| |
Start :: Scriptura :: Biblia protestantaNAUM SAU NAHUM
Capitolul 1
- Proorocie despre Ninive. Cartea Proorociei lui Naum, din Elcoș.
- Domnul este un Dumnezeu gelos și răzbunător; Domnul Se răzbună și este plin de mînie; Domnul Se răzbună pe protivnicii Lui, și ține mînie pe vrăjmașii Lui.
- Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie; și nu lasă nepedepsit pe cel rău. Domnul umblă în furtună și în vîrtej, și norii sînt praful picioarelor Lui.
- El mustră marea și o usucă, face să sece toate rîurile; Basanul și Carmelul tînjesc, și floarea Libanului se vestejește.
- Se clatină munții înaintea Lui, și dealurile se topesc; se cutremură pămîntul înaintea Lui, lumea și toți locuitorii ei.
- Cine poate sta înaintea urgiei Lui? Și cine poate ținea piept mîniei Lui aprinse? Urgia Lui se varsă ca focul, și se prăbușesc stîncile înaintea Lui.
- Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; și cunoaște pe cei ce se încred în El.
- Dar cu niște valuri ce se varsă peste mal, va nimici cetatea Ninive, și va urmări pe vrăjmașii Lui pînă în întunerec.
- Ce planuri faceți voi împotriva Domnului? El le zădărnicește! Nenorocirea nu va veni de două ori.
- Căci vor fi ca niște mănunchiuri de spini încîlciți, și tocmai cînd vor fi beți de vinul lor, vor fi mistuiți de foc, ca o miriște de tot uscată.
- Din tine, Ninive, a ieșit cel ce urzea rele împotriva Domnului, celce făcea planuri răutăcioase.
- Așa vorbește Domnul: "Oricît de mulți și puternici vor fi, toți vor fi secerați și vor pieri. Chiar dacă te-am întristat, Ierusalime, nu te voi mai întrista...
- Ci îi voi sfărîma jugul acum de pe tine, și-ți voi rupe legăturile..."
- Iată ce a poruncit însă Domnul împotriva ta, Asur: "Nu vei mai avea urmași cari să-ți poarte numele; voi ridica din casa dumnezeului tău chipurile cioplite sau turnate; îți voi pregăti mormîntul, căci te-ai aflat prea ușor."
- Iată pe munți picioarele solului care vestește pacea! Prăznuiește-ți sărbătorile, Iudo, împlinește-ți juruințele! Căci cel rău nu va mai trece prin mijlocul tău, este nimicit cu desăvîrșire...
Capitolul 2
- Nimicitorul pornește împotriva ta, Ninive; păzește cetățuia! Ia seama la drum! Întărește-ți coapsele! Adună-ți toată puterea!...
- Căci Domnul așează iarăș slava lui Iacov și o face iarăș ca slava de odinioară a lui Israel, pentru că i-au jăfuit jăfuitorii și le-au stricat butucii de vie...
- Scuturile vitejilor săi sînt roși, războinicii sînt îmbrăcați cu purpură; fulgeră carăle de focul oțelului în ziua sorocită pregătirii de luptă, și sulițele se învîrtesc.
- Duruiesc carăle pe ulițe, se năpustesc unele peste altele în piețe; parcă sînt niște făclii la vedere, și aleargă ca fulgerele...
- El, împăratul Ninivei, cheamă pe oamenii lui cei viteji, dar ei se poticnesc în mersul lor; aleargă spre ziduri, și se gătesc de apărare...
- Porțile dela rîuri sînt deschise, și palatul se prăbușește!...
- S'a isprăvit cu ea: este desgolită, este luată; slujnicele ei se vaită ca niște turturele, și se bat în piept.
- Ninive era odinioară ca un iaz plin. de apă... Dar iată -i că fug!... "Stați! Stați! Opriți-vă!... Dar nici unul nu se întoarce..."
- Jăfuiți argintul! Jăfuiți aurul! Acolo sînt comori nesfîrșite, tot felul de bogății de lucruri scumpe!
- Este jăfuită, pustiită, și stoarsă de tot! Inima îi e mîhnită, îi tremură genunchii, toate coapsele sufăr, și toate fețele au îngălbenit.
- Unde este acum culcușul acela de lei, pășunea aceea pentru puii de lei, pe unde umbla leul, leoaica și puiul de leu, fără să -i turbure nimeni?
- Leul sfîșia cît îi trebuia pentru puii săi, zugruma pentru leoaicele sale; își umplea vizuinele de pradă, și culcușurile cu ce răpise.
- "Iată că am necaz pe tine, zice Domnul oștirilor; în fum îți voi preface carăle de război, sabia va mistui pe puii tăi de lei, îți voi nimici prada din țară; și nu se va mai auzi glasul solilor tăi.
Capitolul 3
- Vai de cetatea vărsătoare de sînge, plină de minciună, plină de sîlnicie, și care nu încetează să se dedea la răpire!...
- Auziți pocnetul biciului, uruitul roților, tropăitul cailor, și durduitul carelor!
- Se aruncă năvalnici călăreții, scînteiază sabia, fulgeră sulița... O mulțime de răniți!... Grămezi de trupuri moarte!... Morți fără număr!... Cei vii se împiedică de cei morți!...
- Din pricina multelor curvii ale curvei, plină de farmec, fermecătoare iscusită, care vindea neamurile prin curviile ei și popoarele prin vrăjitoriile ei. -
- Iată, am necaz pe tine, zice Domnul oștirilor îți voi ridica poalele peste cap, ca să-ți vadă neamurile goliciunea, și împărățiile, rușinea.
- Voi asvîrli cu murdării peste tine, te voi înjosi, și te voi face de ocară.
- Toți cei ce te vor vedea vor fugi de tine, și vor zice: "Ninive este nimicită! Cine o va plînge? Unde să-ți caut mîngîietori?
- Ești tu mai bună decît No-Amon, cetatea care ședea între rîuri, înconjurată de ape, avînd ca zid de apărare marea, ca ziduri marea?
- Etiopia și Egiptenii fără număr erau tăria ei, Put și Libienii erau ajutoarele ei.
- Și totuș a trebuit să plece și ea în surghiun, s'a dus în robie; și pruncii ei au fost zdrobiți în toate colțurile ulițelor; au aruncat sorțul asupra fruntașilor ei, și tot mai marii ei au fost aruncați în lanțuri.
- Și tu te vei îmbăta, te vei ascunde; și tu vei căuta un loc de adăpost împotriva vrăjmașului!
- Toate cetățuile tale sînt niște smochini cu cele dintîi roade; cînd îi scuturi, smochinele cad în gura cui vrea să le mănînce.
- Iată, poporul tău este ca femeile în mijlocul tău; porțile țării tale se deschid înaintea vrăjmașilor tăi; focul îți mistuie zăvoarele!
- Scoate-ți apă pentru împresurare! Drege-ți întăriturile! Calcă pămîntul, frămîntă lutul, și gătește cuptorul de cărămidă!
- Acolo te va mînca focul, te va nimici sabia cu desăvîrșitre, te va mistui ca niște lăcuste, căci te-ai înmulțit ca forfăcarul, te-ai îngrămădit ca lăcustele!
- Negustorii tăi sînt mai mulți de cît stelele cerului, s'au îngrămădit ca puii de lăcustă cari își întind aripile și sboară.
- Voivozii tăi sînt ca lăcustele, mai marii tăi ca o ceată de lăcuste, cari tăbărăsc în dumbrăvi pe răcoarea zilei: cînd răsare soarele, sboară, și nu se mai cunoaște locul unde erau.
- În timp ce păstorii tăi dorm, împărate al Asiriei, și vițeii tăi se odihnesc, poporul tău este risipit pe munți, și nimeni nu -l mai strînge.
- Rana ta nu se alină prin nimic, rana ta este fără leac! Toți ceice vor auzi de tine vor bate din palme, căci cine este acela, pe care să nu -l fi atins răutatea ta?
|
|