I. Zilnic

4. Sfânta Cuminecare

"Bun este Domnul, gustaţi şi vedeţi; că odinioară pentru noi, precum suntem noi făcându-se şi odată pe sine însuşi Părintelui său jertfă aducându-se, pururea se junghie, sfinţind pe cei ce se împărtăşesc".

A. Rugăciuni înainte de sfânta cuminecare

"Veniţi la mine..."

Iată vin...

plin de încredere în bunătatea şi mila ta nemărginită, vin, Doamne, la tine, ca un bolnav la tămăduitorul său, ca un flămând şi însetat la izvorul vieţii, ca un sărac şi nevoiaş la regele cerului, ca un servitor la stăpânul său, ca o făptură la creatorul său, ca un întristat la mângăetorul său milos. Vin, la tine, Doamne, să-mi vindeci suferinţa, să-mi speli necurăţia, să-mi luminezi orbia, să-mi îmbogăţeşti sărăcia, să-mi sfinţeşti sufletul, să-mi îndumnezeieşti viaţa şi să mă uneşti cu tine. De aceea cu credinţă, cu umilinţă şi cu stăruinţă cer: "O, Doamne, vino în ajutorul meu, Stăpâne, grăbeşte de mă ajută."

Dar nu sunt vrednic

să vii la mine, căci în păcate de atâtea ori am petrecut. Însă cunoscând nemărginita-ţi bunătate, mă încred în tine cel ce nu eşti răsplată celor vrednici - să te primească nici îngerii nu-s vrednici, - ci leac celor bolnavi şi pâine de viaţă pentru cei dornici de adevărată îndreptare. Dă-mi deci curajul să te ştiu apăra cu tăria eroică a lui Tarcisiu, martirul euharistic, şi fă-mă să te iubesc cum n-am iubit pe nimeni, să te iubesc cum nu te-a iubit încă nimeni. Şi de aceea

Curăţeşte

Doamne, întinăciunea sufletului şi a trupului meu şi dă-mi Hristoase, picături de lacrimi, care să spele întinăciunea inimii mele, dă-mi focul iubirii tale, care să ardă spinii patimilor mele; dă-mi puterea ta care să alunge de la mine, duhul înşelăciunii, lăcomiei, mincinii, necurăţiei, ce se lucrează după îndemnul diavolului, şi,

Iartă mie

păcătosului şi nevrednicului tău rob, păcatele, smintelele şi alunecările mele, câte ţi-am greşit din tinereţele mele, până în ziua şi ora aceasta, fie cu ştiinţa şi neştiinţa, fie cu cuvântul, sau cu fapta, sau cu sfatul, cu gândul şi cu toate simţirile mele şi învredniceşte-mă, fără osândă, să mă împărtăşesc cu preacuratele şi nemuritoarele şi de viaţă făcătoarele tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci, spre sfinţirea, luminarea, întărirea, vindecarea sufletului şi spre ştergerea gândurilor rele, care vin de la duhurile cele întunecate şi necurate.

Şi întăreşte-mi credinţa:

Cred, Doamne şi mărturisesc, că tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, care ai venit în lume, să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel(-a) dintâi sunt eu. Cred că ce iau este cu adevărat însuşi preacurat Trupul tău şi însuşi preacinstit Sângele tău. Deci mă rog ţie: milueşte-mă, şi-mi iartă greşelile, cele de voie şi cele fără de voie, pe care le-am făcut cu cuvântul, sau cu lucrul, cu ştiinţa şi cu neştiinţa; şi mă învredniceşte, fără de osândă să mă împărtăşesc cu preacuratele tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Amin.

Cinei tale celei de taină, astăzi, Fiule al lui Dumnezeu, părtaş primeşte-mă: că nu voi spune duşmanilor tăi taina ta, nici sărutare-ţi voi da, ca Iuda, ci ca tâlharul mărturisind, strig către tine: Pomeneşte-mă Doamne, întru împărăţia ta.

Nu spre judecată, sau spre osândă să-mi fie împărtăşirea sfintelor tale Taine, Doamne, ci spre vindecarea sufletului şi a trupului. Amin.

Căci, tare doresc

să mă unesc cu tine, o Doamne Dumnezeul meu, iubirea mea, tot binele meu şi fericirea mea nesfârşită. Aş vrea să te primesc cu dorinţa cea mai arzătoare şi cu respectul cel mai adânc, pe care l-a avut vreodată un sfânt aici pe pământ. Cu acea dorinţă, acel respect, acea laudă şi cinste, cu acea mulţumire, vrednicie şi dragoste, cu acea credinţă, nădejde şi curăţie a inimii, cu care te-a primit şi te-a dorit prea sfânta Fecioară Maria, când a răspuns cu smerenie şi evlavie îngerului, care i-a adus vestea cea bună despre misterul întrupării, zicând: "Iată servitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău". Căci precum doreşte cerbul izvoarele apelor, doresc eu

Să vii Isuse în inima mea

cu toate darurile tale şi să fii hrana sufletului meu. Vino Isuse, şi umple trupul meu cu mireasma făcătorului de viaţă trupului tău, şi cu cinstit sângele tău îndulceşte sufletul meu de amărăciunea, cu care potrivnicul m-a adăpat. Vino Doamne, în sărmana mea inimă, adeseori abătută, chinuită şi învinsă de uneltirile duşmane. Sfinţeşte-o prin venirea ta şi păzeşte-mi curată floarea tinereţii, ca să am parte de vederea Dumnezeirii tale. Vino, şi te coboară în pieptul meu, care este biserica, altarul şi chivotul preacuratului tău trup şi preacinstitului tău sânge. Vino, şi voi împodobi acest altar cu florile credinţei, ascultării, evlaviei, bunătăţii, umilinţei şi cu crinul curăţiei. Vino dar Isuse în inima mea şi rămâi la mine totdeauna, căci bine-mi este mie a te îmbrăţişa pe tine, Dumnezeul meu, şi a pune în tine nădejdea mântuirii mele.

B. Rugăciuni după sfânta cuminecare

"Eu am venit, ca viaţă să aibă, şi din belşug să aibă".

Ai venit...

ca viaţă să am şi mai multă să am, de aceea la loc de păşune m-ai aşezat şi la apa odihnei m-ai hrănit; gătit-ai masă înaintea mea, uns-ai cu unt-de-lemn capul meu, şi m-ai povăţuit în casa Domnului, unde voi putea locui întru lungime de zile. Da, eu sunt în casa ta, şi tu eşti în inima mea. Ai venit Isuse, tu care eşti cuvânt viu, Dumnezeu adevărat, înţelepciune, viaţă, sfinţire, putere, lumină, bunătate, curăţie, frumuseţe. Ai venit cu toată strălucirea ta, în casa întunecoasă a inimii mele. De aceea aş vrea să am glasul tuturor îngerilor şi sfinţilor, să te pot preamări cu vrednicie pe tine, Domnul şi Mântuitorul meu. Ai venit

Să te ador şi să te laud

împreună cu toată ceata fericiţilor din cer, cu ceata creştinilor buni de pe pământ şi cu toate sufletele din purgator. Te ador Isuse, în pieptul meu, în toate chivoturile şi mai ales acolo, unde, afară de preoţi, nici un suflet nu te primeşte, unde nici o mână nu împodobeşte biserica ta, unde nici un ochi nu te caută şi unde nici o inimă nu te doreşte. Te ador şi te laud, căci tu singur eşti sfânt, tu singur eşti mare, tu singur eşti Domn. Umple Doamne, gura mea de lauda ta, ca să laud mărirea ta, că mai învrednicit a mă împărtăşi cu sfintele cele fără de moarte, cu preafericitele, şi de viaţă făcătoarele tale Taine. Ajută-mă

Să-ţi mulţumesc

Doamne Dumnezeul meu, că nu m-ai respins pe mine păcătosul, ci m-ai învrednicit a fi părtaş sfintelor tale. Mulţumescu-ţi, că pe mine nevrednicul m-ai învrednicit a mă împărtăşi cu preacuratele şi cereştile tale daruri. Primeşte ca mulţumire toate rugăciunile preacuratei tale Mame Maria şi cele ale îngerilor şi sfinţilor. Primeşte Doamne, mulţumirile ce ţi-s-au adus până azi pe pământ, în toate sfintele liturghii şi cuminecări. În sfârşit, primeşte toată fiinţa mea ca mulţumire, împreună cu tot ce am şi sunt. Viaţa mea toată să nu fie decât o rugăciune de mulţumire. Dă-mi putere

Să mă jertfesc

ţie, Domnului meu şi Dumnezeului meu; ţie îţi jertfesc mintea şi voinţa, inima şi sufletul şi fiinţa mea întreagă. Domneşte peste ele ca un rege atotputernic. Ţie-ţi jertfesc toate gândurile, vorbele şi faptele mele. Şi, ca semn al acestei jertfe, vreau să iert orice supărare şi orice nedreptate ce mi s-a făcut din partea oricui, şi să mă rog pentru toţi membrii Bisericii. Iar dacă inima mea s-ar revolta contra acelora, care mă vorbesc de rău, sau îmi fac nedreptate, fă, să aud rugăciunea ta de pe cruce: "Părinte, iartă-i că nu ştiu ce fac". Şi ca să pot ierta din inimă, te rog Isuse,

Să-mi slăbeşti patimile şi să-mi înmulţeşti harul

Doamne, Isuse Hristoase, curăţă sufletul meu de orice pată, şi păstrază-i neprihănită haina harului sfinţitor; fă, ca prin împărtăşirea cu sfintele taine, să mă înstrăinez de patimi, să am adăugarea darului şi desăvârşirea virtuţii (cutare). Tu cunoşti slăbiciunea şi nestatornicia mea. Sprijineşte-mă cu braţul tău cel puternic, să nu cad; călăuzeşte paşii mei cu lumină strălucitoare, să nu rătăcesc; apără-mă, ca să nu mă învingă duşmanul; ajută-mă, să ţin credinţa ce ţi-am jurat-o: credinţa până la moarte. Dă-mi harul

Să-mi sfinţeşti

trupul şi sufletul, mintea şi inima, şi întreg să mă înnoeşti şi să înrădăcinezi frica ta întru mădularele mele, şi sfinţirea ta să o faci neştearsă din mine, ca, avându-te locuitor în inima mea, să-mi aduc aminte totdeauna de harul tău, şi să nu mai viez mie, ci ţie, Stăpânului şi Făcătorului meu de bine, şi astfel

Să vin în împărăţia ta.

Trupul tău cel sfânt, Doamne, Isuse Hristoase, Dumnezeul meu, să-mi fie mie spre viată veşnică şi scump sângele tău, spre iertarea păcatelor. Fie mie Euharistia aceasta, spre bucurie, sănătate şi veselie; şi la înfricoşata a doua venire a ta, învredniceşte-mă a sta de-a dreapta gloriei tale, pentru rugăciunile preacuratei Maicei tale şi ale tuturor sfinţilor tăi. Amin.

Iată-mă

o bune şi preadulce Isuse, că mă prostern în genunchi înaintea feţei tale, şi te rog cu cea mai mare căldură a sufletului, să binevoieşti a întipări în inima mea simţăminte vii de credinţă, nădejde şi dragoste, o adevărată pocăinţă de păcatele mele şi o puternică voinţă de a mă îndrepta; acum, când cu o mare mişcare şi durere a sufletului, mă gândesc la cele cinci răni ale tale, având înaintea ochilor ceea ce profetul David a zis despre tine, o bune Isuse: Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele, numărat-au toate oasele mele (Ps.21,17-18). (Indulgenţă, dacă se recită înaintea unui crucifix sau a unei iconiţe a Răstignitului. Plenară după cuminecare).