PASCAL: SCRISORILE CATOLICE

          Numele de «scrisori catolice» îl întâlnim pentru prima oară la Origen (185-254), apoi la Eusebiu din Cezarea (265-340), referitor la anumite scrisori în afară de cele ale lui Paul. Lista completă şi ordinea în care ne sunt prezentate scrisorile cu acest nume în NT provine de la Ieronim (345-420).
          Spre deosebire de scrisorile lui Paul, care sunt adresate unei comunităţi creştine, «scrisorile catolice», în afară de 3I, nu au o adresă precisă. Iacob le scrie «celor douăsprezece triburi din împrăştiere»; 1P «1;străinilor împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia»; 2P celor «care, prin dreptatea Dumnezeului nostru şi a Mântuitorului Isus Hristos, au primit aceeaşi credinţă preţioasă ca şi noi»; Iuda «celor chemaţi, iubiţi de Dumnzeu Tatăl şi păstraţi pentru Isus Hristos». 1I nu are adresă; se adresează unei comunităţi creştine pe care nu o precizează.
          Denumirea de «catolice» arată că scrisorile au fost adresate unui cerc larg de comunităţi creştine. 2I şi 3I nu au această caracteristică, dar au fost adăugate la «scrisorile catolice» deoarece au fost transmise de tradiţie sub numele aceluiaşi autor ca şi 1I.
          Pe când Paul tratează în scrisorile lui chestiuni locale, prilejuite de situaţiile şi nevoile comunităţilor cărora le scria, în «scrisorile catolice>, cu excepţia celor trei scrisori ale lui Ioan, problemele sunt de ordin general. Legăturile personale între autorii scrisorilor şi destinatarii lor nu apar deloc, sau sunt foarte vagi.
          Atât forma cât şi conţinutul «scrisorilor catolice» motivează numele ce li s-a dat. Fondul lor este alcătuit în cea mai mare parte din îndemnuri, sfaturi şi îndrumări ce se pot adresa oricărui grup de credincioşi. În legătură cu acest fond, însăşi structura internă a expunerii, stilul şi tonul pe care le adoptă autorii ne amintesc mai degrabă de mijloacele de exprimare folosite în predici, decât în scrisori. «Scrisorile catolice» sunt în cele din urmă predici care erau destinate să fie citite în diferite adunări ale comunităţilor creştine.