IV. Anual

11. Examinarea conştiinţei în timpul vacanţei

Îmi dau seama că vacanţele pot fi o mare primejdie pentru sufletul meu?

Caut să evit această primejdie sau mă gândesc numai la recreaţia trupească?

Ce viaţă spirituală duc în vacanţe?

Nu neglijez deprinderile sufleteşti: rugăciunile de dimineaţă şi de seară, etc.? Ascult regulat sf. Liturghie în dumineci şi sărbători şi mă port bine în biserică?

Mă mărturisesc cel puţin în Prima Vineri din lună, respectiv în Prima Duminecă?

Fac ceva lectură spirituală? Ce lecturi fac eu?

Sunt mai bun în mijlocul cunoscuţilor mei?

Ce relaţii am cu cei din jurul meu: cu foştii mei prieteni? Nu duc oare aceeaşi viaţă liberă ca şi ei: în conversaţii, la jocuri nepotrivite, sau la chefuri?

Cum mă port faţă de părinţi? fraţi? surori?

Cum mă port faţă de preotul nostru şi faţă de ceilalţi intelectuali?

Sunt eu o pildă vie pentru cei cu care vin în contact?

Nu mă port în aşa fel, încât toţi să fie plictisiţi de mine şi să dorească să scape cât mai repede de mine?

Duc o viaţă curată, sau am decăzut? Evit lenea care uşor mă poate duce la gânduri, dorinţe şi fapte necurate?

Evit prieteniile primejdioase?

Sunt un apostol prin vorbele şi faptele mele?

Vreau să trăiesc astfel, încât să mă pot întoarce la şcoală cu conştiinţa, că n-am fost un făţarnic şi că m-am purtat bine şi în absenţa superiorilor mei?

Pentru a-ţi da bine seama de starea sufletească în care te afli, vezi Examinarea conştiinţei la mărturisirea din timpul exerciţiilor spirituale.