile lui Iair.
42. Nobah a pornit şi el şi a luat Chenatul împreună cu cetăţile cari ţineau de el, şi l -a numit Nobah, după numele lui.

Capitolul 33

Popasurile Israeliţilor

1. Iată popasurile copiilor lui Israel cari au ieşit din ţara Egiptului, după oştirile lor, subt povăţuirea lui Moise şi lui Aaron.
2. Moise a scris călătoriile lor din popas în popas, după porunca Domnului. Şi iată popasurile lor, după călătoriile lor.
3. Au pornit din Ramses în luna întîi, în ziua a cincisprezecea a lunii întîi. A doua zi după Paşte, copiii lui Israel au ieşit gata de luptă în faţa tuturor Egiptenilor,
4. în timp ce Egiptenii îşi îngropau pe toţi întîii lor născuţi, pe cari -i lovise Domnul dintre ei. Căci Domnul făcuse chiar şi pe dumnezeii lor să simtă puterea Lui.
5. Copiii lui Israel au pornit din Ramses şi au tăbărît la Sucot.
6. Au pornit din Sucot, şi au tăbărît la Etam, care este la marginea pustiei.
7. Au pornit din Etam, s'au întors înapoi la Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon, şi au tăbărît înaintea Migdolului.
8. Au pornit dinaintea Pi-Hahirotului, şi au trecut prin mijlocul mării în spre pustie; au făcut un drum de trei zile în pustia Etamului, şi au tăbărît la Mara.
9. Au pornit dela Mara, şi au ajuns la Elim; la Elim erau douăsprezece izvoarede apă şi şaptezeci de finici: acolo au tăbărît.
10. Au pornit din Elim, şi au tăbărît lîngă marea Roşie.
11. Au pornit dela marea Roşie, şi au tăbărît în pustia Sin.
12. Au pornit din pustia Sin, şi au tăbărît la Dofca.
13. Au pornit din Dofca, şi au tăbărît la Aluş.
14. Au pornit din Aluş, şi au tăbărît la Refidim, unde poporul n'a găsit apă de băut.
15. Au pornit din Refidim, şi au tăbărît în pustia Sinai.

Dela Sinai la Cades

16. Au pornit din pustia Sinai, şi au tăbărît la Chibrot-Hataava.
17. Au pornit dela Chibrot-Hataava, şi au tăbărît la Haţerot.
18. Au pornit din Haţerot, şi au tăbărît la Ritma.
19. Au pornit dela Ritma, şi au tăbărît la Rimon-Pereţ.
20. Au pornit din Rimon-Pereţ, şi au tăbărît la Libna.
21. Au pornit din Libna, şi au tăbărît la Risa.
22. Au pornit din Risa, şi au tăbărît la Chehelata.
23. Au pornit din Chehelata, şi au tăbărît la muntele Şafer.
24. Au pornit dela muntele Şafer, şi au tăbărît la Harada.
25. Au pornit din Harada, şi au tăbărît la Machelot.
26. Au pornit din Machelot, şi au tăbărît la Tahat.
27. Au pornit din Tahat, şi au tăbărît la Tarah.
28. Au pornit din Tarah, şi au tăbărît la Mitca.
29. Au pornit din Mitca, şi au tăbărît la Haşmona.
30. Au pornit din Haşmona, şi au tăbărît la Moserot.
31. Au pornit din Moserot, şi au tăbărît la Bene-Iaacan.
32. Au pornit din Bene-Iaacan, şi au tăbărît la Hor-Ghidgad.
33. Au pornit din Hor-Ghidgad, şi au tăbărît la Iotbata.
34. Au pornit din Iotbata, şi au tăbărît la Abrona.
35. Au pornit din Abrona, şi au tăbărît la Eţion-Gheber.
36. Au pornit din Eţion-Gheber, şi au tăbărît în pustia Ţin, adică la Cades.

Dela Cades la cîmpia Moabului

37. Au pornit din Cades, şi au tăbărît la muntele Hor, la marginea ţării Edomului.
38. Preotul Aaron s'a suit pe muntele Hor, după porunca Domnului; şi a muritacolo, în al patruzecilea an după ieşirea copiilor lui Israel din ţara Egiptului, în luna a cincea, în cea dintîi zi a lunii.
39. Aaron era în vîrstă de o sută douăzeci şi trei de ani cînd a murit pe muntele Hor.
40. Împăratul Aradului, Cananitul, care locuia în partea de miazăzi a ţării Canaanului, a aflat de sosirea copiilor lui Israel.
41. Au pornit dela muntele Hor, şi au tăbărît la Ţalmona.
42. Au pornit din Ţalmona, şi au tăbărît la Punon.
43. Au pornit din Punon, şi au tăbărît la Obot.
44. Au pornit din Obot, şi au tăbărît la Iie-Abarim, la hotarul Moabului.
45. Au pornit din Iie-Abarim, şi au tăbărît la Dibon-Gad:
46. Au pornit din Dibon-Gad, şi au tăbărît la Almon-Diblataim.
47. Au pornit din Almon-Diblataim, şi au tăbărît la munţii Abarim, înaintea muntelui Nebo.
48. Au pornit dela munţii Abarim, şi au tăbărît în cîmpia Moabului, lîngă Iordan, în faţa Ierihonului.
49. Au tăbărît lîngă Iordan, dela Bet-Ieşimot pînă la Abel-Sitim, în cîmpia Moabului.

Cananiţii trebuiesc nimiciţi

50. Domnul a vorbit lui Moise în cîmpia Moabului, lîngă Iordan în faţa Ierihonului. Şi a zis:
51. "Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: ,Dupăce veţi trece Iordanul şi veţiintra în ţara Canaanului,
52. să izgoniţi dinaintea voastră pe toţi locuitorii ţării, să le dărîmaţi toţi idoliide piatră, să le nimiciţi toate icoanele turnate, şi să le nimiciţi toate înălţimile pentru jertfe.
53. Să luaţi ţara în stăpînire, şi să vă aşezaţi în ea; căci Eu v'am dat ţara aceasta, ca să fie moşia voastră.
54. Să împărţiţi ţara prin sorţi, după familiile voastre. Celor ce sînt în număr mai mare, să le daţi o parte mai mare, şi celor ce sînt în număr mai mic, să le daţi o parte mai mică. Fiecare să stăpînească ce -i va cădea la sorţi; s'o luaţi în stăpînire, după seminţiile părinţilor voştri.
55. Dar dacă nu veţi izgoni dinaintea voastră pe locuitorii ţării, aceia dintre eipe cari îi veţi lăsa, vă vor fi ca nişte spini în ochi şi ca nişte ghimpi în coaste: vă vor fi vrăjmaşi în ţara în care veţi merge să vă aşezaţi.
56. Şi vă voi face şi vouă cum hotărîsem să le fac lor."

Capitolul 34

Hotarele Canaanului

1. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
2. "Dă porunca aceasta copiilor lui Israel, şi spune-le: ,Cînd veţi intra în ţara Canaanului, ţara aceasta va fi moştenirea voastră, ţara Canaanului, ale căreihotare iată-le:
3. Hotarul din partea de miazăzi va începe din pustia Ţin, lîngă Edom. Astfel, hotarul vostru de miază zi va începe dela marginea mării Sărate, spre răsărit;
4. se va întoarce la miază zi de înălţimea Acrabim, va trece prin Ţin, şi se va întinde pînă la miazăzi de Cades-Barnea; va urma mai departe prin Haţar-Adar, şi va trece spre Aţmon:
5. dela Aţmon, se va întoarce pînă la pîrîul Egiptului, şi va ieşi la mare.
6. Hotarul vostru dinspre apus va fi Marea cea Mare (Mediterana): aceasta va fi hotarul vostru la apus.
7. Iată care va fi hotarul vostru spre miază-noapte: începînd dela Marea cea Mare să trageţi hotarul pînă la muntele Hor;
8. dela muntele Hor, să -l trageţi prin Hamat, şi să ajungă pînă la Ţedad;
9. să urmeze mai departe prin Zifron, ca să ajungă la Haţar-Enan: acesta să vă fie hotarul înspre miază noapte.
10. Să vă trageţi hotarul spre răsărit dela Haţar-Enan pînă la Şefam;
11. să se pogoare din Şefam spre Ribla, la răsărit de Ain; se va pogorî, şi se va întinde dealungul mării Chineret (Ghenezaret), la răsărit;
12. se va pogorî iarăş spre Iordan, ca să ajungă la marea Sărată. Aceasta va fi ţara voastră, cu hotarele ei de jur împrejur."
13. Moise a dat porunca aceasta copiilor lui Israel, şi a zis: "Aceasta este ţara pe care o veţi împărţi prin sorţi, şi pe care a poruncit Domnul s'o dea celor nouă seminţii şi jumătate.
14. Căci seminţia fiilor lui Ruben, după casele lor părinteşti, şi seminţia fiilor lui Gad, după casele părinţilor lor, precum şi jumătate din seminţia lui Manase şi-au luat moştenirea.
15. Aceste două seminţii şi jumătate şi-au luat moştenirea dincoace de Iordan,în faţa Ierihonului, în spre răsărit."

Cum şi prin cine să se împartă ţara

16. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
17. "Iată numele bărbaţilor cari vor împărţi ţara între voi: preotul Eleazar, şi Iosua, fiul lui Nun.
18. Să mai luaţi cîte o căpetenie din fiecare seminţie, ca să facă împărţirea ţării.
19. Iată numele bărbaţilor acestora. Pentru seminţia lui Iuda: Caleb, fiul lui Iefune;
20. pentru seminţia fiilor lui Simeon: Samuel, fiul lui Amihud;
21. pentru seminţia lui Beniamin: Elidad, fiul lui Chislon;
22. pentru seminţia fiilor lui Dan: căpetenia Buchi, fiul lui Iogli;
23. pentru fiii lui Iosif, -pentru seminţia fiilor lui Manase: căpetenia Haniel, fiul lui Efod; -
24. şi pentru seminţia fiilor lui Efraim: căpetenia Chemuel, fiul lui Şiftan;
25. pentru seminţia fiilor lui Zabulon: căpetenia Eliţafan, fiul lui Parnac;
26. pentru seminţia fiilor lui Isahar: căpetenia Paltiel, fiul lui Azan;
27. pentru seminţia fiilor lui Aşer: căpetenia Ahihud, fiul lui Şelomi;
28. pentru seminţia fiilor lui Neftali: căpetenia Pedahel, fiul lui Amihud."
29. Aceştia sînt aceia cărora le -a poruncit Domnul să împartă ţara Canaanuluiîntre copiii lui Israel.

Capitolul 35

Cetăţile Leviţilor

1. Domnul a vorbit lui Moise, în cîmpia Moabului, lîngă Iordan, în faţa Ierihonului. Şi a zis:
2. "Porunceşte copiilor lui Israel, să dea Leviţilor, din moştenirea pe care o vor avea, nişte cetăţi în cari să poată locui. Să mai daţi Leviţilor şi un loc gol împrejurul acestor cetăţi.
3. Cetăţile să fie ale lor, ca să locuiască în ele; iar locurile goale să fie pentru vitele lor, pentru averile lor şi pentru toate dobitoacele lor.
4. Locurile goale din jurul cetăţilor pe cari le veţi da Leviţilor, să aibă, începînd dela zidul cetăţii în afară, o mie de coţi de jur împrejur.
5. Să măsuraţi afară din cetate, două mii de coţi în partea de răsărit, două miide coţi în partea de miazăzi, două mii de coţi în partea de apus, şi două miide coţi în partea de miază noapte, aşa în cît cetatea să fie la mijloc. Acesteasă fie locurile goale din jurul cetăţilor lor.
6. Dintre cetăţile pe cari le veţi da Leviţilor, şase să fie cetăţi de scăpare unde va putea să fugă ucigaşul, şi afară de acestea, să le mai daţi alte patruzeci şidouă de cetăţi.
7. Toate cetăţile pe cari le veţi da Leviţilor să fie patruzeci şi opt de cetăţi, împreună cu locurile lor goale.
8. Cetăţile pe cari le veţi da din moşiile copiilor lui Israel să fie date mai multe de cei ce au mai multe, şi mai puţine de ceice au mai puţine; fiecare să dea Leviţilor din cetăţile lui după moştenirea pe care o va avea."

Cetăţile de scăpare

9. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis:
10. "Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ,Cînd veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului,
11. să vă alegeţi nişte cetăţi cari să vă fie cetăţi de scăpare, unde să poată scăpa ucigaşul care va omorî pe cineva fără voie.
12. Aceste cetăţi să vă slujească drept cetăţi de scăpare împotriva răzbunătorului sîngelui, pentruca ucigaşul să nu fie omorît înainte de a se înfăţişa în faţa adunării ca să fie judecat.
13. Din cetăţile pe cari le veţi da, şase să vă fie cetăţi de scăpare.
14. Să daţi trei cetăţi dincoace de Iordan, şi trei cetăţi în ţara Canaanului: acestea să vă fie cetaţi de scăpare.
15. Aceste şase cetăţi să fie cetăţi de scăpare pentru copiii lui Israel, pentru străin şi pentru celce locuieşte în mijlocul vostru: acolo va putea să scape orice om care va ucide pe cineva fără voie.
16. Dacă un om loveşte pe aproapele său cu o unealtă de fer, şi acesta moare, este un ucigaş: ucigaşul să fie pedepsit cu moartea.
17. Dacă -l loveşte cu o piatră pe care o ţine în mînă, de care poate muri, şi moare, este un ucigaş: ucigaşul să fie pedepsit cu moartea.
18. Dacă -l loveşte cu vreo unealtă de lemn pe care o ţine în mînă, de care poate muri, şi moare, este un ucigaş; ucigaşul să fie pedepsit cu moartea.
19. Răzbunătorul sîngelui să omoare pe ucigaş; cînd îl va întîlni, să -l omoare.
20. Dacă un om împinge pe aproapele său din ură, sau dacă -l pîndeşte şi arungă ceva asupra lui şi moare,
21. sau dacă -l loveşte cu mîna din vrăjmăşie, şi moare, cel ce l -a lovit să fie pedepsit cu moartea; este un ucigaş: răzbunătorul sîngelui să omoare pe ucigaş, cînd îl va întîlni.
22. Dar dacă un om împinge pe aproapele lui fără veste şi nu din vrăjmăşie, sau dacă aruncă ceva asupra lui fără să -l fi pîndit,
23. sau dacă aruncă asupra lui din nebăgare de seamă o piatră care -i poate pricinui moartea, şi moare, fără să -l urască şi fără să caute să -i facă rău:
24. Iată legile după cari va judeca adunarea între cel ce l -a lovit şi răzbunătorul sîngelui.
25. Adunarea va izbăvi pe ucigaş din mîna răzbunătorului sîngelui, şi -l va facesă se întoarcă în cetatea de scăpare unde fugise. Să locuiască acolo pînă lamoartea marelui preot care este uns cu untdelemn sfînt.
26. Dacă ucigaşul iese din hotarul cetăţii de scăpare unde fugise,
27. şi dacă răzbunătorul sîngelui îl întîlneşte afară din hotarul cetăţii de scăpare şi ucide pe ucigaş, nu va fi vinovat de omor.
28. Căci ucigaşul trebuia să locuiască în cetatea lui de scăpare pînă la moarteamarelui preot; şi după moartea marelui preot, putea să se întoarcă la moşialui.
29. Iată poruncile de drept pentru voi şi pentru urmaşii voştri, în toate locurileîn cari veţi locui.

Pedeapsa pentru omor

30. Dacă un om omoară pe cineva, ucigaşul să fie omorît, pe mărturia martorilor. Un singur martur nu va fi deajuns ca să fie osîndit cineva la moarte.
31. Să nu primiţi răscumpărare pentru viaţa unui ucigaş vinovat de moarte, ci să fie pedepsit cu moartea.
32. Să nu primiţi răscumpărare pentru cel ce trebue să fugă în cetatea lui de scăpare, ca să se întoarcă să locuiască în ţară pînă la moartea preotului.
33. Să nu pîngăriţi ţara unde veţi fi, căci sîngele celui nevinovat pîngăreşte ţara; şi ispăşirea sîngelui vărsat în ţară nu se va putea face decît prin sîngele celui ce -l va vărsa.
34. Să nu pîngăriţi deci ţara în care veţi merge să locuiţi, şi în mijlocul căreia voi locui şi Eu, căci Eu sînt Domnul, care locuieşte în mijlocul copiilor lui Israel."

Capitolul 36

Măritarea fiicelor moştenitoare

1. Căpeteniile familiei lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, dintre familiile fiilor lui Iosif, s'au apropiat şi au vorbit înaintea lui Moise şi înainteamai marilor peste casele părinteşti ale copiilor lui Israel.
2. Ei au zis: "Domnule, ţie ţi -a poruncit Domnul să dai copiilor lui Israel ţaraca moştenire prin sorţi. Tu, domnule, ai primit deasemenea poruncă de laDomnul ca moştenirea fratelui nostru Ţelofhad, s'o dai fetelor lui.
3. Dar dacă ele se mărită după unul din fiii altei seminţii a copiilor lui Israel,moştenirea lor va fi ştearsă din moştenirea părinţilor noştri, şi adăugată la a seminţiei din care vor face parte; şi astfel moştenirea care ne -a căzut nouăla sorţi se va micşora.
4. Şi cînd va veni anul de veselie pentru copiii lui Israel, moştenirea lor va rămînea adăugată la a seminţiei din care vor face parte, şi va fi ştearsă astfel din moştenirea seminţiei părinţilor noştri."
5. Moise a poruncit copiilor lui Israel din partea Domnului, şi a zis: "Seminţia fiilor lui Iosif are dreptate.
6. Iată ce porunceşte Domnul cu privire la fetele lui Ţelofhad: să se mărite după cine vor vrea, numai să se mărite într'o familie din seminţia părinţilor lor.
7. Nici o moştenire a copiilor lui Israel să nu treacă de la o seminţie la alta, ci fiecare din copiii lui Israel să se ţină lipit de moştenirea seminţiei părinţilorlui.
8. Şi orice fată, care are o moştenire în seminţiile copiilor lui Israel, să se mărite după cineva dintr'o familie din seminţia tatălui ei, pentru ca fiecare din copiii lui Israel să-şi aibă moştenirea părinţilor săi.
9. Nici o moştenire să nu treacă de la o seminţie la alta, ci seminţiile copiilor lui Israel să se ţină fiecare de moştenirea sa."
10. Fetele lui Ţelofhad au făcut întocmai după porunca pe care o dăduse lui Moise Domnul.
11. Mahla, Tirţa, Hogla, Milca şi Noa, fetele lui Ţelofhad, s-au măritat după fiii unchilor lor;
12. s'au măritat în familiile fiilor lui Manase, fiul lui Iosif, şi moştenirea lor a rămas în seminţia familiei tatălui lor.
13. Acestea sînt poruncile şi legile pe cari le -a dat Domnul prin Moise copiilor lui Israel, în cîmpia Moabului, lîngă Iordan, în faţa Ierihonului.