Duminica, 22 septembrie 2011  
S Foca, ep, m (+ sec II)  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 SCRIPTURA
Start :: Scriptura :: Anexe

          PASCAL: EPISTOLA LUI IUDA

          Dintru început autorul scrisorii se prezintă ca fiind «Iuda, servitor al lui Isus Hristos, frate al lui Iacob». Această persoană poate fi ruda lui Isus despre care vorbesc M 13,55 și Mc 6,3, care la rândul ei poate fi identică cu «Iuda al lui Iacob» din L 6,16. Origen (185-254) și Tertulian (+ după 220) sunt de această părere, dar identitatea persoanei nu a putut fi stabilită cu siguranță nici până în zilele noastre.

          Destinatarii scrisorii, «cei chemați, iubiți de Dumnezeu Tatăl și păstrați pentru Isus Hristos», pot fi creștinnii de oriunde. Dar faptul că autorul «reamintește» cititorilor săi anumite evenimente din Vechiul Testament (v. 5-7) și evocă legende iudaice (v. 9) ne face să credem că scrisoarea era destinată în primul rând unor creștini proveniți din iudaism. Pe de altă parte neorânduielile morale pe care le atacă autorul (v. 7u) evocă o primejdie înrădăcinată în lumea păgână.

          Intenția autorului era să le scrie cresștinilor despre mântuire în general (1,3), dar împrejurările îl constrâng să le întărească statornicia în credință, deoarece printre ei s-au furișat «unii oameni... care schimbă în desfrâu harul Dumnezeului nostru și îl tăgăduiesc pe unicu nostru Stăpân și Domn, Isus Hristos» (v. 4). Acești oameni nu numai că-l urăsc pe Isus Hristos (v. 8) și insultă puterile îngerești (v. 8-10), ci iau parte cu nerușinare la «mesele frățești» ale creștinilor (v. 12). Dar profeția lui Enoh (v. 14-16) se referă la ei și la pedeapsa ce-i așteaptă.

          În a doua parte autorul le amintește cititorilor cuvântul apostolului despre dezbinătorii care vor pătrunde în Biserică la sfârșitul timpurilor (v. 17-19). Îi îndeamnă să-și întemeieze viața pe credință, rugăciune și dragoste (v. 20-21), în așteptarea venirii Domnului și îi sfătuiește cum să dse poate față de cei slabi și față de cei care s-au dedat cu totul nelegiuirii (v. 22u).

          Scrisoarea are un stil viguros, vioi și plin de imagini, în care deseori ideile sunt prezentate în grupuri de trei (v. 2.8.11.19.25).

          Iuda a fost folosit de 2P. În caz că 2P e autentică, ieșită de sub pana celui dintâi dintre apostoli, Iu a trebuit să fir scrisă înainte de prigoana lui Nero între anii 64 și 68, adică prin anul 62. Criticii care sunt împotriva autenticității celei de a doua scrisori a lui Petru pun scrisoarea lui Iuda prin anul 90 sau 100.
          Locul redactării este și mai nesugur decât data scrisorii, căci nu ne-au rămas indicii precise cu privire la ținuturile în care s-a desfășurat activitatea misionară a «fratelui Domnului».

          Cu toate dimensiunile ei reduse această scrisoare are pentru noi o mare valoare, atât în ceea ce privește conținutul ei doctrinal, cât și ca document al istoriei Bisericii. O primejdie amenința religia creștină: folosirea libertății dobândite prin mântuire în scopul unei delăsări morale ce duce până la desfrâu. Autoritățile care poartă răspunderea comunităților creștine iau măsuri pentru a îndigui răul provocat, pentru a pune la adăpost credința celor rămași fideli și a izola elementele corupte.




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact