EVANGHELIA DUPĂ LUCA

Capitolul 1

Cuvînt înainte

1. Fiindcă mulţi s'au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile cari s'au petrecut printre noi,
2. după cum ni le-au încredinţat ceice le-au văzut cu ochii lor dela început, şi au ajuns slujitori ai cuvîntului,
3. am găsit şi eu cu cale, prea alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu deamăruntul asupra tuturor acestor lucruri dela obîrşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele,
4. ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor, pe cari le-ai primit prin viu grai.

Vestirea naşterii lui Ioan Botezătorul

5. În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, şi se chema Elisaveta.
6. Amîndoi erau neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, şi păzeau fără pată toate poruncile şi toate rînduielile Domnului.
7. N'aveau copii, pentrucă Elisaveta era stearpă; şi amîndoi erau înaintaţi în vîrstă.
8. Dar, pe cînd slujea Zaharia înaintea lui Dumnezeu, la rîndul cetei lui,
9. după obiceiul preoţiei, a ieşit la sorţi să intre să tămîieze în Templul Domnului.
10. În ceasul tămîierii, toată mulţimea norodului se ruga afară.
11. Atunci un înger al Domnului s'a arătat lui Zaharia, şi a stătut în picioare la dreapta altarului pentru tămîiere.
12. Zaharia s'a spăimîntat, cînd l -a văzut; şi l -a apucat frica.
13. Dar îngerul i -a zis: "Nu te teme Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta Elisaveta îţi va naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Ioan.
14. El va fi pentru tine o pricină de bucurie şi veselie, şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.
15. Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umplea de Duhul Sfînt încă din pîntecele maicii sale.
16. El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.
17. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El."
18. Zaharia a zis îngerului: "Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sînt bătrîn, şi nevastă-mea este înaintată în vîrstă."
19. Drept răspuns, îngerul i -a zis: "Eu sînt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu; am fost trimes să-ţi vorbesc, şi să-ţi aduc această veste bună.
20. Iată că vei fi mut, şi nu vei putea vorbi, pînă în ziua cînd se vor întîmpla aceste lucruri, pentrucă n'ai crezut cuvintele mele, cari se vor împlini la vremea lor."
21. Norodul însă aştepta pe Zaharia, şi se mira de zăbovirea lui în Templu.
22. Cînd a ieşit afară, nu putea să le vorbească; şi au înţeles că avusese o vedenie în Templu. El le făcea semne într'una, şi a rămas mut.
23. După ce i s'au împlinit zilele de slujbă, Zaharia s'a dus acasă.
24. Peste cîtva timp, Elisaveta, nevasta lui, a rămas însărcinată, şi s'a ţinut ascunsă de tot cinci luni. "Căci", zicea ea,
25. "iată ce mi -a făcut Domnul, cînd Şi -a aruncat ochii spre mine, ca să-mi ia ocara dintre oameni."

Vestirea naşterii lui Isus Hristos

26. În luna a şasea, îngerul Gavril a fost trimes de Dumnezeu într'o cetate din Galilea, numită Nazaret,
27. la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
28. Îngerul a intrat la ea, şi a zis: "Plecăciune, ţie, căreia ţi s'a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvîntată eşti tu între femei!"
29. Turburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemneze urarea aceasta.
30. Îngerul i -a zis: "Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu.
31. Şi iată că vei rămînea însărcinată, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus.
32. El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.
33. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfîrşit."
34. Maria a zis îngerului: "Cum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu ştiu de bărbat?"
35. Îngerul i -a răspuns: "Duhul Sfînt Se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfîntul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.
36. Iată că Elisaveta, rudenia ta, a zămislit, şi ea, un fiu la bătrîneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună.
37. Căci niciun cuvînt dela Dumnezeu nu este lipsit de putere.
38. Maria a zis: "Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!" Şi îngerul a plecat dela ea.

Cîntarea Mariei

39. Maria s'a sculat chiar în zilele acelea, şi a plecat în grabă spre munţi, într'o cetate a lui Iuda.
40. A intrat în casa lui Zaharia, şi a urat de bine Elisavetei.
41. Cum a auzit Elisaveta urarea Mariei, i -a săltat pruncul în pîntece, şi Elisaveta s'a umplut de Duhul Sfînt.
42. Ea a strigat cu glas tare: "Binecuvîntată eşti tu între femei, şi binecuvîntat este rodul pîntecelui tău.
43. Cum mi -a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu?
44. Fiindcă iată, cum mi -a ajuns la urechi glasul urării tale, mi -a săltat pruncul în pîntece de bucurie.
45. Ferice de aceea care a crezut; pentrucă lucrurile, cari i-au fost spuse din partea Domnului, se vor împlini."
46. Şi Maria a zis: "Sufletul meu măreşte pe Domnul,
47. şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mîntuitorul meu,
48. pentrucă a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că deacum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită,
49. pentrucă Cel Atot Puternic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfînt,
50. şi îndurarea Lui se întinde din neam în neam peste cei ce se tem de El.
51. El a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gîndurile, pe cari le aveau cei mîndri în inima lor.
52. A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi.
53. Pe cei flămînzi i -a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i -a scos afară cu mînile goale.
54. A venit în ajutorul robului său Israel, căci Şi -a adus aminte de îndurarea Sa, -
55. cum făgăduise părinţilor noştri, -faţă de Avraam şi sămînţa lui în veac."
56. Maria a rămas împreună cu Elisaveta cam trei luni. Apoi s'a întors acasă.

Naşterea lui Ioan Botezătorul

57. Elisavetei i s'a împlinit vremea să nască; şi a născut un fiu.
58. Vecinii şi rudele ei au auzit că Domnul a arătat mare îndurare faţă de ea, şi se bucurau împreună cu ea.
59. În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, şi voiau să -i pună numele Zaharia, după numele tatălui său.
60. Dar mama lui a luat cuvîntul, şi a zis: "Nu. Ci are să se cheme Ioan."
61. Ei i-au zis: "Nimeni din rubedeniile tale nu poartă numele acesta."
62. Şi au început să facă semne tatălui său, ca să ştie cum ar vrea să -i pună numele.
63. Zaharia a cerut o tăbliţă de scris, şi a scris, zicînd: "Numele lui este Ioan." Şi toţi s'au minunat.
64. În clipa aceea, i s'a deschis gura, i s'a deslegat limba, şi el vorbea şi binecuvînta pe Dumnezeu.
65. Pe toţi vecinii i -a apucat frica, şi în tot ţinutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri.
66. Toţi ceice le auzeau, le păstrau în inima lor, şi ziceau: "Oare ce va fi pruncul acesta?" Şi mîna Domnului era într'adevăr cu el.

Cântarea lui Zaharia

67. Zaharia, tatăl lui, s'a umplut de Duhul Sfînt, a proorocit, şi a zis:
68. "Binecuvîntat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentrucă a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său.
69. Şi ne -a ridicat o mîntuire puternică (Greceşte: un corn de mîntuire.) în casa robului Său David,
70. cum vestise prin gura sfinţilor Săi prooroci, cari au fost din vechime; -
71. mîntuire de vrăjmaşii noştri şi din mîna tuturor celor ce ne urăsc!
72. Astfel Îşi arată El îndurarea faţă de părinţii noştri, şi Îşi aduce aminte de legămîntul Lui cel sfînt,
73. potrivit jurămîntului prin care Se jurase părintelui nostru Avraam,
74. că, dupăce ne va izbăvi din mîna vrăjmaşilor noştri, ne va îngădui să -I slujim fără frică,
75. trăind înaintea Lui în sfinţenie şi neprihănire, în toate zilele vieţii noastre.
76. Şi tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci vei merge înaintea Domnului, ca să pregăteşti căile Lui,
77. şi să dai poporului Său cunoştinţa mîntuirii, care stă în iertarea păcatelor lui; -
78. datorită marei îndurări a Dumnezeului nostru, în urma căreia ne -a cercetat Soarele care răsare din înălţime,
79. ca să lumineze pe ceice zac în întunerecul şi în umbra morţii, şi să ne îndrepte picioarele pe calea păcii!"
80. Iar pruncul creştea şi se întărea în duh. Şi a stat în locuri pustii pînă în ziua arătării lui înaintea lui Israel.

Capitolul 2

Naşterea lui Isus Hristos

1. În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.
2. Înscrierea aceasta s'a făcut întîia dată pe cînd era dregător în Siria Quirinius.
3. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.
4. Iosif s'a suit şi el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem, -pentrucă era din casa şi din seminţia lui David, -
5. să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.
6. Pe cînd erau ei acolo, s'a împlinit vremea cînd trebuia să nască Maria.
7. Şi a născut pe Fiul ei cel întîi născut, L -a înfăşat în scutece şi L -a culcat într'o iesle, pentrucă în casa de poposire nu era loc pentru ei.

Păstorii din Betleem

8. În ţinutul acela erau nişte păstori, cari stăteau afară în cîmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
9. Şi iată că un înger al Domnului s'a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s'au înfricoşat foarte tare.
10. Dar îngerul le -a zis: "Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:
11. astăzi în cetatea lui David, vi s'a născut un Mîntuitor, care este Hristos, Domnul.
12. Iată semnul, după care -L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într'o iesle."
13. Şi deodată, împreună cu îngerul s'a unit o mulţime de oaste cerească, lăudînd pe Dumnezeu, şi zicînd:
14. "Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pămînt între oamenii plăcuţi Lui."
15. După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: "Haidem să mergem pînă la Betleem, şi să vedem ce ni s'a spus şi ce ne -a făcut cunoscut Domnul."
16. S'au dus în grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pruncul culcat în iesle.
17. După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.
18. Toţi ceice i-au auzit, s'au mirat de cele ce le spuneau păstorii.
19. Maria păstra toate cuvintele acelea, şi se gîndea la ele în inima ei.
20. Şi păstorii s'au întors, slăvind şi lăudînd pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră şi văzuseră, şi cari erau întocmai cum li se spusese.

Isus adus în Templu

21. Cînd a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur pruncul, I-au pus numele ISUS, nume, care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pîntece.
22. Şi, cînd s'au împlinit zilele pentru curăţirea lor, după Legea lui Moise, Iosif şi Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să -L înfăţişeze înaintea Domnului, -
23. după cum este scris în Legea Domnului: "Orice întîi născut de partea bărbătească va fi închinat Domnului",
24. şi ca să aducă jertfă: o păreche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.

Cîntarea lui Simeon

25. Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfîntă, şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mîngîierea lui Israel, şi Duhul Sfînt era peste el.
26. Duhul Sfînt îl înştiinţase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.
27. El a venit în Templu, mînat de Duhul. Şi, cînd au adus părinţii înlăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,
28. Simeon L -a luat în braţe, a binecuvîntat pe Dumnezeu, şi a zis:
29. "Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpîne, după cuvîntul Tău.
30. Căci au văzutochii mei mîntuirea Ta,
31. pe care ai pregătit -o să fie, înaintea tuturor popoarelor,
32. lumina care să lumineze neamurile, şi slava poporului Tău Israel."
33. Tatăl şi mama Lui se mirau de lucrurile cari se spuneau despre El.
34. Simeon i -a binecuvîntat, şi a zis Mariei, mama Lui: "Iată, Copilul acesta este rînduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel, şi să fie un semn, care va stîrni împotrivire.
35. Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gîndurile multor inimi."
36. Mai era acolo şi o proorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vîrstă, şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei.
37. Rămasă văduvă, şi fiind în vîrstă de optzeci şi patru ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.
38. A venit şi ea în acelaş ceas, şi a început să laude pe Dumnezeu, şi să vorbească despre Isus tuturor celor ce aşteptau mîntuirea Ierusalimului.

Întoarcerea la Nazaret

39. După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s'au întors în Galilea, în cetatea lor Nazaret.
40. Iar Pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El.

Isus în Templu la vîrsta de doisprezece ani

41. Părinţii lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul Paştelor.
42. Cînd a fost El de doisprezece ani, s'au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului.
43. Apoi, dupăce au trecut zilele praznicului, pe cînd se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinţii Lui n'au băgat de seamă lucrul acesta.
44. Au crezut că este cu tovarăşii lor de călătorie, şi au mers cale de o zi, şi L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor.
45. Dar nu L-au găsit, şi s'au întors la Ierusalim să -L caute.
46. După trei zile, L-au găsit în Templu, şezînd în mijlocul învăţătorilor, ascultîndu -i şi punîndu-le întrebări.
47. Toţi cari -L auzeau, rămîneau uimiţi de priceperea şi răspunsurile Lui.
48. Cînd L-au văzut părinţii Lui, au rămas înmărmuriţi; şi mama Lui I -a zis: "Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare."
49. El le -a zis: "Dece M'aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?"
50. Dar ei n'au înţeles spusele Lui.
51. Apoi S'a pogorît împreună cu ei, a venit la Nazaret, şi le era supus. Mamă-Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei.
52. Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.

Capitolul 3

Propovăduirea lui Ioan Botezătorul

1. În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, -pe cînd Pilat din Pont era dregător în Iudea, Irod, cîrmuitor al Galileii, Filip, fratele lui, cîrmuitor al Ituriei şi al Trahonitei, Lisania, cîrmuitor al Abilenei,
2. şi în zilele marilor preoţi Ana şi Caiafa, -Cuvîntul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia în pustie.
3. Şi Ioan a venit prin tot ţinutul din împrejurimile Iordanului, şi propovăduia botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor,
4. după cum este scris în cartea cuvintelor proorocului Isaia: "Iată glasul celui ce strigă în pustie: ,Pregătiţi calea Domnului, neteziţi -I cărările.
5. Orice vale va fi astupată, orice munte şi orice deal va fi prefăcut în loc neted; căile strîmbe vor fi îndreptate, şi drumurile zgronţuroase vor fi netezite.
6. Şi orice făptură va vedea mîntuirea lui Dumnezeu."
7. Ioan zicea dar noroadelor, cari veneau să fie botezate de el: "Pui de năpîrci, cine v'a învăţat să fugiţi de mînia viitoare?
8. Faceţi dar roduri vrednice de pocăinţa voastră, şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: ,Avem pe Avraam ca tată!` Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
9. Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face roadă bună, este tăiat şi aruncat în foc."
10. Noroadele îl întrebau, şi ziceau: "Atunci ce trebuie să facem?"
11. Drept răspuns, el le zicea: "Cine are două haine, să împartă cu cine n'are nici una; şi cine are de mîncare, să facă la fel."
12. Au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi, şi i-au zis: "Învăţătorului, noi ce trebuie să facem?"
13. El le -a răspuns: "Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v'a fost poruncit să luaţi."
14. Nişte oştaşi îl întrebau şi ei, şi ziceau: "Dar noi ce trebuie să facem?" El le -a răspuns: "Să nu stoarceţi nimic dela nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţămiţi cu lefurile voastre."
15. Fiindcă norodul era în aşteptare, şi toţi se gîndeau în inimile lor cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Hristosul,
16. Ioan, drept răspuns, a zis tuturor: "Cît despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decît mine, şi căruia eu nu sînt vrednic să -I desleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duhul Sfînt şi cu foc.
17. Acela are lopata în mînă; Îşi va curăţi aria cu desăvîrşire, şi Îşi va strînge grîul în grînar, iar pleava o va arde într'un foc care nu se stinge."

Închiderea lui Ioan

18. Astfel propovăduia Ioan norodului Evanghelia, şi -i dădea încă multe alte îndemnuri.
19. Dar cîrmuitorul Irod, care era mustrat de Ioan pentru Irodiada, nevasta fratelui său Filip, şi pentru toate relele pe cari le făcuse,
20. a mai adăugat la toate celelalte rele şi pe acela că a închis pe Ioan în temniţă.

Botezl lui Isus

21. După ce a fost botezat tot norodul, a fost botezat şi Isus; şi pe cînd Se ruga, s'a deschis cerul,
22. şi Duhul Sfînt S'a pogorît peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Şi din cer s'a auzit un glas, care zicea: "Tu eşti Fiul Meu prea iubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!"

Cartea neamului lui Isus Hristos

23. Isus avea aproape treizeci de ani, cînd a început să înveţe pe norod; şi era, cum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli,
24. fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif,
25. fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai,
26. fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semei, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda,
27. fiul lui Ioanan, fiul lui Resa, fiul lui Zorobabel, fiul lui Salatiel, fiul lui Neri,
28. fiul lui Melhi, fiul lui Adi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er,
29. fiul lui Isus, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Matat, fiul lui Levi,
30. fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim,
31. fiul lui Melea, fiul lui Mena, fiul lui Matata, fiul lui Natan, fiul lui David,
32. fiul lui Iese, fiul lui Iobed, fiul lui Booz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason,
33. fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda,
34. fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor,
35. fiul lui Seruh, fiul lui Ragau, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala,
36. fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh,
37. fiul lui Matusala, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Maleleel, fiul lui Cainan,
38. fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.

Capitolul 4

Ispitirea lui Isus Hristos

1. Isus, plin de Duhul Sfînt, S'a întors dela Iordan, şi a fost dus de Duhul în pustie,
2. unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. N'a mîncat nimic în zilele acelea; şi, după ce au trecut acele zile, a flămînzit.
3. Diavolul I -a zis: "Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pîne."
4. Isus i -a răspuns: "Este scris: Omul nu va trăi numai cu pîne, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu."
5. Diavolul L -a suit pe un munte înalt, i -a arătat într'o clipă, toate împărăţiile pămîntului,
6. şi I -a zis: "Ţie Îţi voi da toată stăpînirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată, şi o dau oricui voiesc.
7. Dacă dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta."
8. Drept răspuns, Isus i -a zis: "Înapoia Mea, Satano! Este scris: Să te închini Domnului, Dumnezeului tău, şi numai Lui să -I slujeşti."
9. Diavolul L -a dus apoi în Ierusalim, L -a aşezat pe straşina acoperişului Templului, şi I -a zis: "Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici;"
10. căci este scris: "El va porunci îngerilor Lui să Te păzească;"
11. şi: "Ei Te vor lua pe mîni, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră."
12. Isus i -a răspuns: "S'a spus: Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău."
13. După ce L -a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat dela El, pînă la o vreme.

Isus în Galilea

14. Isus, plin de puterea Duhului, S'a întors în Galilea, şi I s'a dus vestea în tot ţinutul deprimprejur.
15. El învăţa pe oameni în sinagogile lor, şi era slăvit de toţi.

Isus propovăduieşte la Nazaret

16. A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S'a sculat să citească,
17. şi I s'a dat cartea proorocului Isaia. Cînd a deschis -o, a dat peste locul unde era scris:
18. "Duhul Domnului este peste Mine, pentrucă M'a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M'a trimes să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi,
19. şi să vestesc anul de îndurare al Domnului."
20. În urmă, a închis cartea, a dat -o înapoi îngrijitorului, şi a şezut jos. Toţi ceice se aflau în sinagogă, aveau privirile pironite spre El.
21. Atunci a început să le spună: "Astăzi s'au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe cari le-aţi auzit."
22. Şi toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har, cari ieşiau din gura Lui, şi ziceau: "Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?"
23. Isus le -a zis: "Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceea: ,Doftore, vindecă-te pe tine însuţi`; şi Îmi veţi zice: ,Fă şi aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum."
24. "Dar", a adăugat El "adevărat vă spun că, niciun prooroc nu este primit bine în patria lui.
25. Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, cînd a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni, şi cînd a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe văduve în Israel;
26. şi totuş Ilie n'a fost trimes la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului.
27. Şi mulţi leproşi erau în Israel, pe vremea proorocului Elisei; şi totuş niciunul din ei n'a fost curăţit, afară de Naaman, Sirianul."
28. Toţi cei din sinagogă, cînd au auzit aceste lucruri, s'au umplut de mînie.
29. Şi s'au sculat, L-au scos afară din cetate, şi L-au dus pînă în sprînceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să -L arunce jos în prăpastie.
30. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor, şi a plecat de acolo.

Vindecarea unui îndrăcit în Capernaum

31. S'a pogorît în Capernaum, cetate din Galilea, şi acolo învăţa pe oameni în ziua Sabatului.
32. Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentrucă vorbea cu putere.
33. În sinagogă se afla un om, care avea un duh de drac necurat, şi care a strigat cu glas tare:
34. "Ah! Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne prăpădeşti? Te ştiu cine eşti: Sfîntul lui Dumnezeu."
35. Isus l -a certat, şi i -a zis: "Taci, şi ieşi afară din omul acesta!" Şi dracul, dupăce l -a trîntit jos, în mijlocul adunării, a ieşit afară din el, fără să -i facă vreun rău.
36. Toţi au fost cuprinşi de spaimă, şi ziceau unii către alţii: Ce înseamnă lucrul acesta? El porunceşte cu stăpînire şi cu putere duhurilor necurate, şi ele ies afară!"
37. Şi I s'a dus vestea în toate împrejurimile.
38. Dupăce a ieşit din sinagogă, a intrat în casa lui Simon. Soacra lui Simon era prinsă de friguri mari, şi L-au rugat pentru ea.
39. El S'a plecat spre ea, a certat frigurile, şi au lăsat -o frigurile. Ea s'a sculat îndată, şi a început să le slujească.
40. La asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boale, îi aduceau la El. El Îşi punea mînile peste fiecare din ei, şi -i vindeca.
41. Din mulţi ieşeau şi draci, cari strigau şi ziceau: "Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu." Dar El îi mustra, şi nu -i lăsa să vorbească, pentrucă ştiau că El este Hristosul.
42. Cînd s'a crăpat de ziuă, Isus a ieşit şi S'a dus într'un loc pustiu. Noroadele au început să -L caute în toate părţile, şi au ajuns pînă la El: voiau să -L oprească să nu plece dela ei.
43. Dar El le -a zis: "Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi; fiindcă pentru aceasta am fost trimes."
44. Şi propovăduia în sinagogile Galileii.

Capitolul 5

Pescuirea minunată

1. Pe cînd Se afla lîngă lacul Ghenezaret şi Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvîntul lui Dumnezeu,
2. Isus a văzut două corăbii la marginea lacului; pescarii ieşiseră din ele să-şi spele mrejile.
3. S'a suit într'una din aceste corăbii, care era a lui Simon: şi l -a rugat s'o depărteze puţin de la ţărm. Apoi a şezut jos, şi învăţa pe noroade din corabie.
4. Cînd a încetat să vorbească, a zis lui Simon: "Depărtează -o la adînc, şi aruncaţi-vă mrejile pentru pescuire."
5. Drept răspuns, Simon I -a zis: "Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit, şi n'am prins nimic; dar, la cuvîntul Tău, voi arunca mrejile!"
6. Dupăce le-au aruncat, au prins o aşa de mare mulţime de peşti că începeau să li se rupă mrejile.
7. Au făcut semn tovarăşilor lor, cari erau în cealaltă corabie, să vină să le ajute. Aceia au venit şi au umplut amîndouă corăbiile, aşa că au început să se afunde corăbiile.
8. Cînd a văzut Simon Petru lucrul acesta, s'a aruncat la genunchii lui Isus, şi I -a zis: "Doamne, pleacă dela mine, căci sînt un om păcătos."
9. Fiindcă îl apucase spaima, pe el şi pe toţi ceice erau cu el, din pricina pescuirii, pe care o făcuseră.
10. Tot aşa şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, tovarăşii lui Simon. Atunci Isus a zis lui Simon: "Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni."
11. Ei au scos corăbiile la mal, au lăsat totul, şi au mers după El.

Vindecarea unui lepros

12. Isus era într'una din cetăţi. Şi iată că un om plin de lepră, cum L -a văzut, s'a aruncat cu faţa la pămînt, L -a rugat, şi I -a zis: "Doamne dacă vrei, poţi să mă curăţeşti."
13. Isus a întins mîna, S'a atins de el, şi i -a zis: "Da, voiesc, fii curăţit!" Îndată, l -a lăsat lepra.
14. Apoi i -a poruncit să nu spună nimănui. "Ci du-te", i -a zis El, "de te arată preotului, şi adu pentru curăţirea ta ce a rînduit Moise, ca mărturie pentru ei."
15. Se răspîndea tot mai mult vestea despre El, şi oamenii se strîngeau cu grămada, ca să -L asculte şi să fie vindecaţi de boalele lor.
16. Iar El se ducea în locuri pustii, şi Se ruga.

Vindecarea unui slăbănog

17. Într'una din zile, Isus învăţa pe noroade. Nişte Farisei şi învăţători ai Legii, cari veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim, stăteau acolo; iar puterea Domnului era cu El, ca să vindece.
18. Şi iată că nişte oameni purtau într'un pat pe un slăbănog, şi căutau să -l ducă înlăuntru, ca să -l pună înaintea Lui.
19. Fiindcă n'aveau pe unde să -l ducă înlăuntru, din pricina norodului, s'au suit pe acoperişul casei, şi l-au coborît cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus.
20. Cînd le -a văzut credinţa, Isus a zis: "Omule, păcatele îţi sînt iertate!"
21. Cărturarii şi Fariseii au început să cîrtească, şi să zică în ei înşişi: "Cine este acesta, de rosteşte hule? Cine poate să ierte păcatele decît singur Dumnezeu?"
22. Isus, care le -a cunoscut gîndurile, a luat cuvîntul şi le -a zis: "Pentruce cîrtiţi în inimile voastre?
23. Ce este mai lesne: a zice: ,Păcatele îţi sînt iertate`, sau a zice: ,Scoală-te, şi umblă?`
24. Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pămînt să ierte păcatele: -,Ţie îţi poruncesc`, a zis El slăbănogului, ,scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă"
25. Şi numaidecît, slăbănogul s'a sculat, în faţa lor, a ridicat patul pe care zăcea şi s'a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu.
26. Toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu; plini de frică, ziceau: "Azi am văzut lucruri nemaipomenite."

Chemarea lui Levi

27. După aceea Isus a ieşit afară, şi a văzut pe un vameş, numit Levi, şezînd la vamă. Şi i -a zis: "Vino după Mine!"
28. Vameşul a lăsat totul, s'a sculat, şi a mers după El.
29. Levi I -a făcut un ospăţ mare la el în casă; şi o mulţime de vameşi şi de alţi oaspeţi şedeau la masă cu ei.
30. Fariseii şi cărturarii cîrteau şi ziceau ucenicilor Lui: "Pentruce mîncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii?
31. Isus a luat cuvîntul şi le -a zis: "Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doftor, ci cei bolnavi.
32. N'am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi ci pe cei păcătoşi."

Întrebarea despre post

33. Ei I-au zis: "Ucenicii lui Ioan, ca şi ai Fariseilor, postesc des, şi fac rugăciuni, pe cînd ai Tăi mănîncă şi beau."
34. El le -a răspuns: "Oare puteţi face pe nuntaşi să postească în timpul cînd mirele este cu ei?
35. Vor veni zile cînd va fi luat mirele dela ei; atunci vor posti în acele zile."
36. Le -a spus şi o pildă: "Nimeni nu rupe dintr'o haină nouă un petec, ca să -l pună la o haină veche; altmintrelea, rupe şi haina cea nouă, şi nici petecul luat dela ea, nu se potriveşte la cea veche.
37. Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altmintrelea, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, şi burdufurile se prăpădesc;
38. ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi, şi amîndouă se păstrează.
39. Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu voieşte vin nou, căci zice: ,Este mai bun cel vechi"

Capitolul 6

Spicele de grîu şi Sabatul

1. Într'o zi de Sabat, s'a întîmplat că Isus trecea prin lanurile de grîu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grîu, le frecau cu mînile, şi le mîncau.
2. Unii dintre Farisei le-au zis: "Pentruce faceţi ce nu este îngăduit să faceţi în ziua Sabatului?"
3. Isus le -a răspuns: "Oare n'aţi citit ce a făcut David, cînd a flămînzit, el, şi cei ce erau împreună cu el?
4. Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pînile pentru punerea înaintea Domnului, a mîncat din ele, şi a dat şi celor ce erau cu el, măcar că nu era îngăduit să le mănînce decît preoţii?"
5. Şi le zicea: "Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului."

Omul cu mîna uscată

6. În altă zi de Sabat, s'a întîmplat că Isus a intrat în sinagogă, şi învăţa pe norod. Acolo era un om, care avea mîna dreaptă uscată.
7. Cărturarii şi Fariseii pîndeau pe Isus, să vadă dacă -l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să -L învinuiască.
8. Dar El le ştia gîndurile; şi a zis omului, care avea mîna uscată: "Scoală-te, şi stăi în mijloc." El s'a sculat, şi a stătut în picioare.
9. Şi Isus le -a zis: "Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viaţă sau a o pierde?"
10. Atunci, Şi -a rotit privirile peste toţi, şi a zis omului: "Întinde-ţi mîna!" El a întins -o, şi mîna i s'a făcut sănătoasă ca şi cealaltă.
11. Ei turbau de mînie, şi s'au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.

Alegerea celor doisprezece

12. În zilele acela, Isus S'a dus în munte să Se roage, şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.
13. Cînd s'a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi, şi a ales dintre ei doisprezece, pe cari i -a numit apostoli, şi anume:
14. Pe Simon, pe care l -a numit şi Petru; pe Andrei, fratele lui; pe Iacov; pe Ioan; pe Filip; pe Bartolomeu;
15. pe Matei; pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu; pe Simon, numit Zilotul;
16. pe Iuda, fiul lui Iacov; şi pe Iuda Iscarioteanul, care s'a făcut vînzător.

Feluritele vindecări

17. S'a pogorît împreună cu ei, şi S'a oprit într'un podiş unde se aflau mulţi ucenici de ai Lui, şi o mare mulţime de oameni, cari veniseră din toată Iudea, din Ierusalim, şi de pe lîngă marea Tirului şi a Sidonului, ca să -L asculte şi să fie vindecaţi de boalele lor.
18. Cei chinuiţi de duhuri necurate, erau vindecaţi.
19. Şi tot norodul căuta să se atingă de El, pentrucă din El ieşea o putere, care -i vindeca pe toţi.

Fericirile

20. Atunci Isus Şi -a ridicat ochii spre ucenicii Săi, şi a zis: "Ferice de voi, cari sînteţi săraci, pentrucă Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră!
21. Ferice de voi, cari sînteţi flămînzi acum, pentrucă voi veţi fi săturaţi! Ferice de voi cari plîngeţi acum, pentrucă voi veţi rîde!
22. Ferice de voi, cînd oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, şi vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului!
23. Bucuraţi-vă în ziua aceea, şi săltaţi de veselie; pentrucă răsplata voastră este mare în cer; căci tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii.
24. Dar, vai de voi, bogaţilor, pentrucă voi v'aţi primit aici mîngîerea!
25. Vai de voi, cari sînteţi sătui acum! Pentrucă voi veţi flămînzi! Vai de voi, cari rîdeţi acum, pentrucă voi veţi plînge şi vă veţi tîngui!
26. Vai de voi, cînd toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii mincinoşi!

Iubirea vrăjmaşilor

27. Dar Eu vă spun vouă, cari Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc,
28. binecuvîntaţi pe cei ce vă blastămă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.
29. Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce -i şi pe cealaltă. Dacă îţi ia cineva haina cu sila, nu -l opri să-ţi ia şi cămaşa.
30. Oricui îţi cere, dă -i; şi celuice-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi.
31. Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.
32. Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce -i iubesc pe ei.
33. Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa.
34. Şi dacă daţi cu împrumut acelora dela cari nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai.
35. Voi însă, iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare, şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt; căci El este bun şi cu cei nemulţămitori şi cu cei răi.
36. Fiţi dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv.

Paiul şi bîrna, pomul şi roada

37. Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osîndiţi, şi nu veţi fi osîndiţi; iertaţi, şi vi se va ierta.
38. Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sîn o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura."
39. Le -a spus şi pilda următoare: "Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amîndoi în groapă?
40. Ucenicul nu este mai pe sus de învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvîrşit va fi ca învăţătorul lui.
41. De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău?
42. Sau cum poţi să zici fratelui tău: ,Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi` şi, cînd colo, tu nu vezi bîrna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întîi bîrna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
43. Nu este niciun pom bun, care să facă roadă rea, şi niciun pom rău care să facă roadă bună.
44. Căci orice pom se cunoaşte după roada lui. Nu se strîng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.
45. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.

Casa zidită pe stîncă

46. De ce-Mi ziceţi: ,Doamne, Doamne!` şi nu faceţi ce spun Eu?
47. Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele, şi le face.
48. Se aseamănă cu un om care, cînd a zidit o casă, a săpat adînc înainte, şi a aşezat temelia pe stîncă. A venit o vărsare de ape, şi s'a năpustit şivoiul peste casa aceea, dar n'a putut s'o clatine, pentrucă era zidită pe stîncă.
49. Dar cine aude şi nu face, se aseamănă cu un om, care a zidit o casă pe pămînt, fără temelie. Şi s'a năpustit şivoiul asupra ei, ea s'a prăbuşit îndată, şi prăbuşirea acestei case a fost mare."

Capitolul 7

Vindecarea robului unui sutaş

1. Dupăce a sfîrşit de rostit toate aceste cuvîntări înaintea norodului, care -L asculta, Isus a intrat în Capernaum.
2. Un sutaş avea un rob la care ţinea foarte mult, şi care era bolnav pe moarte.
3. Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimes la El pe nişte bătrîni ai Iudeilor, ca să -L roage să vină să vindece pe robul lui.
4. Aceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul, şi au zis: "Face să -i faci acest bine;
5. căci iubeşte neamul nostru, şi el ne -a zidit sinagoga."
6. Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casă, cînd sutaşul a trimes la El pe nişte prieteni să -I spună: "Doamne, nu Te mai osteni atîta, pentrucă nu sînt vrednic să intri supt acoperemîntul meu.
7. De aceea nici nu m'am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci, zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit.
8. Căci şi eu, care sînt supt stăpînirea altuia, am supt mine ostaşi. Şi zic unuia: ,Du-te!` şi se duce; altuia: ,Vino!` şi vine; şi robului meu: ,Fă cutare lucru!` şi -l face."
9. Cînd a auzit Isus aceste vorbe, S'a minunat de sutaş, S'a întors spre norodul, care mergea după El, şi a zis: "Vă spun că nici chiar în Israel n'am găsit o credinţă atît de mare."
10. Cînd s'au întors acasă, trimeşii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.

Învierea fiului văduvei din Nain

11. În ziua următoare, Isus Se ducea într'o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult.
12. Cînd S'a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate.
13. Domnul, cînd a văzut -o, I s'a făcut milă de ea, şi i -a zis: "Nu plînge!"
14. Apoi S'a apropiat, şi S'a atins de raclă. Ceice o duceau, s'au oprit. El a zis: "Tinerelule, scoală-te, îţi spun!"
15. Mortul a şezut în capul oaselor, şi a început să vorbească. Isus l -a dat înapoi maicii lui.
16. Toţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: "Un mare prooroc s'a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său."
17. Vestea aceasta despre Isus s'a răspîndit în toată Iudea şi prin toate împrejurimile.

Trimeşii lui Ioan Botezătorul

18. Ucenicii lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor despre toate aceste lucruri.
19. Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi, şi i -a trimes la Isus să -L întrebe: "Tu eşti Acela care are să vină, sau să aşteptăm pe altul?"
20. Aceştia, cînd s'au înfăţişat înaintea lui Isus, I-au zis: "Ioan Botezătorul ne -a trimes la Tine să Te întrebăm: ,Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?"
21. Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boale, de chinuri, de duhuri rele, şi multor orbi le -a dăruit vederea.
22. Şi, drept răspuns, le -a zis: "Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sînt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.
23. Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire."

Mărturia lui Isus despre Ioan

24. Dupăce au plecat trimeşii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: "Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vînt?
25. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că ceice poartă haine moi şi ceice trăiesc în desfătări, sînt în casele împăraţilor.
26. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un prooroc? Da, vă spun, şi mai mult decît un prooroc.
27. El este acela despre care este scris: ,Iată, trimet pe solul Meu înaintea Feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.`
28. Vă spun că dintre cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare decît Ioan Botezătorul. Totuş, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu, este mai mare decît el.
29. Şi tot norodul care l -a auzit, şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan;
30. dar Fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.
31. Cu cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine seamănă ei?
32. Seamănă cu nişte copii, cari stau în piaţa, şi strigă unii către alţii: ,V'am cîntat din fluier, şi n'aţi jucat; v'am cîntat de jale, şi n'aţi plîns.`
33. În adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mîncînd pîne, nici bînd vin, şi ziceţi: ,Are drac.`
34. A venit Fiul omului, mîncînd şi bînd, şi ziceţi: ,Iată un om mîncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.`
35. Totuş Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei."

Femeia păcătoasă

36. Un Fariseu a rugat pe Isus să mănînce la el. Isus a intrat în casa Fariseului, şi a şezut la masă.
37. Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa Fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor,
38. şi stătea înapoi lîngă picioarele lui Isus şi plîngea. Apoi a început să -I stropească picioarele cu lacrămile ei, şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult, şi le ungea cu mir.
39. Cînd a văzut lucrul acesta, Fariseul, care -L poftise, şi -a zis: "Omul acesta, dacă ar fi un prooroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă."
40. Isus a luat cuvîntul, şi i -a zis: "Simone, am să-ţi spun ceva." -"Spune, Învăţătorule", I -a răspuns el. -
41. "Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cinzeci.
42. Fiindcă n'aveau cu ce plăti, i -a iertat pe amîndoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?"
43. Simon I -a răspuns: "Socotesc că acela căruia i -a iertat mai mult." Isus i -a zis: "Drept ai judecat."
44. Apoi S'a întors spre femeie, şi a zis lui Simon: "Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi -a stropit picioarele cu lacrămile ei, şi Mi le -a şters cu părul capului ei.
45. Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de cînd am intrat, n'a încetat să-Mi sărute picioarele.
46. Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi -a uns picioarele cu mir.
47. De aceea îţi spun: Păcatele ei, cari sînt multe, sînt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin."
48. Apoi a zis femeii: "Iertate îţi sînt păcatele!"
49. Ceice şedeau cu El la masă, au început să zică între ei: "Cine este acesta de iartă chiar şi păcatele?"
50. Dar Isus a zis femeii: "Credinţa ta te -a mîntuit; du-te în pace."

Capitolul 8

Isus propovăduieşte Evanghelia

1. Curînd după aceea, Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat şi propovăduia şi vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El;
2. şi mai erau şi nişte femei, cari fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boale; Maria, zisă Magdalina, din care ieşiseră şapte draci,
3. Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana, şi multe altele, cari -L ajutau cu ce aveau.

Pilda semănătorului

4. Cînd s'a strîns o gloată mare, şi a venit la El norod din felurite cetăţi, Isus a spus pilda aceasta:
5. "Sămănătorul a ieşit să-şi samene sămînţa. Pe cînd sămăna el, o parte din sămînţă a căzut lîngă drum: a fost călcată în picioare, şi au mîncat -o păsările cerului.
6. O altă parte a căzut pe stîncă; şi, cum a răsărit, s'a uscat, pentrucă n'avea umezeală.
7. O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat -o.
8. O altă parte a căzut pe pămînt bun, şi a crescut, şi a făcut rod însutit." După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: "Cine are urechi de auzit, să audă."
9. Ucenicii Lui L-au întrebat ce înţeles are pilda aceasta.
10. El le -a răspuns: "Vouă v'a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în pilde, ca ,măcar că văd, să nu vadă, şi măcar că aud, să nu înţeleagă."
11. Iată ce înţeles are pilda aceasta: "Sămînţa, este Cuvîntul lui Dumnezeu.
12. Cei închipuiţi în sămînţa căzută lîngă drum, sînt ceice aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvîntul din inima lor, ca nu cumva să creadă, şi să fie mîntuiţi.
13. Cei închipuiţi în sămînţa căzută pe stîncă, sînt aceia cari, cînd aud Cuvîntul, îl primesc cu bucurie; dar n'au rădăcină, ci cred pînă la o vreme, iar cînd vine ispita, cad.
14. Sămînţa, care a căzut între spini, închipuieşte pe aceia cari, după ce au auzit Cuvîntul, îşi văd de drum, şi -l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia, şi n'aduc rod care să ajungă la coacere.
15. Sămînţa, care a căzut pe pămînt bun, sînt aceia cari, după ce au auzit Cuvîntul, îl ţin într'o inimă bună şi curată, şi fac roadă în răbdare.
16. Nimeni, dupăce a aprins o lumină, n'o acopere cu un vas, nici n'o pune supt pat, ci o pune într'un sfeşnic, pentruca ceice intră, să vadă lumina.
17. Fiindcă nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic tăinuit, care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină.
18. Luaţi seama dar la felul cum ascultaţi; căci celui ce are, i se va da; dar celui ce n'are, i se va lua şi ce i se pare că are."

Mama şi fraţii lui Isus

19. Mama şi fraţii lui Isus au venit la El; dar nu puteau să -I vorbească, din pricina norodului.
20. Cineva I -a spus: "Mamă-Ta şi fraţii Tăi stau afară, şi vor să Te vadă."
21. Dar El, drept răspuns, a zis: "Mama Mea şi fraţii Mei sînt ceice ascultă Cuvîntul lui Dumnezeu, şi -l împlinesc."

Potolirea furtunii

22. Într'una din zile, Isus S'a suit într'o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le -a zis: "Haidem să trecem dincolo de lac." Şi au plecat.
23. Pe cînd vîsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s'a stîrnit un aşa vîrtej de vînt, că se umplea corabia cu apă; şi erau în primejdie.
24. Au venit la El, L-au deşteptat, şi au zis: "Învăţătorule, Învăţătorule, perim." Isus S'a sculat, a certat vîntul şi valurile înfuriate, cari s'au potolit: şi s'a făcut linişte.
25. Apoi a zis ucenicilor Săi: "Unde vă este credinţa?" Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: "Cine este acesta de porunceşte chiar şi vînturilor şi apei şi -L ascultă?"

Vindecarea unui îndrăcit

26. Au venit cu corabia în ţinutul Gherghesenilor, care este în dreptul Galileii.
27. Cînd a ieşit Isus la ţărm, L -a întîmpinat un om din cetate, stăpînit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină, şi nu-şi avea locuinţa într'o casă, ci în morminte.
28. Cînd a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui, şi a zis cu glas tare: "Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te rog nu mă chinui."
29. Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăpînire de multă vreme; era păzit legat cu cătuşe la mîni şi cu obezi la picioare, dar rupea legăturile, şi era gonit de dracul prin pustii.
30. Isus l -a întrebat: "Cum îţi este numele?" "Legiune," a răspuns el; pentrucă intraseră mulţi draci în el.
31. Şi dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în Adînc.
32. Acolo pe munte, era o turmă mare de porci, cari păşteau. Şi dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le -a dat voie.
33. Dracii au ieşit din omul acela, au intrat în porci, şi turma s'a repezit de pe rîpă în lac, şi s'a înecat.
34. Porcarii, cînd au văzut ce se întîmplase, au fugit şi au dat de veste în cetate şi prin sate.
35. Oamenii au ieşit să vadă cele întîmplate. Au venit la Isus, şi au găsit pe omul din care ieşiseră dracii, şezînd la picioarele lui Isus, îmbrăcat, şi în toate minţile; şi i -a apucat frica.
36. Ceice văzuseră cele petrecute, le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpînit de draci.
37. Tot norodul din ţinutul Gherghesenilor a rugat pe Isus să plece dela ei, pentrucă îi apucase o mare frică. Isus S'a suit într'o corabie, şi S'a întors.
38. Omul din care ieşiseră dracii, Îl ruga să -i dea voie să rămînă cu El. Dar Isus l -a trimes acasă, şi i -a zis:
39. "Întoarce-te acasă, şi povesteşte tot ce ţi -a făcut Dumnezeu." El a plecat, şi a vestit prin toată cetatea tot ce -i făcuse Isus.

Învierea fiicei lui Iair - Femeia cu scurgere de sînge

40. La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Îl aşteptau.
41. Şi iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaş al sinagogii. El s'a aruncat la picioarele lui Isus, şi L -a rugat să vină pînă la el acasă;
42. pentrucă avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade.
43. Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge; ea îşi cheltuise toată averea cu doftorii, fără s'o fi putut vindeca vreunul.
44. Ea s'a apropiat pe dinapoi, şi s'a atins de poala hainei lui Isus. Indată, scurgerea de sînge s'a oprit.
45. Şi Isus a zis: "Cine s'a atins de Mine?" Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi ceice erau cu El, au zis: "Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: ,Cine s'a atins de Mine?"
46. Dar Isus a răspuns: "S'a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere."
47. Femeia, cînd s'a văzut dată de gol, a venit tremurînd, s'a aruncat jos înaintea Lui, şi a spus în faţa întregului norod, din ce pricină se atinsese de El, şi cum fusese vindecată numai decît.
48. Isus i -a zis: "Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te -a mîntuit, du-te în pace."
49. Pe cînd vorbea El încă, vine unul din casa fruntaşului sinagogii, şi -i spune: "Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul."
50. Dar Isus, cînd a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: "Nu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită."
51. Cînd a ajuns la casa fruntaşului, n'a lăsat pe nici unul să intre împreună cu El, decît pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi mama fetei.
52. Toţi plîngeau şi o boceau. Atunci Isus a zis: "Nu plîngeţi; fetiţa n'a murit, ci doarme."
53. Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise.
54. Dar El, dupăce i -a scos pe toţi afară, a apucat -o de mînă, şi a strigat cu glas tare: "Fetiţo, scoală-te!"
55. Şi duhul ei s'a întors în ea, iar fata s'a sculat numaidecît. Isus a poruncit să -i dea să mănînce.
56. Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le -a poruncit să nu spună numănui cele întîmplate.

Capitolul 9

Trimiterea celor doisprezece

1. Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le -a dat putere şi stăpînire peste toţi dracii, şi să vindece boalele.
2. Apoi i -a trimes să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu, şi să tămăduiască pe cei bolnavi.
3. "Să nu luaţi nimic cu voi pe drum," le -a zis El; "nici toiag, nici traistă, nici pîne, nici bani, nici două haine.
4. În orice casă veţi intra, să rămîneţi acolo, pînă veţi pleca din locul acela.
5. Şi dacă nu vă vor primi oamenii, să ieşiţi din cetatea aceea, şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor."
6. Ei au plecat, şi au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia, şi săvîrşind pretutindeni tămăduiri.

Irod nu ştie ce să creadă despre Isus

7. Cîrmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvîrşite de Isus, şi sta în cumpănă, neştiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morţi;
8. alţii ziceau că s'a arătat Ilie; şi alţii ziceau că a înviat vreun prooroc din cei din vechime.
9. Dar Irod zicea: "Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare acesta, despre care aud astfel de lucruri?" Şi căuta să -L vadă.

Înmulţirea pîinilor

10. Apostolii, cînd s'au întors, au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El i -a luat cu Sine, şi S'a dus la o parte, lîngă o cetate, numită Betsaida.
11. Noroadele au priceput lucrul acesta, şi au mers după El. Isus le -a primit bine, le vorbea despre Împărăţia lui Dumnezeu, şi vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare.
12. Fiindcă ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s'au apropiat, şi I-au zis: "Dă drumul noroadelor, ca să se ducă în satele şi cătunele de primprejur să găzduiască şi să-şi caute de ale mîncării; pentrucă aici sîntem într'un loc pustiu."
13. Isus le -a zis: "Daţi-le voi să mănînce!" Dar ei au răspuns: "N'avem decît cinci pîni şi doi peşti; afară numai dacă ne vom duce noi înşine să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta."
14. Şi erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus a zis ucenicilor Săi: "Puneţi -i să şadă jos în cete de cîte cincizeci."
15. Aşa au şi făcut: i-au pus pe toţi să şadă jos.
16. Isus a luat cele cinci pîni şi cei doi peşti, Şi -a ridicat ochii spre cer, şi le -a binecuvîntat. Apoi le -a frînt, şi le -a dat ucenicilor să le împartă norodului.
17. Au mîncat toţi, şi s'au săturat; şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu fărămiturile rămase.

Mărturisirea lui Petru

18. Într'o zi, pe cînd Se ruga Isus singur deoparte, avînd cu El pe ucenicii Lui, le -a pus întrebarea următoare: "Cine zic oamenii că sînt Eu?"
19. Ei I-au răspuns: "Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii zic că eşti Ilie; alţii zic că a înviat un prooroc din cei din vechime."
20. "Dar voi", i -a întrebat El, "cine ziceţi că sînt?" "Hristosul lui Dumnezeu!" I -a răspuns Petru.
21. Isus le -a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta.
22. Apoi a adăugat că Fiul omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrîni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorît, şi a treia zi să învieze.

Cum să urmăm pe Isus

23. Apoi a zis tuturor: "Dacă voeşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze.
24. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va mîntui.
25. Şi ce ar folosi un om să cîştige toată lumea, dacă s'ar prăpădi sau s'ar pierde pe sine însuş?
26. Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, cînd va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.
27. Adevărat vă spun, că sînt unii din cei ce stau aici, cari nu vor gusta moartea, pînă nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.

Schimbarea la faţă

28. Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov, şi S'a suit pe munte să Se roage.
29. Pe cînd Se ruga, I s'a schimbat înfăţişarea feţei, şi îmbrăcămintea I s'a făcut albă strălucitoare.
30. Şi iatăcă stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie,
31. cari se arătaseră în slavă, şi vorbeau despre sfîrşitul Lui, pe care avea să -l aibă în Ierusalim.
32. Petru şi tovarăşii lui erau îngreuiaţi de somn; dar, cînd s'au deşteptat bine, au văzut slava lui Isus, şi pe cei doi bărbaţi cari stăteau împreună cu El.
33. În clipa cînd se despărţeau bărbaţii aceştia de Isus, Petru a zis lui Isus: "Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie." Nu ştia ce spune.
34. Pe cînd vorbea el astfel, a venit un nor, şi i -a acoperit cu umbra lui; ucenicii s'au spăimîntat, cînd i-au văzut intrînd în nor.
35. Şi din nor s'a auzit un glas, care zicea: "Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi."
36. Cînd s'a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii au tăcut, şi n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră.
37. A doua zi, cînd s'au pogorît de pe munte, o gloată mare a întîmpinat pe Isus.
38. Şi un om din mijlocul mulţimii a strigat: "Învăţătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el.
39. Îl apucă un duh, şi deodată răcneşte; şi duhul îl scutură cu putere, aşa că băiatul face spumă la gură, şi cu anevoie se duce duhul dela el, după ce l -a stropşit de tot.
40. Am rugat pe ucenicii Tăi să -l scoată, şi n'au putut.
41. "O neam necredincios şi pornit la rău", a răspuns Isus; "pînă cînd voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău."
42. Pe cînd venea băiatul, dracul l -a trîntit la pămînt, şi l -a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat, şi l -a dat înapoi tatălui său.
43. Şi toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu.

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa

44. "Voi ascultaţi bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mînile oamenilor!"
45. Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă; şi se temeau să -L întrebe în privinţa aceasta.

Cine este cel mai mare?

46. Apoi le -a venit în gînd să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare.
47. Isus le -a cunoscut gîndul inimii, a luat un copilaş, l -a pus lîngă El,
48. şi le -a zis: "Oricine primeşte pe acest copilaş, în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M'a trimes pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toţi, acela este mare."
49. Ioan a luat cuvîntul, şi a zis: "Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţînd draci în Numele tău; şi l-am oprit, pentrucă nu merge după noi."
50. "Nu -l opriţi", i -a răspuns Isus, "fiindcă cine nu este împotriva voastră, este pentru voi."

"Foc din cer"

51. Cînd s'a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Şi -a îndreptat faţa hotărît să meargă la Ierusalim.
52. A trimes înainte nişte soli, cari s'au dus şi au intrat într'un sat al Samaritenilor, ca să -I pregătească un loc de găzduit.
53. Dar ei nu L-au primit, pentrucă Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim.
54. Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, cînd au văzut lucrul acesta, au zis: "Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer şi să -i mistuie, cum a făcut Ilie?"
55. Isus S'a întors spre ei, i -a certat, şi le -a zis: "Nu ştiţi de ce duh sînteţi însufleţiţi!
56. Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mîntuiască." Şi au plecat într'alt sat.

Cum să urmăm pe Isus

57. Pe cînd erau pe drum, un om i -a zis: "Doamne, Te voi urma oriunde vei merge."
58. Isus i -a răspuns: "Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n'are unde-Şi odihni capul."
59. Altuia i -a zis: "Vino după Mine!" "Doamne", I -a răspuns el, "lasă-mă să mă duc întîi să îngrop pe tatăl meu."
60. Dar Isus i -a zis: "Lasă morţii să-şi îngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu."
61. Un altul a zis: "Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întîi să mă duc să-mi iau rămas bun dela ai mei."
62. Isus i -a răspuns: "Oricine pune mîna pe plug, şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu."

Capitolul 10

Trimiterea celor şaptezeci de ucenici

1. După aceea Domnul a mai rînduit alţi şaptezeci de ucenici, şi i -a trimes doi cîte doi înaintea Lui, în toate cetăţile şi în toate locurile, pe unde avea să treacă El.
2. Şi le -a zis: "Mare este secerişul, dar puţini sînt lucrătorii! Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său.
3. Duceţi-vă; iată, vă trimet ca pe nişte miei în mijlocul lupilor.
4. Să nu luaţi cu voi nici pungă, nici traistă, nici încălţăminte, şi să nu întrebaţi pe nimeni de sănătate pe drum.
5. În orice casă veţi intra, să ziceţi întîi: "Pacea să fie peste casa aceasta!"
6. Şi dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră va rămînea peste el; altminteri ea se va întoarce la voi.
7. Să rămîneţi în casa aceea, şi să mîncaţi şi să beţi ce vi se va da; căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Să nu umblaţi din casă în casă.
8. În oricare cetate veţi intra şi unde vă vor primi oamenii, să mîncaţi ce vi se va pune înainte;
9. să vindecaţi pe bolnavii cari vor fi acolo, şi să le ziceţi: "Împărăţia lui Dumnezeu s'a apropiat de voi."
10. Dar în oricare cetate veţi intra, şi nu vă vor primi, să vă duceţi pe uliţele ei, şi să ziceţi:
11. "Scuturăm împotriva voastră, chiar şi praful din cetatea voastră, care s'a lipit de picioarele noastre; totuş să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu s'a apropiat de voi."
12. Eu vă spun că, în ziua judecăţii va fi mai uşor pentru Sodoma decît pentru cetatea aceea.
13. Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon lucrările puternice cari au fost făcute în voi, de mult s'ar fi pocăit stînd în sac şi cenuşă.
14. De aceea, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decît pentru voi.
15. Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare pînă la cer? Vei fi pogorît pînă în Locuinţa morţilor.
16. Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; şi cine vă nesocoteşte pe voi, pe Mine Mă nesocoteşte; iar cine Mă nesocoteşte pe Mine, nesocoteşte pe Cel ce M'a trimes pe Mine."

Întoarcerea celor şaptezeci

17. Cei şaptezeci s'au întors plini de bucurie, şi au zis: "Doamne, chiar şi dracii ne sînt supuşi în Numele Tău."
18. Isus le -a zis: "Am văzut pe Satana căzînd ca un fulger din cer."
19. Iată că v'am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma.
20. Totuş, să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sînt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre sînt scrise în ceruri."
21. În ceasul acela, Isus S'a bucurat în Duhul Sfînt, şi a zis: "Tată, Doamne al cerului şi al pămîntului; Te laud pentrucă ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu."
22. Toate lucrurile Mi-au fost date în mîni de Tatăl Meu; şi nimeni nu ştie cine este Fiul, afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i -L descopere."
23. Apoi S'a întors spre ucenici, şi le -a spus de o parte: "Ferice de ochii cari văd lucrurile, pe cari le vedeţi voi!
24. Căci vă spun că mulţi prooroci şi împăraţi au voit să vadă ce vedeţi voi, şi n'au văzut, să audă ce auziţi voi, şi n'au auzit."

Pilda Samariteanului

25. Un învăţător al Legii s'a sculat să ispitească pe Isus şi I -a zis: "Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa vecinică?"
26. Isus i -a zis: "Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?"
27. El a răspuns: "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi."
28. "Bine ai răspuns", i -a zis Isus; "fă aşa, şi vei avea viaţa vecinică."
29. Dar el, care vroia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: "Şi cine este aproapele meu?"
30. Isus a luat din nou cuvîntul, şi a zis: "Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tîlhari, cari l-au desbrăcat, l-au jăfuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat, şi l-au lăsat aproape mort.
31. Din întîmplare, se cobora pe acelaş drum un preot; şi, cînd a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături.
32. Un Levit trecea şi el prin locul acela; şi cînd l -a văzut, a trecut înainte pe alături.
33. Dar un Samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el, şi cînd l -a văzut, i s'a făcut milă de el.
34. S'a apropiat de i -a legat rănile, şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l -a pus pe dobitocul lui, l -a dus la un han, şi a îngrijit de el.
35. A doua zi, cînd a pornit la drum, a scos doi lei, i -a dat hangiului, şi i -a zis: "Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întorcere."
36. Care dintr'aceşti trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tîlhari?"
37. "Celce şi -a făcut milă cu el", a răspuns învăţătorul Legii. "Du-te de fă şi tu la fel", i -a zis Isus.

Marta şi Maria

38. Pe cînd era pe drum, cu ucenicii Săi, Isus a intrat într'un sat. Şi o femeie, numită Marta, L -a primit în casa ei.
39. Ea avea o soră numită Maria, care s'a aşezat jos la picioarele Domnului, şi asculta cuvintele Lui.
40. Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El, şi I -a zis: "Doamne, nu-Ţi pasă că soru-mea m'a lăsat să slujesc singură? Zi -i dar să-mi ajute."
41. Drept răspuns, Isus i -a zis: "Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămînţi tu,
42. dar un singur lucru trebuieşte. Maria şi -a ales partea cea bună, care nu i se va lua."

Capitolul 11

Tatăl nostru

1. Într'o zi, Isus Se ruga într'un loc anumit. Cînd a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I -a zis: "Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui."
2. El le -a zis: "Cînd vă rugaţi, să ziceţi: Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pămînt.
3. Pînea noastră cea de toate zilele dă-ne -o nouă în fiecare zi;
4. şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator; şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău."

Stăruinţa în rugăciune

5. Apoi le -a mai zis: "Dacă unul dintre voi are un prieten, şi se duce la el la miezul nopţii, şi -i zice: ,Prietene, împrumută-mi trei pîni,
6. căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu, şi n'am ce -i pune înainte;`
7. şi dacă dinlăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: ,Nu mă turbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sînt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pîni`, -
8. vă spun: chiar dacă nu s'ar scula să i le dea, pentrucă -i este prieten, totuş, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi -i va da tot ce -i trebuie.
9. Deaceea şi Eu vă spun: Cereţi, şi vi se va da: căutaţi, şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide.
10. Fiindcă oricine cere, capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate, i se deschide.
11. Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă -i cere fiul său pîne, să -i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să -i dea un şarpe în loc de peşte?
12. Sau, dacă cere un ou, să -i dea o scorpie?
13. Deci, dacă voi, cari sînteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfînt celor ce I -L cer!"

Vindecarea unui îndrăcit mut

14. Isus a scos dintr'un bolnav un drac, care era mut. Dupăce a ieşit, dracul, mutul a grăit, şi noroadele s'au mirat.
15. Dar unii ziceau: "El scoate dracii cu Beelzebul, domnul dracilor."
16. Alţii, ca să -L ispitească, Îi cereau un semn, din cer.
17. Isus le -a cunoscut gîndurile, şi le -a zis: "Orice împărăţie desbinată împotriva ei, este pustiită; şi o casă desbinată împotriva ei, se prăbuşeşte peste alta.
18. Deci, dacă Satana este desbinat împotriva lui însuş, cum va dăinui împărăţia lui, fiindcă ziceţi că Eu scot dracii cu Beelzebul?
19. Şi dacă eu scot dracii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea ei înşişi vor fi judecătorii voştri.
20. Dar, dacă Eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu, Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns pînă la voi.
21. Cînd omul cel tare şi bine înarmat îşi păzeşte casa, averile îi sînt la adăpost.
22. Dar dacă vine peste el unul mai tare decît el şi -l biruieşte, atunci îi ia cu sila toate armele în care se încredea, şi împarte prăzile luate de la el.
23. Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cine nu adună cu Mine, risipeşte.

Duhul necurat ieşit din om

24. Duhul necurat, cînd iese afară dintr'un om, umblă prin locuri fără apă, şi caută odihnă. Fiindcă n'o găseşte, zice: ,Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.`
25. Şi cînd vine, o găseşte măturată şi împodobită.
26. Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decît el; intră împreună în casă, se aşează în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decît cea dintîi."

Ferice de ceice ascultă Cuvîntul

27. Pe cînd spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod şi -a ridicat glasul şi a zis: "Ferice de pîntecele care Te -a purtat, şi de ţîţele pe cari le-ai supt!"
28. Şi El a răspuns: "Ferice mai degrabă de ceice ascultă Cuvîntul lui Dumnezeu, şi -L păzesc!"

Minunea cu Iona

29. Pe cînd noroadele se strîngeau cu grămada, El a început să spună: "Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn; dar nu i se va da alt semn decît semnul proorocului Iona.
30. Căci după cum Iona a fost un semn pentru Niniviteni, tot aşa şi Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta.
31. Împărăteasa de la miazăzi se va scula, în ziua judecăţii, alături de bărbaţii acestui neam, şi -i va osîndi; pentrucă ea a venit dela capătul pămîntului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decît Solomon.
32. Bărbaţii din Ninive se vor scula, în ziua judecăţii, alături de neamul acesta, şi -l vor osîndi, pentrucă ei s'au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decît Iona.

Lumina

33. Nimeni n'aprinde o lumină, ca s'o pună într'un loc ascuns sau supt baniţă; ci o pune într'un sfeşnic, pentru ca cei ce intră, să vadă lumina.
34. Ochiul este lumina trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întunerec.
35. Ia seama dar, ca lumina care este în tine, să nu fie întunerec.
36. Aşa că, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi în totul plin de lumină, întocmai ca atunci cînd te-ar lumina o lampă cu lumina ei mare."

Mustrarea Cărturarilor şi a Fariseilor

37. Pe cînd vorbea Isus, un Fariseu L -a rugat să prînzească la el. El în intrat şi a şezut la masă.
38. Fariseul a văzut cu mirare că Isus nu Se spălase înainte de prînz.
39. Dar Domnul i -a zis: "Voi, Fariseii, curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de jăfuire şi de răutate.
40. Nebunilor, oare Acela care a făcut partea de afară, n'a făcut şi pe cea dinlăuntru?
41. Daţi mai bine milostenie din lucrurile dinlăuntru, şi atunci toate vă vor fi curate.
42. Dar vai de voi, Fariseilor! Pentrucă voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile, şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute!
43. Vai de voi, Fariseilor! Pentrucă voi umblaţi după scaunele dintîi la sinagogi, şi vă place să vă facă lumea plecăciuni prin pieţe!
44. Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentrucă voi sînteţi ca mormintele, cari nu se văd, şi peste cari oamenii umblă fără să ştie."
45. Unul din învăţătorii Legii a luat cuvîntul, şi I -a zis: "Învăţătorule, spunînd aceste lucruri ne ocărăşti şi pe noi."
46. "Vai şi de voi, învăţători ai Legii", a răspuns Isus. "Pentrucă voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele.
47. Vai de voi! Pentrucă voi zidiţi mormintele proorocilor, pe cari i-au ucis părinţii voştri.
48. Prin aceasta mărturisiţi că încuviinţaţi faptele părinţilor voştri; căci ei au ucis pe prooroci, iar voi le zidiţi mormintele.
49. De aceea Înţelepciunea lui Dumnezeu a zis: ,Le voi trimete prooroci şi apostoli; pe unii din ei îi vor ucide, iar pe alţii îi vor prigoni,
50. ca să se ceară dela acest neam sîngele tuturor proorocilor, care a fost vărsat dela întemeierea lumii:
51. dela sîngele lui Abel pînă la sîngele lui Zaharia, ucis între altar şi Templu; da, vă spun, se va cere dela neamul acesta!
52. Vai de voi, învăţători ai Legii! Pentrucă voi aţi pus mîna pe cheia cunoştinţei: nici voi n'aţi intrat, iar pe ceice voiau să intre, i-aţi împedecat să intre."
53. După ce a ieşit de acolo, cărturarii şi Fariseii au început să -L pună la strîmtoare, şi să -L facă să vorbească despre multe lucruri;
54. I-au întins astfel laţuri, ca să prindă vreo vorbă din gura Lui, pentru care să -L poată învinui.

Capitolul 12

Despre făţărnicie, frica de oameni, hula împotriva Duhului Sfînt

1. În vremea aceea, cînd se strînseseră noroadele cu miile, aşa că se călcau unii pe alţii, Isus a început să spună ucenicilor Săi: "Mai întîi de toate, păziţi-vă de aluatul Fariseilor, care este făţărnicia.
2. Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut.
3. De aceea, orice aţi spus la întunerec, va fi auzit la lumină; şi orice aţi grăit la ureche, în odăiţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor.
4. Vă spun vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic.
5. Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi.
6. Nu se vînd oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuş, niciuna din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu.
7. Şi chiar perii din cap, toţi vă sînt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sînteţi mai de preţ decît multe vrăbii.
8. Eu vă spun: pe orişicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl va mărturisi şi Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu;
9. dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
10. Şi orişicui va vorbi împotriva Fiului omului, i se va ierta; dar oricui va huli împotriva Duhului Sfînt, nu i se va ierta.
11. Cînd vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor, şi înaintea stăpînirilor, să nu vă îngrijoraţi, cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi;
12. căci Duhul Sfînt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi."
13. Unul din mulţime a zis lui Isus: "Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră."
14. "Omule", i -a răspuns Isus, "cine M'a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?"
15. Apoi le -a zis: "Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui."
16. Şi le -a spus pilda aceasta: "Ţarina unui om bogat rodise mult.
17. Şi el se gîndea în sine, şi zicea: ,Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strîng rodurile.`
18. ,Iată`, a zis el, ,ce voi face: îmi voi strica grînarele, şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strînge toate rodurile şi toate bunătăţile mele;
19. şi voi zice sufletului meu: ,Suflete, ai multe bunătăţi strînse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănîncă, bea şi veseleşte-te!`
20. Dar Dumnezeu i -a zis: ,Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile, pe cari le-ai pregătit, ale cui vor fi?`
21. Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu."

Îngrijorările

22. i> Isus a zis apoi ucenicilor săi: "De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi, cu privire la viaţa voastră, gîndindu-vă ce veţi mînca, nici cu privire la trupul vostru, gîndindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca.
23. Viaţa este mai mult de cît hrana, şi trupul mai mult de cît îmbrăcămintea.
24. Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu samănă, nici nu seceră, n'au nici cămară, nici grînar: şi totuş Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cît mai de preţ sînteţi voi decît păsările!
25. Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorîndu-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui?
26. Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentruce vă mai îngrijoraţi de celelalte?
27. Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes: totuş vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, n'a fost îmbrăcat ca unul din ei.
28. Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe cîmp, iar mîne va fi aruncată în cuptor, cu cît mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor?
29. Să nu căutaţi ce veţi mînca sau ce veţi bea, şi nu vă frămîntaţi mintea.
30. Căci toate aceste lucruri Neamurile lumii le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi trebuinţă de ele.
31. Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
32. Nu te teme, turmă mică; pentrucă Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.
33. Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi, cari nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul, şi unde nu roade molia.
34. Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.

Îndemn la veghere

35. Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse.
36. Şi să fiţi ca nişte oameni, cari aşteaptă pe stăpînul lor să se întoarcă dela nuntă, ca să -i deschidă îndată, cînd va veni şi va bate la uşă.
37. Ferice de robii aceia, pe cari stăpînul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun, că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă, şi se va apropia să le slujească.
38. Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă -i va găsi veghind!
39. Să ştiţi bine că, dacă ar şti stăpînul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea, şi n'ar lăsa să -i spargă casa.
40. Şi voi dar fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gîndiţi."

Ispravnicul credincios

41. "Doamne", I -a zis Petru, "pentru noi spui pilda aceasta sau pentru toţi?"
42. Şi Domnul a zis: "Cine este ispravnicul credincios şi înţelept, pe care -l va pune stăpînul său peste slugile sale, ca să le dea partea lor de hrană la vremea potrivită?
43. Ferice de robul acela, pe care stăpînul, la venirea lui, îl va găsi făcînd aşa!
44. Adevărat vă spun, că îl va pune peste toată avuţia sa.
45. Dar dacă robul acela zice în inima lui: ,Stăpînul meu zăboveşte să vină`; dacă va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, să mănînce, să bea şi să se îmbete,
46. stăpînul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă, şi în ceasul în care nu ştie, şi -l va tăia în bucăţi; şi soarta lui va fi soarta celor necredincioşi în lucrul încredinţat lor.
47. Robul acela, care a ştiut voia stăpînului său, şi nu s'a pregătit deloc, şi n'a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri.
48. Dar cine n'a ştiut -o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s'a dat mult, i se va cere mult; şi cui i s'a încredinţat mult, i se va cere mai mult.

Foc pe pămînt

49. Eu am venit să arunc un foc pe pămînt. Şi ce vreau decît să fie aprins chiar acum!
50. Am un botez cu care trebuie să fiu botezat, şi cît de mult doresc să se îndeplinească!
51. Credeţi că am venit să aduc pace pe pămînt? Eu vă spun: nu; ci mai degrabă desbinare.
52. Căci, de acum înainte, din cinci, cari vor fi într'o casă, trei vor fi desbinaţi împotriva a doi, şi doi împotriva a trei.
53. Tatăl va fi desbinat împotriva fiului, şi fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei, şi fiica împotriva mamei; soacra împotriva norei, şi nora împotriva soacrei."

Însemnele vremurilor

54. El a mai zis noroadelor: "Cînd vedeţi un nor ridicîndu-se la apus, îndată ziceţi: ,Vine ploaia.` Şi aşa se întîmplă.
55. Şi cînd vedeţi suflînd vîntul dela miazăzi, ziceţi: ,Are să fie zăduf.` Şi aşa se întîmplă.
56. Făţarnicilor, faţa pămîntului şi a cerului ştiţi s'o deosebiţi: vremea aceasta cum de n'o deosebiţi?
57. Şi pentruce nu judecaţi şi voi singuri ce este drept?
58. Cînd te duci cu pîrîşul tău înaintea judecătorului, pe drum caută să scapi de el; ca nu cumva să te tîrască înaintea judecătorului, judecătorul să te dea pe mîna temnicerului, şi temnicerul să te arunce în temniţă.
59. Îţi spun că nu vei ieşi de acolo, pînă nu vei plăti şi cel mai de pe urmă bănuţ."

Capitolul 13

Galileenii măcelăriţi de Pilat

1. În vremea aceea au venit unii, şi au istorisit lui Isus ce se întîmplase unor Galileeni, al căror sînge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
2. "Credeţi voi", le -a răspuns Isus, "că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decît toţi ceilalţi Galileeni, pentrucă au păţit astfel?
3. Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi peri la fel.
4. Sau acei optsprezece inşi, peste cari a căzut turnul din Siloam, şi i -a omorît, credeţi că au fost mai păcătoşi decît toţi ceilalţi oameni, cari locuiau în Ierusalim?
5. Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel."

Pilda smochinului neroditor

6. El a spus şi pilda aceasta: "Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n'a găsit.
7. Atunci a zis vierului: ,Iată că sînt trei ani, decînd vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie -l. La ce să mai cuprindă şi pămîntul degeaba?`
8. ,Doamne`, i -a răspuns vierul, ,mai lasă -l şi anul acesta; am să -l sap de jur împrejur, şi am să -i pun gunoi la rădăcină.
9. Poate că deacum înainte va face roadă; dacă nu, îl vei tăia."

Vindecarea unei femei gîrbove

10. Isus învăţa pe norod într'o sinagogă în ziua Sabatului.
11. Şi acolo era o femeie stăpînită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gîrbovă, şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele.
12. Cînd a văzut -o Isus, a chemat -o, şi i -a zis: "Femeie, eşti deslegată de neputinţa ta."
13. Şi -a întins mînile peste ea: îndată s'a îndreptat, şi slăvea pe Dumnezeu.
14. Dar fruntaşul sinagogii, mîniat că Isus săvîrşise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvîntul, şi a zis norodului: "Sînt şase zile în cari trebuie să lucreze omul; veniţi dar în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu în ziua Sabatului!"
15. "Făţarnicilor", i -a răspuns Domnul; "oare în ziua Sabatului nu-şi desleagă fiecare din voi boul sau măgarul dela iesle, şi -l duce de -l adapă?
16. Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam, şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie deslegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?"
17. Pe cînd vorbea El astfel, toţi protivnicii Lui au rămas ruşinaţi; şi norodul se bucura de toate lucrurile minunate, pe cari le făcea El.

Pilda grăuntelui de muştar şi a aluatului

18. El a mai zis: "Cu ce se aseamănă Împărăţia lui Dumnezeu, şi cu ce o voi asemăna?
19. Se aseamănă cu un grăunte de muştar, pe care l -a luat un om, şi l -a aruncat în grădina sa; el a crescut, s'a făcut copac mare, şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi în ramurile lui."
20. El a zis iarăş: "Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu?
21. Se aseamănă cu aluatul, pe care l -a luat o femeie şi l -a pus în trei măsuri de făină, pînă s'a dospit toată."

Uşa cea strîmtă

22. Isus umbla prin cetăţi şi prin sate, învăţînd pe norod, şi călătorind spre Ierusalim.
23. Cineva I -a zis: "Doamne, oare puţini sînt ceice sînt pe calea mîntuirii?" El le -a răspuns:
24. "Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strîmtă. Căci vă spun, că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea.
25. Odată ce Stăpînul casei Se va scula şi va încuia uşa, şi voi veţi fi afară, şi veţi începe să bateţi la uşă, şi să ziceţi: ,Doamne, Doamne, deschide-ne!` drept răspuns, El vă va zice: ,Nu ştiu de unde sînteţi.`
26. Atunci veţi începe să ziceţi: ,Noi am mîncat şi am băut în faţa Ta, şi în uliţele noastre ai învăţat pe norod.`
27. Şi El va răspunde: ,Vă spun că nu ştiu de unde sînteţi; depărtaţi-vă dela Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii.`
28. Va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor, cînd veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov, şi pe toţi proorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afară.
29. Vor veni dela răsărit şi dela apus, dela miazănoapte şi dela miază-zi, şi vor şedea la masă în Împărăţia lui Dumnezeu.
30. Şi iată că sînt unii din cei de pe urmă, cari vor fi cei dintîi, şi sînt unii din cei dintîi, cari vor fi cei de pe urmă."

Nelegiuirile şi pedeapsa Ierusalimului

31. În aceeaş zi, au venit cîţiva Farisei, şi I-au zis: "Pleacă, şi du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare."
32. "Duceţi-vă", le -a răspuns El, "şi spuneţi vulpii aceleia: ,Iată că scot dracii, şi săvîrşesc vindecări astăzi şi mîne, iar a treia zi voi isprăvi.
33. Dar trebuie să umblu astăzi, mîne şi poimîne, fiindcă nu se poate ca un prooroc să piară afară din Ierusalim.
34. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimeşi la tine; de cîte ori am vrut să strîng pe fiii tăi, cum îşi strînge găina puii supt aripi, şi n'aţi vrut!
35. Iată că vi se va lăsa casa pustie; dar vă spun că nu Mă veţi mai vedea, pînă veţi zice: ,Binecuvîntat este Celce vine în Numele Domnului!"

Capitolul 14

Vindecarea unui bolnav de dropică

1. Într'o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntaşii Fariseilor, ca să prînzească. Fariseii Îl pîndeau de aproape.
2. Şi înaintea Lui era un om bolnav de dropică.
3. Isus a luat cuvîntul, şi a zis învăţătorilor Legii şi Fariseilor: "Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?"
4. Ei tăceau. Atunci Isus a luat de mînă pe omul acela, l -a vindecat, şi i -a dat drumul.
5. Pe urmă, le -a zis: "Cine dintre voi, dacă -i cade copilul sau boul în fîntînă, nu -l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?"
6. Şi n'au putut să -I răspundă nimic la aceste vorbe.

Despre smerenia la ospeţe

7. Apoi, cînd a văzut că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintîi, le -a spus o pildă. Şi le -a zis:
8. "Cînd eşti poftit de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă în locul dintîi; ca nu cumva, printre cei poftiţi de el, să fie altul mai cu vază decît tine,
9. şi cel ce te -a poftit şi pe tine şi pe el, să vină să-ţi zică: ,Dă locul tău omului acestuia.` Atunci, cu ruşine, va trebui să iei locul de pe urmă.
10. Ci, cînd eşti poftit, du-te şi aşează-te în locul cel mai depe urmă; pentruca, atunci cînd va veni cel ce te -a poftit, să-ţi zică: ,Prietene, mută-te mai sus.` Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine.
11. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi cine se smereşte, va fi înălţat."

Despre binefacere

12. A zis şi celui ce -L poftise: "Cînd dai un prînz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rîndul lor pe tine, şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.
13. Ci, cînd dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi.
14. Şi va fi ferice de tine, pentrucă ei n'au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi."

Pilda celor poftiţi la cină

15. Unul din ceice şedeau la masă cu El, cînd a auzit aceste vorbe, I -a zis; "Ferice de acela care va prînzi în Împărăţia lui Dumnezeu!"
16. Şi Isus i -a răspuns: "Un om a dat o cină mare, şi a poftit pe mulţi.
17. La ceasul cinei, a trimes pe robul său să spună celor poftiţi: ,Veniţi, căci iată că toate sînt gata.`
18. Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se desvinovăţească. Cel dintîi i -a zis: ,Am cumpărat un ogor, şi trebuie să mă duc să -l văd; rogu-te să mă ierţi.`
19. Un altul a zis: ,Am cumpărat cinci părechi de boi şi mă duc să -i încerc: iartă-mă, te rog.`
20. Un altul a zis: ,Tocmai acum m'am însurat, şi de aceea nu pot veni.`
21. Cînd s'a întors robul, a spus stăpînului său aceste lucruri. Atunci stăpînul casei s'a mîniat, şi a zis robului său: ,Du-te degrab în pieţele şi uliţele cetăţii, şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi.`
22. La urmă, robul a zis: ,Stăpîne, s'a făcut cum ai poruncit, şi tot mai este loc.`
23. Şi stăpînul a zis robului: ,Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce -i vei găsi, sileşte -i să intre, ca să mi se umple casa.
24. Căci vă spun că niciunul din cei poftiţi, nu va gusta din cina mea."

Cum să fie ucenicul lui Isus

25. Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S'a întors, şi le -a zis:
26. "Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăş viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.
27. Şi oricine nu-şi poartă crucea, şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.
28. Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întîi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să -l sfîrşească?
29. Pentruca nu cumva, dupăce i -a pus temelia, să nu -l poată sfîrşi, şi toţi ceice -l vor vedea, să înceapă să rîdă de el,
30. şi să zică: ,Omul acesta a început să zidească, şi n'a putut isprăvi.`
31. Sau care împărat, cînd merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întîi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celuice vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
32. Altfel, pe cînd celalt împărat este încă departe, îi trimete o solie să ceară pace.
33. Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.
34. Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta?
35. Atunci nu mai este bună nici pentru pămînt, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit, să audă."

Capitolul 15

Pilda cu oaia rătăcită şi leul

1. Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să -L asculte.
2. Şi Fariseii şi cărturarii cîrteau şi ziceau: "Omul acesta primeşte pe păcătoşi, şi mănîncă cu ei."
3. Dar El le -a spus pilda aceasta:
4. "Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz, şi se duce după cea pierdută, pînă cînd o găseşte?
5. După ce a găsit -o, o pune cu bucurie pe umeri;
6. şi, cînd se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi, şi le zice: ,Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.`
7. Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decît pentru nouă zeci şi nouă de oameni neprihăniţi cari n'au nevoie de pocăinţă.
8. Sau care femeie, dacă are zece lei (Greceşte: drahme.) de argint, şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa, şi nu caută cu băgare de seamă pînă cînd îl găseşte?
9. După ce l -a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei, şi zice: ,Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul, pe care -l pierdusem.`
10. Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte."

Pilda fiului risipitor

11. El a mai zis: "Un om avea doi fii.
12. Cel mai tînăr din ei a zis tatălui său: ,Tată, dă-mi partea de avere, ce mi se cuvine.` Şi tatăl le -a împărţit averea.
13. Nu după multe zile, fiul cel mai tînăr a strîns totul, şi a plecat într'o ţară depărtată, unde şi -a risipit averea, ducînd o viaţă destrăbălată.
14. După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
15. Atunci s'a dus şi s'a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l -a trimes pe ogoarele lui să -i păzească porcii.
16. Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele, pe cari le mîncau porcii, dar nu i le da nimeni.
17. Şi -a venit în fire, şi a zis: ,Cîţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pîne, iar eu mor de foame aici!
18. Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi -i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta,
19. şi nu mai sînt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.`
20. Şi s'a sculat, şi a plecat la tatăl său. Cînd era încă departe, tatăl său l -a văzut, şi i s'a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, şi l -a sărutat mult.
21. Fiul i -a zis: ,Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sînt vrednic să mă chem fiul tău.`
22. Dar tatăl a zis robilor săi: ,Aduceţi repede haina cea mai bună, şi îmbrăcaţi -l cu ea; puneţi -i un inel în deget, şi încălţăminte în picioare.
23. Aduceţi viţelul cel îngrăşat, şi tăiaţi -l. Să mîncăm şi să ne veselim;
24. căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.` Şi au început să se veselească.
25. Fiul cel mai mare era la ogor. Cînd a venit şi s'a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri.
26. A chemat pe unul din robi, şi a început să -l întrebe ce este.
27. Robul acela i -a răspuns: ,Fratele tău a venit înapoi, şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentrucă l -a găsit iarăş sănătos şi bine.`
28. El s'a întărîtat de mînie, şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară, şi l -a rugat să intre.
29. Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: ,Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atîţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei;
30. iar cînd a venit acest fiu al tău, care ţi -a mîncat averea cu femeile desfrînate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat.`
31. ,Fiule`, i -a zis tatăl, ,tu întotdeauna eşti cu mine, şi tot ce am eu este al tău.
32. Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentrucă acest frate al tău era mort, şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit."

Capitolul 16

Pilda ispravnicului necredincios

1. Isus a mai spus ucenicilor Săi: "Un om bogat avea un ispravnic, care a fost pîrît la el că -i risipeşte averea.
2. El l -a chemat, şi i -a zis: ,Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteala de isprăvnicia ta, pentrucă nu mai poţi fi ispravnic.`
3. Ispravnicul şi -a zis: ,Ce am să fac, dacă îmi ia stăpînul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi -e ruşine.
4. Ştiu ce am să fac, pentruca, atunci cînd voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor.`
5. A chemat pe fiecare din datornicii stăpînului său, şi a zis celui dintîi: ,Cît eşti dator stăpînului meu?`
6. ,O sută de măsuri de untdelemn`, a răspuns el. Şi i -a zis: ,Ia-ţi zapisul, şi şezi degrabă de scrie cincizeci.`
7. Apoi a zis altuia: ,Dar tu, cît eşti dator?` ,O sută de măsuri de grîu`, a răspuns el. Şi i -a zis: ,Ia-ţi zapisul, şi scrie optzeci.`
8. Stăpînul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentrucă lucrase înţelepţeşte. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sînt mai înţelepţi decît fiii luminii.
9. Şi Eu vă zic: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentruca atunci cînd veţi muri, să vă primească în corturile vecinice.
10. Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari.
11. Deci, dacă n'aţi fost credincioşi în bogăţiile (Greceşte: Mamona.) nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?
12. Şi dacă n'aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?
13. Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpîni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celalt, sau va ţinea numai la unul şi va nesocoti pe celalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona."

Mustrări făcute Fariseilor

14. Fariseii, cari erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea, şi îşi băteau joc de El.
15. Isus le -a zis: "Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentrucă ce este înălţat între oameni, este o urîciune înaintea lui Dumnezeu.
16. Legea şi proorocii au ţinut pînă la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală.
17. Este mai lesne să treacă cerul şi pămîntul decît să cadă o singură frîntură de slovă din Lege.
18. Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei, preacurveşte.

Pilda bogatului nemilostiv

19. "Era un om bogat, care se îmbrăca în porfiră şi in supţire; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire.
20. La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube.
21. Şi dorea mult să se sature cu fărămiturile, cari cădeau de la masa bogatului; pînă şi cînii veneau şi -i lingeau bubele.
22. Cu vremea săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sînul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat.
23. Pe cînd era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi -a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sînul lui,
24. şi a strigat: ,Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine, şi trimete pe Lazăr să-şi moaie vîrful degetului în apă, şi să-mi răcorească limba; căci grozav sînt chinuit în văpaia aceasta.`
25. ,Fiule`, i -a răspuns Avraam, ,adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi -a luat pe cele rele; acum aici, el este mîngîiat, iar tu eşti chinuit.
26. Pe lîngă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar avea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată.`
27. Bogatul a zis: ,Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimeţi pe Lazăr în casa tatălui meu;
28. căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.`
29. Avraam a răspuns: ,Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei.`
30. ,Nu, părinte Avraame`, a zis el; ,ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.`
31. Şi Avraam i -a răspuns: ,Dacă nu ascultă pe Moise şi pe prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi."

Capitolul 17

Prilejurile de păcătuire

1. Isus a zis ucenicilor Săi: "Este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de acela prin care vin!
2. Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gît, şi să fie aruncat în mare, decît să facă pe unul din aceşti micuţi să păcătuiască.
3. Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră -l! Şi dacă -i pare rău, iartă -l!
4. Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi, şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: ,Îmi pare rău!` -să -l ierţi.
5. Apostolii au zis Domnului: "Măreşte-ne credinţa!"
6. Şi Domnul a zis: "Dacă aţi avea credinţă cît un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: ,Desrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare`, şi v'ar asculta.

"Robi netrebnici"

7. Cine dintre voi, dacă are un rob, care ară sau paşte oile, îi va zice, cînd vine dela cîmp: "Vino îndată, şi şezi la masă?"
8. Nu -i va zice mai degrabă: "Găteşte-mi să mănînc, încinge-te, şi slujeşte-mi pînă voi mînca şi voi bea eu; după aceea, vei mînca şi vei bea şi tu?"
9. Va rămînea el îndatorat faţă de robul acela, pentrucă robul a făcut ce -i fusese poruncit? Nu cred.
10. Tot aşa şi voi, dupăce veţi face tot ce vi s'a poruncit, să ziceţi: "Sîntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem."

Cei zece leproşi

11. Isus mergea spre Ierusalim, şi a trecut printre Samaria şi Galilea.
12. Pe cînd intra într'un sat, L-au întîmpinat zece leproşi. Ei au stătut departe,
13. şi-au ridicat glasul, şi au zis: "Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!"
14. Cînd i -a văzut Isus, le -a zis: "Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!" Şi pe cînd se duceau, au fost curăţiţi.
15. Unul din ei, cînd s'a văzut vindecat, s'a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare.
16. S'a aruncat cu faţa la pămînt la picioarele lui Isus, şi I -a mulţămit. Era Samaritean.
17. Isus a luat cuvîntul, şi a zis: "Oare n'au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sînt?
18. Nu s'a găsit decît străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?"
19. Apoi i -a zis: "Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te -a mîntuit."

Venirea împărăţiei lui Dumnezeu

20. Fariseii au întrebat pe Isus cînd va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le -a zis: "Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile.
21. Nu se va zice: ,Uite -o aici`, sau: ,Uite -o acolo!` Căci iată că Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru."

Venirea Fiului omului

22. Şi a zis ucenicilor: "Vor veni zile cînd veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului omului, şi n'o veţi vedea.
23. Vi se va zice: ,Iată -L aici, iată -L acolo!` Să nu vă duceţi, nici să nu -i urmaţi.
24. Căci, cum iese fulgerul şi luminează dela o margine a cerului pînă la cealaltă, aşa va fi şi Fiul omului în ziua Sa.
25. Dar mai întîi trebuie să sufere multe, şi să fie lepădat de neamul acesta.
26. Ce s'a întîmplat în zilele lui Noe, se va întîmpla la fel şi în zilele Fiului omului:
27. mîncau, beau, se însurau şi se măritau pînă în ziua cînd a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i -a prăpădit pe toţi.
28. Ce s'a întîmplat în zilele lui Lot, se va întîmpla aidoma: oamenii mîncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;
29. dar, în ziua cînd a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i -a pierdut pe toţi.
30. Tot aşa va fi şi în ziua cînd Se va arăta Fiul omului.
31. În ziua aceea, cine va fi pe acoperişul casei, şi îşi va avea vasele în casă, să nu se pogoare să le ia; şi cine va fi pe cîmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă.
32. Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot.
33. Oricine va căuta să-şi scape viaţa, o va pierde; şi oricine o va pierde, o va găsi.
34. Vă spun că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaş pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat;
35. două femei vor măcina împreună: una va fi luată, şi alta va fi lăsată.
36. Doi bărbaţi vor fi la cîmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat."
37. Ucenicii L-au întrebat: "Unde, Doamne?" Iar El a răspuns: "Unde va fi trupul acolo se vor strînge vulturii."

Capitolul 18

Pilda judecătorului nedrept

1. Isus le -a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.
2. El le -a zis: "Într'o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.
3. În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi -i zicea: ,Fă-mi dreptate în cearta cu pîrîşul meu.`
4. Multă vreme n'a voit să -i facă dreptate. Dar în urmă, şi -a zis: ,Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez,
5. totuş, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.`
6. Domnul a adăogat: ,Auziţi ce zice judecătrul nedrept?
7. Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, cari strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?
8. Vă spun că le va face dreptate în curînd. Dar cînd va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pămînt?"

Pilda vameşului şi a Fariseului

9. A mai spus şi pilda aceasta pentru unii cari se încredeau în ei înşişi că sînt neprihăniţi, şi dispreţuiau pe ceilalţi.
10. "Doi oameni s'au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş.
11. Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: ,Dumnezeule, Îţi mulţămesc că nu sînt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta.
12. Eu postesc de două ori pe săptămînă, dau zeciuială din toate veniturile mele.`
13. Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi -i ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea: ,Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!`
14. Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s'a pogorît acasă socotit neprihănit decît celalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat."

Copilaşii

15. I-au adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, cînd au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia cari -i aduceau.
16. Isus a chemat la Sine pe copilaşi, şi a zis: "Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu -i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.
17. Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea."

Tînărul bogat

18. Un fruntaş a întrebat pe Isus: "Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa vecinică?"
19. "Pentruce Mă numeşti bun?" i -a răspuns Isus. "Nimeni nu este bun decît Unul singur: Dumnezeu.
20. Ştii poruncile: ,Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta."
21. "Toate aceste lucruri," I -a zis el, "le-am păzit din tinereţea mea."
22. Cînd a auzit Isus aceste vorbe, i -a zis: "Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă."
23. Cînd a auzit el aceste cuvinte, s'a întristat de tot; căci era foarte bogat.
24. Isus a văzut că s'a întristat de tot, şi a zis: "Cît de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au avuţii!
25. Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului, decît să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu."
26. Cei ce -L ascultau, au zis: "Atunci cine poate fi mîntuit?"
27. Isus a răspuns: "Ce este cu neputinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu."
28. Atunci Petru a zis: "Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat."
29. Şi Isus le -a zis: "Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să-şi fi lăsat casa, sau nevasta, sau fraţii, sau părinţii, sau copiii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu,
30. şi să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viaţa vecinică."

Isus vesteşte moartea şi învierea Sa

31. Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece, şi le -a zis: "Iată că ne suim la Ierusalim, şi tot ce a fost scris prin prooroci despre Fiul omului, se va împlini.
32. Căci va fi dat în mîna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa;
33. şi, după ce -L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia."
34. Ei n'au înţeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei, şi nu pricepeau ce le spunea Isus.

Vindecarea unui orb la Ierihon

35. Pe cînd Se apropia Isus de Ierihon, un orb şedea lîngă drum şi cerşea.
36. Cînd a auzit norodul trecînd, a întrebat ce este.
37. I-au spus: "Trece Isus din Nazaret."
38. Şi el a strigat: "Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!"
39. Ceice mergeau înainte, îl certau să tacă; dar el ţipa şi mai tare: "Fiul lui David, ai milă de mine!"
40. Isus S'a oprit, şi a poruncit să -l aducă la El; şi, după ce s'a apropiat, l -a întrebat:
41. "Ce vrei să-ţi fac?" "Doamne," a răspuns el, "să-mi capăt vederea."
42. Şi Isus i -a zis: "Capătă-ţi vederea. Credinţa ta te -a mîntuit."
43. Numaidecît, orbul şi -a căpătat vederea, şi a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, cînd a văzut cele întîmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.

Capitolul 19

Zacheu

1. Isus a intrat în Ierihon, şi trecea prin cetate.
2. Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor,
3. căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.
4. A alergat înainte, şi s'a suit într'un dud ca să -L vadă; pentrucă pe drumul acela avea să treacă.
5. Isus, cînd a ajuns la locul acela, Şi -a ridicat ochii în sus, şi i -a zis: "Zachee, dă-te jos de grabă, căci astăzi trebuie să rămîn în casa ta."
6. Zacheu s'a dat jos în grabă, şi L -a primit cu bucurie.
7. Cînd au văzut lucrul acesta, toţi cîrteau şi ziceau: "A intrat să găzduiască la un om păcătos!"
8. Dar Zacheu a stătut înaintea Domnului, şi I -a zis: "Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit."
9. Isus i -a zis: "Astăzi a intrat mîntuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam.
10. Pentrucă Fiul omului a venit să caute şi să mîntuiască ce era pierdut."

Pilda polilor

11. Pe cînd ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentrucă era aproape de Ierusalim, şi ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu are să se arate îndată.
12. Deci a zis: "Un om de neam mare s'a dus într'o ţară depărtată, ca să-şi ia o împărăţie, şi apoi să se întoarcă.
13. A chemat zece din robii săi, le -a dat zece poli (Greceşte: mine.), şi le -a zis: "Puneţi -i în negoţ pînă mă voi întoarce."
14. Dar cetăţenii lui îl urau; şi au trimes după el o solie să -i spună: "Nu vrem ca omul acesta să împărăţească peste noi."
15. Cînd s'a întors înapoi, după ce îşi luase împărăţia, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cît cîştigase fiecare cu ei din negoţ.
16. Cel dintîi a venit, şi i -a zis: "Doamne, polul tău a mai adus zece poli."
17. El i -a zis: "Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puţine lucruri, primeşte cîrmuirea a zece cetăţi."
18. A venit al doilea, şi i -a zis: "Doamne, polul tău a mai adus cinci poli."
19. El i -a zis şi lui: "Primeşte şi tu cîrmuirea a cinci cetăţi."
20. A venit un altul, şi i -a zis: "Doamne, iată-ţi polul, pe care l-am păstrat învelit într'un ştergar;
21. căci m'am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n'ai pus, şi seceri ce n'ai sămănat."
22. Stăpînul i -a zis: "Rob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sînt un om aspru, care iau ce n'am pus şi secer ce n'am sămănat;
23. atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentruca, la întoarcerea mea, să -i fi luat înapoi cu dobîndă?"
24. Apoi a zis celor ce erau de faţă: "Luaţi -i polul, şi daţi -l celui ce are zece poli."
25. "Doamne", i-au zis ei, "el are zece poli."
26. Iar el le -a zis: "Vă spun că celui ce are, i se va da; dar dela cel ce n'are, se va lua chiar şi ce are.
27. Cît despre vrăjmaşii mei, cari n'au vrut să împărăţesc eu peste ei, aduceţi -i încoace, şi tăiaţi -i înaintea mea."
28. După ce a vorbit astfel, Isus a pornit în frunte şi Se suia spre Ierusalim.

Intrarea lui Isus în Ierusalim

29. Cînd S'a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimes pe doi din ucenicii Săi,
30. şi le -a zis: "Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Cînd veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n'a încălecat nimeni niciodată: deslegaţi -l, şi aduceţi-Mi -l.
31. Dacă vă va întreba cineva: ,Pentruce -l deslegaţi?` să -i spuneţi aşa: ,Pentrucă Domnul are trebuinţă de el."
32. Ceice fuseseră trimeşi, s'au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus.
33. Pe cînd deslegau măgăruşul, stăpînii lui le-au zis: "Pentruce deslegaţi măgăruşul?"
34. Ei au răspuns: "Domnul are trebuinţă de el."
35. Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el, şi au aşezat pe Isus, călare deasupra.
36. Pe cînd mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.
37. Şi cînd S'a apropiat de Ierusalim, spre pogorîşul muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe cari le văzuseră.
38. Ei ziceau: "Binecuvîntat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer, şi slavă în locurile prea înalte!"
39. Unii Farisei, din norod, au zis lui Isus: "Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!"
40. Şi El a răspuns: "Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga."

Isus plînge pentru cetate

41. Cînd S'a apropiat de cetate şi a văzut -o, Isus a plîns pentru ea,
42. şi a zis: "Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, cari puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sînt ascunse de ochii tăi.
43. Vor veni peste tine zile, cînd vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strînge din toate părţile:
44. te vor face una cu pămîntul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentrucă n'ai cunoscut vremea cînd ai fost cercetată."
45. În urmă a intrat în Templu, şi a început să scoată afară pe ceice vindeau şi cumpărau în el.
46. Şi le -a zis: "Este scris: ,Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari."
47. Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrînii norodului căutau să -L omoare;
48. dar nu ştiau cum să facă, pentrucă tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.

Capitolul 20

Puterea lui Isus

1. Într'una din acele zile, cînd învăţa Isus norodul în Templu şi propovăduia Evanghelia, au venit deodată la El preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cu bătrînii,
2. şi I-au zis: "Spune-ne, cu ce putere faci Tu aceste lucruri, sau cine Ţi -a dat puterea aceasta?"
3. Drept răspuns, El le -a zis: "Am să vă pun şi Eu o întrebare. Spuneţi-Mi:
4. Botezul lui Ioan venea din cer sau dela oameni?"
5. Dar ei cugetau astfel între ei: "Dacă răspundem: ,Din cer`, va zice: ,Atunci dece nu l-aţi crezut?`
6. Şi dacă răspundem: ,Dela oameni`, tot norodul ne va ucide cu pietre; căci este încredinţat că Ioan era un prooroc."
7. Atunci au răspuns că nu ştiu de unde venea botezul lui Ioan.
8. Şi Isus le -a zis: "Nici Eu n'am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri."

Pilda vierilor

9. Apoi a început să spună norodului pilda aceasta: "Un om a sădit o vie, a arendat -o unor vieri şi a plecat într'o altă ţară, pentru o vreme îndelungată.
10. La vremea rodurilor, a trimes la vieri un rob, ca să -i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut, şi l-au trimes înapoi cu mînile goale.
11. A mai trimes un alt rob; ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit, şi l-au trimes înapoi cu mînile goale.
12. A mai trimes un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela, şi l-au scos afară.
13. Stăpînul viei a zis: "Ce să fac? Am să trimet pe fiul meu prea iubit; poate că îl vor primi cu cinste."
14. Dar vierii, cînd l-au văzut, s'au sfătuit între ei, şi au zis: "Iată moştenitorul; veniţi să -l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră."
15. Şi l-au scos afară din vie, şi l-au omorît. Acum, ce le va face stăpînul viei?
16. Va veni, va pierde pe vierii aceia, şi via o va da altora." Cînd au auzit ei cuvintele acestea, au zis: "Nicidecum!"
17. Dar Isus i -a privit drept în faţă, şi a zis: "Ce însemnează cuvintele acestea, cari au fost scrise: ,Piatra, pe care au lepădat -o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului?
18. Oricine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea: şi pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?"
19. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau să pună mîna pe El, chiar în ceasul acela, dar se temeau de norod. Pricepuseră că Isus spusese pilda aceasta împotriva lor.

Birul Cezarului

20. Au început să pîndească pe Isus; şi au trimes nişte iscoditori, cari se prefăceau că sînt neprihăniţi, ca să -L prindă cu vorba şi să -L dea pe mîna stăpînirii şi pe mîna puterii dregătorului.
21. Iscoditorii aceştia L-au întrebat: "Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi pe oameni drept, şi că nu cauţi la faţa oamenilor, ci -i înveţi calea lui Dumnezeu în adevăr.
22. Se cuvine să plătim bir Cezarului sau nu?"
23. Isus le -a priceput viclenia, şi le -a răspuns: "Pentru ce Mă ispitiţi?
24. Arătaţi-Mi un ban (Greceşte: dinar.). Al cui chip, şi ale cui slove sînt scrise pe el?" "Ale Cezarului" au răspuns ei.
25. Atunci El le -a zis: "Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu."
26. Nu L-au putut prinde cu vorba înaintea norodului; ci, miraţi de răspunsul Lui, au tăcut.

Despre înviere

27. Unii din Saduchei, cari zic că nu este înviere, s'au apropiat şi au întrebat pe Isus:
28. "Învăţătorule, iată ce ne -a scris Moise: ,Dacă moare fratele cuiva, avînd nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui, şi să ridice urmaş fratelui său.`
29. Au fost dar şapte fraţi. Cel dintîi s'a însurat, şi a murit fără copii.
30. Pe nevasta lui, a luat -o al doilea; şi a murit şi el fără copii.
31. A luat -o şi al treilea, şi tot aşa toţi şapte; şi au murit fără să lase copii.
32. La urma tuturor, a murit şi femeia.
33. Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toţi şapte au avut -o de nevastă."
34. Isus le -a răspuns: "Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită;
35. dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.
36. Pentrucă nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.
37. Dar că morţii înviază, a arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre ,Rug`, cînd numeşte pe Domnul: ,Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.`
38. Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sînt vii."
39. Unii din cărturari au luat cuvîntul, şi au zis: "Învăţătorule, bine ai zis."
40. Şi nu mai îndrăzneau să -I mai pună nici o întrebare.

Al cui fiu este Hristosul?

41. Isus le -a zis: "Cum se zice că Hristosul este fiul lui David?
42. Căci însuş David zice în Cartea Psalmilor: ,Domnul a zis Domnului meu: Şezi la dreapta Mea,
43. pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.`
44. Deci David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?"
45. Atunci a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod:
46. "Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintîi în sinagogi, şi după locurile dintîi la ospeţe;
47. şi casele văduvelor le mănîncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osîndă."

Capitolul 21

Văduva săracă

1. Isus Şi -a ridicat ochii, şi a văzut pe nişte bogaţi cari îşi aruncau darurile în vistierie.
2. A văzut şi pe o văduvă săracă, aruncînd acolo doi bănuţi.
3. Şi a zis: "Adevărat vă spun, că această văduvă săracă a aruncat mai mult decît toţi ceilalţi;
4. căci toţi aceştia au aruncat la daruri din prisosul lor; dar ea a aruncat din sărăcia ei, tot ce avea ca să trăiască."

Nimicirea Ierusalimului şi venirea Fiului omului

5. Pe cînd vorbeau unii despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase şi daruri, Isus a zis:
6. "Vor veni zile cînd, nu va rămînea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată."
7. "Învăţătorule", L-au întrebat ei, "cînd se vor întîmpla toate aceste lucruri? Şi care va fi semnul cînd se vor întîmpla aceste lucruri?"
8. Isus a răspuns: "Băgaţi de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: ,Eu sînt Hristosul`, şi ,Vremea se apropie.` Să nu mergeţi după ei.
9. Cînd veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă spăimîntaţi; pentrucă întîi trebuie să se întîmple aceste lucruri. Dar sfîrşitul nu va fi îndată.
10. "Apoi", le -a zis El, "un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii.
11. Pe alocurea vor fi mari cutremure de pămînt, foamete şi ciumi; vor fi arătări înspăimîntătoare, şi semne mari în cer.
12. Dar înainte de toate acestea, vor pune mînile pe voi, şi vă vor prigoni: vă vor da pe mîna sinagogelor, vă vor arunca în temniţe, vă vor tîrî înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor, din pricina Numelui Meu.
13. Aceste lucruri vi se vor întîmpla ca să fiţi mărturie.
14. Ţineţi bine minte, să nu vă gîndiţi mai dinainte ce veţi răspunde;
15. căci vă voi da o gură şi o înţelepciune, căreia nu -i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi protivnicii voştri.
16. Veţi fi daţi în mînile lor pînă şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi.
17. Veţi fi urîţi de toţi din pricina Numelui Meu.
18. Dar nici un păr din cap nu vi se va pierde.
19. Prin răbdarea voastră, vă veţi cîştiga sufletele voastre.

Îndemn la veghere

20. Cînd veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape.
21. Atunci, cei din Iudea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el.
22. Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris.
23. Vai de femeile cari vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţîţă în acele zile! Pentrucă va fi o strîmtorare mare în ţară, şi mînie împotriva norodului acestuia.
24. Vor cădea supt ascuţişul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, pînă se vor împlini vremurile neamurilor.
25. Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pămînt va fi strîmtorare printre neamuri, cari nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor;
26. oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor cari se vor întîmpla pe pămînt; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.
27. Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare.
28. Cînd vor începe să se întîmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie."
29. Şi le -a spus o pildă: "Vedeţi smochinul şi toţi copacii.
30. Cînd înfrunzesc, şi -i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape.
31. Tot aşa, cînd veţi vedea întîmplîndu-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.
32. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, pînă cînd se vor împlini toate aceste lucruri.
33. Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
34. Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mîncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră.
35. Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi ceice locuiesc pe toată faţa pămîntului.
36. Vegheaţi dar în tot timpul, şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, cari se vor întîmpla, şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului."
37. Ziua, Isus învăţa pe norod în Templu, iar noaptea Se ducea de o petrecea în muntele care se cheamă muntele Măslinilor.
38. Şi tot norodul venea dis de dimineaţă la El în Templu, ca să -L asculte.

Capitolul 22

Sfat împotriva lui Isus

1. Praznicul azimilor, numit Paştele, se apropia.
2. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod.
3. Dar Satana a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.
4. Iuda s'a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să -L dea în mînile lor.
5. Ei s'au bucurat, şi au căzut la învoială să -i dea bani.
6. După ce le -a făgăduit că li -L va da în mîni, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mînile lor, fără ştirea norodului.

Prăznuirea Paştelor

7. Ziua praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Paştele, a venit.
8. Şi Isus a trimes pe Petru şi pe Ioan, şi le -a zis: "Duceţi-vă de pregătiţi-ne Paştele, ca să mîncăm."
9. "Unde voieşti să pregătim?" L-au întrebat ei.
10. El le -a răspuns: "Iată, cînd veţi intra în cetate, vă va ieşi înainte un om, ducînd un ulcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra,
11. şi spuneţi stăpînului casei: ,Învăţătorul îţi zice: Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănînc Paştele cu ucenicii Mei?`
12. Şi are să vă arate o odae mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi Paştele."
13. Ei au plecat, şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Paştele.
14. Cînd a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli.
15. El le -a zis: "Am dorit mult să mănînc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea;
16. căci vă spun, că de acum încolo, nu le voi mai mînca, pînă la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu."
17. Şi a luat un pahar, a mulţămit lui Dumnezeu, şi a zis: "Luaţi paharul acesta, şi împărţiţi -l între voi;
18. pentrucă vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, pănă cînd va veni Împărăţia lui Dumnezeu."
19. Apoi a luat pîne; şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, a frînt -o, şi le -a dat -o zicînd: "Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea."
20. Tot astfel, dupăce au mîncat, a luat paharul, şi li l -a dat, zicînd: "Acest pahar este legămîntul cel nou, făcut în sîngele Meu, care se varsă pentru voi."

Descoperirea vînzătorului

21. "Dar iată că mîna vînzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta.
22. Negreşit, Fiul omului Se duce, după cum este rînduit. Dar vai de omul acela prin care este vîndut El!"
23. Şi au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.

Care este cel mai mare?

24. Între apostoli s'a iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare?
25. Isus le -a zis: "Împăraţii Neamurilor domnesc peste ele; şi celorce le stăpînesc, li se dă numele de binefăcători.
26. Voi să nu fiţi aşa. Ci cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic; şi celce cîrmuieşte, ca celce slujeşte.
27. Căci care este mai mare: cine stă la masă, sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu totuş, sînt în mijlocul vostru ca celce slujeşte la masă.
28. Voi sînteţi aceia, cari aţi rămas necontenit cu Mine în încercările Mele.
29. De aceea vă pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi -a pregătit -o Mie,
30. ca să mîncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea, şi să şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel."

Înştiinţarea lui Petru

31. Domnul a zis: "Simone, Simone, Satana v'a cerut să vă cearnă ca grîul.
32. Dar Eu M'am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi dupăce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi."
33. "Doamne", I -a zis Petru, "cu Tine sînt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte."
34. Şi Isus i -a zis: "Petre, îţi spun că nu va cînta astăzi cocoşul, pînă te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti."
35. Apoi le -a mai zis: "Cînd v'am trimes fără pungă, fără traistă, şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva? "De nimic", I-au răspuns ei.
36. Şi El le -a zis: "Acum, dimpotrivă, cine are o pungă, s'o ia; cine are o traistă, deasemenea s'o ia; şi cine n'are sabie, să-şi vîndă haina, şi să-şi cumpere o sabie.
37. Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: ,El a fost pus în numărul celor fărădelege.` Şi lucrurile privitoare la Mine, sînt gata să se împlinească."
38. "Doamne", I-au zis ei, "iată aici două săbii." Şi El le -a zis: "Destul!"

Ghetsimani

39. După ce a ieşit afară, S'a dus, ca de obicei, în muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El.
40. Cînd a ajuns la locul acela, le -a zis: "Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită."
41. Apoi S'a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat, şi a început să Se roage,
42. zicînd: "Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta dela Mine! Totuş, facă-se nu voia Mea, ci a Ta."
43. Atunci I s'a arătat un înger din cer, ca să -L întărească.
44. A ajuns într'un chin ca de moarte, şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sînge, cari cădeau pe pămînt.
45. După ce S'a rugat, S'a sculat, şi a venit la ucenici; i -a găsit adormiţi de întristare,
46. şi le -a zis: "Pentruce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită."

Prinderea lui Isus

47. Pe cînd grăia El încă, iată că a venit o gloată. Şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s'a apropiat de Isus, ca să -L sărute.
48. Şi Isus i -a zis: "Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?"
49. Ceice erau cu Isus, au văzut ce avea să se întîmple, şi au zis: "Doamne, să lovim cu sabia?"
50. Şi unul din ei a lovit pe robul marelui preot, şi i -a tăiat urechea dreaptă.
51. Dar Isus a luat cuvîntul, şi a zis: "Lăsaţi -i! Pînă aici!" Şi S'a atins de urechea omului aceluia, şi l -a vindecat.
52. Isus a zis apoi preoţilor celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului şi bătrînilor, cari veniseră împotriva Lui: "Aţi ieşit după Mine ca după un tîlhar, cu săbii şi cu ciomege?
53. În toate zilele eram cu voi în Templu, şi n'aţi pus mîna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunerecului."

Tăgăduirea lui Petru

54. Dupăce au pus mîna pe Isus, L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea după El de departe.
55. Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s'a aşezat şi el printre ei.
56. O slujnică l -a văzut cum şedea la para focului, s'a uitat ţintă la el, şi a zis: "Şi omul acesta era cu El."
57. Dar Petru s'a lepădat, şi a zis: "Femeie, nu -L cunosc."
58. Peste puţin, l -a văzut un altul şi a zis: "Şi tu eşti unul din oamenii aceia." Iar Petru a zis: "Omule, nu sînt dintre ei."
59. Cam după un ceas, un altul întărea acelaş lucru, şi zicea: "Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este Galilean."
60. Petru a răspuns: "Omule, nu ştiu ce zici." Chiar în clipa aceea, pe cînd vorbea el încă, a cîntat cocoşul.
61. Domnul S'a întors, şi S'a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi -a adus aminte de vorba pe care i -o spusese Domnul: "Înainte ca să cînte cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori."
62. Şi a ieşit afară, şi a plîns cu amar.

Isus înaintea Sinedriului. Osîndirea

63. Oamenii, cari păzeau pe Isus, Îl batjocoreau şi -L băteau.
64. L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă, şi -L întrebau, zicînd: "Prooroceşte, cine Te -a lovit?"
65. Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocori.
66. Cînd s'a făcut ziuă, bătrînii norodului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s'au adunat împreună, şi au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis:
67. "Dacă eşti Tu Hristosul, spune-ne!" Isus le -a răspuns: "Dacă vă voi spune, nu veţi crede;
68. şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul.
69. Deacum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu."
70. Toţi au zis: "Eşti Tu dar Fiul lui Dumnezeu?" Şi El le -a răspuns: "Aşa cum o spuneţi; da, sînt."
71. Atunci ei au zis: "Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit -o din gura Lui."

Capitolul 34

Isus înaintea lui Pilat

1. S'au sculat toţi, şi au dus pe Isus înaintea lui Pilat.
2. Şi au început să -L pîrască, şi să zică: "Pe omul acesta l-am găsit aţîţînd neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir Cezarului, şi zicînd că el este Hristosul, Împăratul."
3. Pilat L -a întrebat: "Eşti Tu Împăratul Iudeilor?" "Da", i -a răspuns Isus, "sînt."
4. Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi noroadelor: "Eu nu găsesc nicio vină în omul acesta."
5. Dar ei stăruiau şi mai mult, şi ziceau: "Întărîtă norodul, şi învaţă pe oameni prin toată Iudea, din Galilea, unde a început, pînă aici."

Isus înaintea lui Irod

6. Cînd a auzit Pilat de Galilea, a întrebat dacă omul acesta este Galilean.
7. Şi cînd a aflat că este de supt stăpînirea lui Irod, L -a trimes la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea.
8. Irod, cînd a văzut pe Isus, s'a bucurat foarte mult; căci de mult dorea să -L vadă, din pricina celor auzite despre El; şi nădăjduia să -L vadă făcînd vreo minune.
9. I -a pus multe întrebări; dar Isus nu i -a răspuns nimic.
10. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo, şi -L pîrau cu înferbîntare.
11. Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ; şi, dupăce şi -a bătut joc de El, şi L -a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L -a trimes înapoi la Pilat.
12. În ziua aceea, Irod şi Pilat s'au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte.

Hotărîrea de moarte întărită

13. Pilat a strîns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod,
14. şi le -a zis: "Mi-aţi adus înainte pe omul acesta ca pe unul care aţîţă norodul la răscoală. Şi iată că, dupăce l-am cercetat cu deamăruntul, înaintea voastră, nu l-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de cari -l pîrîţi.
15. Nici Irod nu i -a găsit nici o vină, căci ni l -a trimes înapoi; şi iată că omul acesta n'a făcut nimic vrednic de moarte.
16. Eu deci, după ce voi pune să -l bată, îi voi da drumul."
17. La fiecare praznic al Paştelor, Pilat trebuia să le slobozească un întemniţat.
18. Ei au strigat cu toţii într'un glas: "La moarte cu omul acesta, şi slobozeşte-ne pe Baraba!"
19. Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală, care avusese loc în cetate, şi pentru un omor.
20. Pilat le -a vorbit din nou, cu gînd să dea drumul lui Isus.
21. Dar ei au strigat: "Răstigneşte -L, răstigneşte -L!"
22. Pilat le -a zis pentru a treia oară: "Dar ce rău a făcut? Eu n'am găsit nici o vină de moarte în El. Aşa că, dupăce voi pune să -L bată, Îi voi da drumul."
23. Dar ei strigau în gura mare, şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit.
24. Pilat a hotărît să li se împlinească cererea.
25. Le -a slobozit pe celce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor, şi pe care -l cereau ei; iar pe Isus L -a dat în mînile lor, ca să-şi facă voia cu El.

Răstignirea

26. Pe cînd Îl duceau să -L răstignească, au pus mîna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea dela cîmp; şi i-au pus crucea în spinare, ca s'o ducă după Isus.
27. În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei, cari se boceau, îşi băteau pieptul, şi se tînguiau după El.
28. Isus S'a întors spre ele, şi a zis: "Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plîngeţi pe Mine; ci plîngeţi-vă pe voi înşivă şi pe copiii voştri.
29. Căci iată vor veni zile, cînd se va zice: ,Ferice de cele sterpe, ferice de pîntecele cari n'au născut, şi de ţîţele cari n'au alăptat!`
30. Atunci vor începe să zică munţilor: ,Cădeţi peste noi!` Şi dealurilor: ,Acoperiţi-ne!`
31. Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?"
32. Împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele, cari trebuiau omorîţi împreună cu Isus.
33. Cînd au ajuns la locul, numit "Căpăţîna", L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta şi altul la stînga.
34. Isus zicea: "Tată, iartă -i, căci nu ştiu ce fac!" Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgînd la sorţi.

Batjocurile

35. Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus, şi ziceau: "Pe alţii i -a mîntuit; să Se mîntuiască pe Sine însuş, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu."
36. Ostaşii de asemenea îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet,
37. şi -I ziceau: "Dacă eşti Tu Împăratul Iudeilor, mîntuieşte-Te pe Tine însuţi!"
38. Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreeşti: "Acesta este Împăratul Iudeilor."
39. Unul din tîlharii răstigniţi Îl batjocorea, şi zicea: "Nu eşti Tu Hristosul? Mîntuieşte-Te pe Tine însuţi, şi mîntuieşte-ne şi pe noi!"
40. Dar celalt l -a înfruntat, şi i -a zis: "Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti supt aceeaş osîndă?
41. Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar omul acesta n'a făcut nici un rău."
42. Şi a zis lui Isus: "Doamne, adu-Ţi aminte de mine, cînd vei veni în Împărăţia Ta!"
43. Isus a răspuns: "Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai."

Moartea lui Isus

44. Era cam pe la ceasul al şaselea. Şi s'a făcut întunerec peste toată ţara, pînă la ceasul al nouălea.
45. Soarele s'a întunecat, şi perdeaua dinlăuntrul Templului s'a rupt prin mijloc.
46. Isus a strigat cu glas tare: "Tată, în mînile Tale Îmi încredinţez duhul!" Şi cînd a zis aceste vorbe Şi -a dat duhul.
47. Sutaşul, cînd a văzut ce se întîmplase, a slăvit pe Dumnezeu, şi a zis: "Cu adevărat, omul acesta era neprihănit!"
48. Şi tot norodul, care venise la priveliştea aceea, cînd a văzut cele întîmplate, s'a întors, bătîndu-se în piept.
49. Toţi cunoscuţii lui Isus şi femeile, cari -L însoţiseră din Galilea, stăteau departe, şi se uitau la cele ce se petreceau.

Îngroparea lui Isus

50. Era un sfetnic al Soborului, numit Iosif, om bun şi evlavios,
51. care nu luase parte la sfatul şi hotărîrea celorlalţi. El era din Arimatea, o cetate a Iudeilor, şi aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu.
52. Omul acesta s'a dus la Pilat, şi a cerut trupul lui Isus.
53. L -a dat jos de pe cruce, L -a înfăşurat într'o pînză de in, şi L -a pus într'un mormînt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni.
54. Era ziua Pregătirii, şi începea ziua Sabatului.
55. Femeile, cari veniseră cu Isus din Galilea, au însoţit pe Iosif; au văzut mormîntul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el,
56. s'au întors, şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s'au odihnit, după Lege.

Capitolul 24

Învierea lui Isus

1. În ziua întîi a săptămînii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormînt dis de dimineaţă, şi au adus miresmele, pe cari le pregătiseră.
2. Au găsit piatra răsturnată de pe mormînt,
3. au intrat înlăuntru, şi n'au găsit trupul Domnului Isus.
4. Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s'au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare.
5. Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pămînt. Dar ei le-au zis: "Pentruce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?
6. Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v'a spus pe cînd era încă în Galilea,
7. cînd zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mînile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învieze."
8. Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.

Petru se duce la mormînt

9. La întoarcerea lor dela mormînt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.
10. Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalina, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte, cari erau împreună cu ele.
11. Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, şi nu le credeau.
12. Dar Petru s'a sculat, şi a dat fuga la mormînt. S'a plecat, şi s'a uitat înlăuntru, dar n'a văzut decît făşiile de pînză, cari stăteau pe pămînt; apoi a plecat acasă, mirat de cele întîmplate.

Isus Se arată la doi ucenici

13. În aceeaş zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;
14. şi vorbeau între ei despre tot ce se întîmplase.
15. Pe cînd vorbeau ei şi se întrebau, Isus S'a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei.
16. Dar ochii lor erau împiedicaţi să -L cunoască.
17. El le -a zis: "Ce vorbe sînt acestea pe cari le schimbaţi între voi pe drum?" Şi ei s'au oprit, uitîndu-se trişti.
18. Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I -a zis: "Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s'a întîmplat în el zilele acestea?" -
19. "Ce?" le -a zis El. -Şi ei I-au răspuns: "Ce s'a întîmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.
20. Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osîndit la moarte, şi L-au răstignit?"
21. Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi decînd s'au întîmplat aceste lucruri.
22. Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s'au dus disdedimineaţă la mormînt,
23. nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, cari ziceau că El este viu.
24. Unii din cei ce erau cu noi, s'au dus la mormînt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut."
25. Atunci Isus le -a zis: "O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, cînd este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!
26. Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?"
27. Şi a început dela Moise, şi dela toţi proorocii, şi le -a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.
28. Cînd s'au apropiat de satul la care mergeau, El S'a făcut că vrea să meargă mai departe.
29. Dar ei au stăruit de El, şi au zis: "Rămîi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut." Şi a intrat să rămînă cu ei.
30. Pe cînd şedea la masă cu ei, a luat pînea; şi, după ce a rostit binecuvîntarea, a frînt -o, şi le -a dat -o.
31. Atunci li s'au deschis ochii, şi L-au cunoscut; dar El S'a făcut nevăzut dinaintea lor.
32. Şi au zis unul către altul: "Nu ne ardea inima în noi, cînd ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?"
33. S'au sculat chiar în ceasul acela, s'au întors în Ierusalim, şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc,
34. şi zicînd: "A înviat Domnul cu adevărat, şi S'a arătat lui Simon."
35. Şi au istorisit ce li se întîmplase pe drum, şi cum L-au cunoscut la frîngerea pînii.

Isus Se arată celor unsprezece şi celorlalţi

36. Pe cînd vorbeau ei astfel, însuş Isus a stătut în mijlocul lor, şi le -a zis: "Pace vouă!"
37. Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.
38. Dar El le -a zis: "Pentru ce sînteţi turburaţi? Şi dece vi se ridică astfel de gînduri în inimă?
39. Uitaţi-vă la mînile şi picioarele Mele, Eu sînt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n'are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu."
40. (Şi după ce a zis aceste vorbe, le -a arătat mînile şi picioarele Sale.)
41. Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, şi se mirau, El le -a zis: "Aveţi aici ceva de mîncare?"
42. I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagur de miere.
43. El le -a luat, şi a mîncat înaintea lor.
44. Apoi le -a zis: "Iată ce vă spuneam cînd încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi."
45. Atunci le -a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.
46. Şi le -a zis: "Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învieze a treia zi dintre cei morţi.
47. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începînd din Ierusalim.
48. Voi sînteţi martori ai acestor lucruri.
49. Şi iată că voi trimete peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămîneţi în cetate pînă veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus."

Înălţarea

50. El i -a dus afară pînă spre Betania. Şi -a ridicat mînile, şi i -a binecuvîntat.
51. Pe cînd îi binecuvînta, S'a despărţit de ei, şi a fost înălţat la cer.
52. Dupăce I s'au închinat, ei s'au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.
53. Şi tot timpul stăteau în Templu, şi lăudau şi binecuvîntau pe Dumnezeu. Amin.