|
Vineri, 29 martie 2011 Ss Marcu, ep, m, Ciril d, m si insotitorii lor (+ ...
|
| |
Start :: Scriptura :: Biblia protestantaCÎNTAREA CÎNTĂRILOR
Capitolul 1
- Cîntarea cîntărilor, făcută de Solomon.
- Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate desmierdările tale sînt mai bune de cît vinul,
- mirodeniile tale au un miros plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată. De aceea te iubesc pe tine fetele!
- Trage-mă după tine! Și haidem să alergăm! Împăratul mă duce în odăile lui... Ne vom veseli și ne vom bucura de tine; vom lăuda desmierdările tale mai mult de cît vinul! Pe drept ești iubit.
- Sînt neagră, dar sînt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sînt corturile Chedarului, și cum sînt covoarele lui Solomon.
- Nu vă uitați că sînt așa de negricioasă, căci m'a ars soarele. Fiii mamei mele s'au mîniat pe mine, și m'au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseții mele n'am păzit -o.
- Spune-mi tu, pe care te iubește inima mea, unde îți paști oile, unde te odihnești la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarășilor tăi? -
- Dacă nu știi, o tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieși pe urmele oilor, și paște-ți iezii lîngă colibele păstorilor.
- Cu iapa înhămată la carăle lui Faraon, te asemăn eu pe tine, scumpa mea.
- Ce frumoși îți sînt obrajii în mijlocul lănțișoarelor dela gît, și ce frumos îți este gîtul în mijlocul șirurilor de mărgăritare!
- Îți vom face deci lănțișoare de aur, cu stropituri de argint. -
- Cît stă împăratul la masa lui, nardul meu își răspîndește mirosul.
- Prea iubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir, care se odihnește între țîțele mele.
- Prea iubitul meu este pentru mine un strugure de măliniță, din viile din En-Ghedi. -
- Ce frumoasă ești, iubito, uite ce frumoasă ești, cu ochii tăi de porumbiță! -
- Ce frumos ești, prea iubitule, ce plăcut ești! Verdeața este patul nostru! -
- Cedrii sînt grinzile caselor noastre, și chiparoșii sînt pardoselele noastre. -
Capitolul 2
- Eu sînt un trandafir din Saron, un crin din văi. -
- Ca un crin în mijlocul spinilor, așa este iubita mea între fete. -
- Ca un măr între copacii pădurii, așa este prea iubitul meu între tineri. Cu așa drag stau la umbra lui, și rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.
- El m'a dus în casa de ospăț, și dragostea era steagul fluturat peste mine.
- Întăriți-mă cu turte de struguri, înviorați-mă cu mere, căci sînt bolnavă de dragostea lui.
- Să-și pună mîna stîngă supt capul meu, și să mă îmbrățișeze cu dreapta lui! -
- Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și cerboaicele de pe cîmp: nu stîrniți, nu treziți dragostea, pînă nu vine ea! -
- Aud glasul prea iubitului meu! Iată -l că vine, sărind peste munți, săltînd pe dealuri.
- Prea iubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică. Iată -l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, privește printre zăbrele.
- Prea iubitul meu vorbește și-mi zice: Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso!
- Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia, și s'a dus.
- Se arată florile pe cîmp, a venit vremea cîntării, și se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre.
- Se pîrguiesc roadele în smochin, și viile înflorite își răspîndesc mirosul. Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso.
- Porumbiță din crăpăturile stîncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi fața ta, și fă-mă să-ți aud glasul! Căci glasul tău este dulce, și fața ta plăcută.
- Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, cari strică viile; căci viile noastre sînt în floare.
- Prea iubitul meu este al meu, și eu sînt a lui; el își paște turma între crini.
- Pînă la răcoarea zilei, și pînă la lungirea umbrelor, întoarce-te!... Iubitule, sai ca o căprioară sau ca puiul de cerb, peste munții ce ne despart.
Capitolul 3
- Am căutat noaptea, în așternutul meu, am căutat pe iubitul inimii mele; l-am căutat, dar nu l-am găsit...
- M'am sculat, atunci, și am cutreierat cetatea, ulițele și piețele; și am căutat pe iubitul inimii mele... L-am căutat, dar nu l-am găsit!
- M'au întîlnit păzitorii cari dau ocol cetății; și i-am întrebat: "N'ați văzut pe iubitul inimii mele?"
- Abia trecusem de ei, și am găsit pe iubitul inimii mele. L-am apucat, și nu l-am mai lăsat pînă nu l-am adus în casa mamei mele, în odaia celei ce m'a zămislit. -
- Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și cerboaicele de pe cîmp, nu stîrniți, nu treziți dragostea, pînă nu vine ea. -
- Ce se vede suindu-se din pustie, ca niște stîlpi de fum, în mijlocul aburilor de mir și de tămîie, înconjurată de toate mirezmele negustorilor de mir? -
- Iată, este patașca lui Solomon, cu șasezeci de viteji, de jur împrejur, cei mai viteji din Israel.
- Toți sînt înarmați cu săbii, și toți sînt deprinși la luptă, fiecare cu sabia la coapsă, ca să n'aibă nimic de temut în timpul nopții.
- Împăratul Solomon și -a făcut această patașcă din lemn din Liban.
- Stîlpii i -a făcut de argint, rezemătoarea de aur, scaunul de purpură; iar mijlocul împodobit cu o țesătură aleasă, lucrată de dragostea fiicelor Ierusalimului.
- Ieșiți, fetele Sionului, și priviți pe împăratul Solomon, cu cununa cu care l -a încununat mamă-sa în ziua cununiei lui, în ziua veseliei inimii lui. -
Capitolul 4
- Ce frumoasă ești, iubito, ce frumoasă ești! Ochii tăi sînt ochi de porumbiță, supt măhrama ta. Părul tău este ca o turmă de capre, poposită pe coama muntelui Galaad.
- Dinții tăi sînt ca o turmă de oi tunse, cari ies din scăldătoare, toate cu gemeni, și nici una din ele nu este stearpă.
- Buzele tale sînt ca un fir de cîrmîz, și gura ta este drăguță; obrazul tău este ca o jumătate de rodie, supt măhrama ta.
- Gîtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi atîrnă de el, toate scuturi de viteji.
- Amîndouă țîțele tale sînt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare, cari pasc între crini.
- Pînă se răcorește ziua, și pînă fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, și la tine, deal de tămîie.
- Ești frumoasă de tot, iubito, și n'ai nici un cusur.
- Vino cu mine din Liban, mireaso, vino cu mine din Liban! Privește din vîrful muntelui Amana, din vîrful muntelui Senir și Hermon, din vizuinile leilor, din munții pardoșilor!
- Mi-ai răpit inima, soro, mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănțișoarele dela gîtul tău!
- Ce lipici în desmierdările tale, soro, mireaso! Desmierdările tale prețuiesc mai mult decît vinul, și mirezmele tale sînt mai plăcute decît toate miroznele!
- Miere picură din buzele tale, mireaso, miere și lapte se află supt limba ta, și mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.
- Ești o grădină închisă, soro, mireaso, un izvor închis, o fîntînă pecetluită.
- Odraslele tale sînt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade, mălini negri și nard;
- nard și șofran, trestie mirositoare și scorțișoară, cu tot felul de tufari de tămîie, smirnă și aloe, cu cele mai alese mirezme.
- O fîntînă din grădini, un izvor de ape vii, ce curge din Liban.
- Scoală-te, crivățule! Vino, vîntule de miazăzi! Suflați peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! -Să intre iubitul meu în grădina lui, și să mănînce din roadele ei alese! -
Capitolul 5
- Eu intru în grădina mea, soro, mireaso, îmi culeg smirna cu mirezmele mele, îmi mănînc fagurul de miere cu mierea mea, îmi beau vinul cu laptele meu... -Mîncați, prieteni, beți și îmbătați-vă de dragoste! -
- Adormisem, dar inima îmi veghea... Este glasul prea iubitului meu, care bate: "Deschide-mi, soro, scumpo, porumbițo, neprihănito! Căci capul îmi este plin de rouă, cîrlionții îmi sînt plini de picurii nopții." -
- "Mi-am scos haina, cum să mă îmbrac iarăș? Mi-am spălat picioarele: cum să le murdăresc iarăș?
- Dar iubitul meu a vîrît mîna pe gaura zăvorului, și mi -a fost milă de el atunci.
- M'am sculat să deschid iubitului meu, în timp ce de pe mînile mele picura smirnă, și de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă pe mînerul zăvorului.
- Am deschis iubitului meu; dar iubitul meu plecase, se făcuse nevăzut. Înebuneam, cînd îmi vorbea. L-am căutat, dar nu l-am găsit; l-am strigat, dar nu mi -a răspuns.
- Păzitorii cari dau ocol cetății m'au întîlnit; m'au bătut, m'au rănit; mi-au luat măhrama străjerii de pe ziduri.
- Vă rog ferbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă găsiți pe iubitul meu, ce -i veți spune?... Că sînt bolnavă de dragoste! -
- Ce are iubitul tău mai mult de cît altul, o, cea mai frumoasă dintre femei? Ce are iubitul tău mai mult de cît altul, de ne rogi așa de fierbinte? -
- Iubitul meu este alb și rumen, osebindu-se din zece mii.
- Capul lui este o cunună de aur curat, pletele lui ca niște valuri, sînt negre cum e corbul.
- Ochii lui sînt ca niște porumbei pe marginea izvoarelor, scăldați în lapte, și odihnindu-se în fața lui plină.
- Obrajii lui sînt ca niște straturi de mirezme, în cari cresc saduri mirositoare; buzele lui sînt niște crini, din cari curge cea mai aleasă smirnă.
- Mînile lui sînt niște inele de aur, ferecate cu pietre de hrisolit; trupul lui este un chip de fildeș lustruit, acoperit cu pietre de safir;
- picioarele lui sînt niște stîlpi de marmoră albă, așezați pe niște temelii de aur curat. Înfățișarea lui este ca Libanul, pare un tînăr ales ca cedrii.
- Cerul gurii lui este numai dulceață și toată ființa lui este plină de farmec. Așa este iubitul meu, așa este scumpul meu, fiice ale Ierusalimului! -
Capitolul 6
- Unde s'a dus iubitul tău, cea mai frumoasă dintre femei? Încotro a apucat iubitul tău, ca să -l căutăm și noi împreună cu tine? -
- Iubitul meu s'a pogorît la grădina lui, la stratul de mirezme, ca să-și pască turma în grădini, și să culeagă crini.
- Eu sînt a iubitului meu și iubitul meu este al meu; el își paște turma între crini. -
- Frumoasă ești, iubito, ca Tirța, plăcută ca Ierusalimul, dar cumplită ca niște oști supt steagurile lor.
- Întoarce-ți ochii dela mine, căci mă turbură. Perii tăi sînt ca o turmă de capre, cari poposesc pe coama Galaadului.
- Dinții tăi sînt ca o turmă de oi, cari ies din scăldătoare, toate cu gemeni, și niciuna din ele nu este stearpă.
- Obrazul tău este ca o jumătate de rodie, supt măhrama ta...
- Am șasezeci de împărătese, optzeci de țiitoare, și fete fără număr,
- dar numai una singură este porumbița mea, neprihănita mea; ea este singură la mamă-sa, cea mai aleasă a celei ce a născut -o. Fetele o văd, și o numesc fericită; împărătesele și țiitoarele de asemenea o laudă. -
- "Cine este aceea care se ivește ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită ca niște oști supt steagurile lor?" -
- M'am pogorît în grădina cu nuci, să văd verdeața din vale, să văd dacă a înmugurit via, și dacă au înflorit rodiile.
- Dar fără să bag de seamă, dorința mea m'a dus la carăle poporului unui om ales. -
- Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito! Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. -Ce aveți voi să vă uitați la Sulamita ca la niște fete ce joacă în cor?
Capitolul 7
- Ce frumoase îți sînt picioarele în încălțămintea ta, fată de domn! Marginile rotunde ale coapsei tale sînt ca niște lănțișoare de pus la gît, lucrate de mînile unui meșter iscusit.
- Pîntecele tău este un pahar rotund, de unde nu lipsește vinul mirositor; trupul tău este un snop de grîu, încins cu crini.
- Amîndouă țîțele tale sînt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare.
- Gîtul tău este ca un turn de fildeș; ochii tăi sînt ca iazurile Hesbonului, de lîngă poarta Bat-Rabim; nasul tău este ca turnul Libanului, care privește spre Damasc.
- Capul tău este cum e Carmelul, și părul capului tău este ca purpura împărătească: pînă și un împărat ar fi înlănțuit de pletele tale!...
- Ce frumoasă și ce plăcută ești, tu, iubito, în mijlocul desfătărilor!
- Statura ta este ca finicul, și țîțele tale ca niște struguri.
- Îmi zic: "Mă voi sui în finic, și -i voi apuca crăcile!" Atunci țîțele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflării tale ca al merelor.
- Și gura ta toarnă un vin ales, care curge lin ca răspuns la desmierdările mele, și alunecă pe buzele noastre cînd adormim!
- Eu sînt a iubitului meu, și el dorește de mine.
- Vino, iubitule, haidem să ieșim pe cîmp, să mînem noaptea în sate!
- Dis de dimineață ne vom duce la vii, să vedem dacă a înmugurit via, dacă s'a deschis floarea, și dacă au înflorit rodiile. Acolo îți voi da dragostea mea.
- Mandragorele își răspîndesc mirosul, și deasupra ușii avem tot felul de roade bune, noi și vechi, pe cari, pentru tine, iubitule, le-am păstrat.
Capitolul 8
- O! de ai fi fratele meu, care a supt la țîțele mamei mele! Cînd te-aș întîlni în uliță, te-aș săruta, și nimeni nu m'ar ținea de rău.
- Te-aș lua și te-aș aduce la casa mamei mele; ea m'ar învăța să-ți dau să bei vin mirositor, must din rodiile mele.
- Mîna lui cea stîngă să fie supt capul meu, și dreapta lui să mă îmbrățișeze! -
- Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stîrniți, nu treziți dragostea, pînă nu vine ea. -
- Cine este aceea, care se suie din pustie, rezemată de iubitul ei și zicînd: "Te-am trezit supt măr; acolo te -a născut mamă-ta, acolo te -a născut și te -a făcut ea." -
- Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău; căci dragostea este tare ca moartea, și gelozia este neînduplecată ca locuința morților; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului.
- Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, și rîurile n'ar putea s'o înece; de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste, tot n'ar avea de cît dispreț.
- Avem o soră micuță, care n'are încă țîțe. Ce vom face cu sora noastră în ziua cînd îi vor veni pețitorii?
- Dacă este zid, vom zidi niște zimți de argint pe ea; dar dacă este ușă, o vom închide cu o scîndură de cedru. -
- Eu sînt un zid, și țîțele mele sînt ca niște turnuri; în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.
- Solomon avea o vie la Baal-Hamon; a închiriat -o unor păzitori; și fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.
- Via mea, care este a mea, o păstrez eu. Ține-ți, Solomoane, cei o mie de sicli, și două sute fie celor ce păzesc rodul! -
- Tu, care locuiești în grădini, niște prieteni își pleacă urechea la glasul tău: binevoiește și fă-mă să -l aud! -
- Vino repede, iubitule, ca o căprioară sau ca puiul de cerb pe munții plini de mirozne!
|
|
|
|
|