III. Lunar: Prima Vineri din lună

1. Mărturisirea şi cuminecarea în cinstea Preasfintei Inimi a lui Isus

"Din nemărginita milă a Inimii mele, tuturor acelora care 9 luni de-a-rândul, se vor cumineca în fiecare prima Vineri din lună, Eu le făgăduiesc harul pocăinţei din urmă; ei nu vor muri în duşmănie cu Mine, nici fără a primii sfintele Taine, iar Inima Mea le va fi scăpare sigură în ceasul din urmă".

Roagă-te înainte de mărturisire.

Prea dulce Isuse, iubirea ta către oameni este răsplătită cu atâta uitare, nepăsare, dispreţ şi nerecunoştinţă. De aceea eu mă arunc la pământ în faţa măiestăţii tale şi printr-o sfântă mărturisire şi cuminecare vreau să repar răceala cea nedemnă a oamenilor, şi necinstea, cu care este vătămată din toate părţile. Sunt gata să îndrept şi să ispăşesc de bună voie, păcatele acelora, care rătăcesc departe de calea mântuirii; fie că încăpăţînaţi în necredinţa lor nu voiesc să te urmeze pe tine ca păstor şi conducător; fie că au scuturat jugul cel plăcut al legii tale, călcând în picioare făgăduinţele de la Botez.

Voind să ispăşesc

laolaltă toate aceste păcate vrednice de plâns, mă apropiu să le repar pe fiecare din ele şi anume: nemodestia şi neruşinarea în viaţă şi îmbrăcăminte; multe ispite ce se întind sufletelor nevinovate; călcarea zilelor de sărbătoare; blestemele aruncate împotriva ta şi împotriva sfinţilor tăi; şi batjocurile îndreptate contra locţiitorului tău pe pământ şi contra stării preoţeşti; nepăsarea şi sacrilegiile înspăimântătoare faţă de Sacramentul iubirii Dumnezeieşti; în sfârşit păcatele publice ale naţiunilor, care se împotrivesc drepturilor şi magisterului Bisericii orânduite de tine.

Îmi aduc însă aminte că şi eu m-am purtat până acum în acelaşi fel netrebnic. Drept aceea fiind pătruns de durerea cea mai vie, cer în locul întâi harul să fac o mărturisire bună.

N-am linişte, n-am odihnă în sufletul meu, ştiind că m-am pus în slujba diavolului, iar pe tine Inimă Preasfântă te-am vătămat amar. Ca o piatră grea apasă sufletul meu, acest gând mă chinuieşte.

Scula-mă-voi

şi mă voi duce la Tatăl meu şi îi voi zice lui: "Greşit-am ţie". Aceasta vreau să o fac eu acum şi cu căinţă mă rog, iartă-mă. Nu mai îndrăzneam să vin la tine, în starea aceasta păcătoasă în care mă aflu, dacă nu m-ai fi întărit cu cuvintele tale, când ai zis: "Nu vreau moartea păcătosului, ci să se întoarcă să fie viu". Aceste cuvinte mă îndeamnă să mă duc acum înaintea preotului, şi să spun toată vina mea, lui, care stă în locul lui Dumnezeu în scaunul mărturisirii. Luminează-mi mintea şi deschide Doamne buzele mele, ca să spun numai adevărul. Nu lăsa Doamne, ca din ruşine să ascund vreun păcat, ci îmi dă tărie ca să le recunosc înaintea preotului cu umilinţă şi căinţă, ca astfel să fiu iertat şi eu, cum au fost iertaţi atâţia păcătoşi, care acum se veselesc în raiul desfătării de nemărginita frumuseţe a feţei tale.

Vreau să fac azi o mărturisire bună,

ca şi când ar fi cea din ceasul morţii mele, pentru că eu nu ştiu - ci numai singur Tu - oare voi mai avea încă vreme şi prilej, să mă mai mărturisesc vreodată, sau cu aceasta am să merg înaintea ta Drepte Judecătorule. Din toată inima doresc să mă întorc la tine, Părintele meu, cel vătămat, însă cu puterile mele cele slabe nu sunt în stare să o fac aceasta, dacă nu mă vei ajuta Tu, Izvorul îndurărilor. Fie-ţi milă de mine şi mă iartă.

Examinează-ţi conştiinţa.

M-am mărturisit în prima Vineri din luna trecută? dacă nu din ce motive? Făcut-am tot ce mi-a stat în putinţă, să mă mărturisesc?

Îmi dau seama de importanţa devoţiunii faţă de Inima sfântă al lui Isus, pentru îndreptarea mea şi a altora? Am căutat să mă cuminec cât mai bine în prima Vineri din luna trecută? La examenul de conştiinţă m-am gândit zilnic la hotărârea luată?

De atunci sau de la ultima mea mărturisire, care este starea mea sufletească şi cum mi-am îndeplinit:

1. Datorinţele faţă de Dumnezeu: vezi Mărturisirea săptămânală.

2. Datorinţele faţă de aproapele: vezi Mărturisirea săptămânală.

3. Datorinţele faţă de mine: vezi Mărturisirea săptămânală.

Mai examinează-te asupra următoarelor:

Sinceritatea:

Am fost sincer faţă de Dumnezeu? Mi-am recunoscut greşelile ca şi vameşul, ori m-am exaltat ca şi fariseul?

Am fost sincer faţă de superiori? Nu m-am arătat mai altcum în prezenţa lor, decât în absenţa lor?

Am fost sincer faţă de colegi? N-am tristul obicei de a minţi, încât cei ce mă cunosc să nu mai aibă încredere în mine? Din ce cauză mint: să-mi acopăr greşelile, să nu fiu dojenit, să mă arăt mai bun, ori mai învăţat? Nu mi-am dat seama că minciuna spusă cu voia distruge caracterul omului? N-am exagerat lucrurile? Nu le-am interpretat maliţios?

Am fost sincer faţă de mine: la examinarea conştiinţei mi-am recunoscut greşelile, ca să mă pot corecta de ele? Nu sunt cu multe feţe?

Ascultarea şi respectul cuvenit:

faţă de părinţi, faţă de directorul şcolii, faţă de părintele de religie, confesor, dirigintele clasei, profesori, etc.

Cum m-am purtat faţă de colegi, alte persoane? Cum m-am purtat în biserică, în internat, în capelă, la gazdă, în clasă, în recreaţie, în sufragerie, pe stradă, în prăvălie, etc.?

Lenea:

N-am studiat superficial şi nepăsător?
N-am amânat învăţatul lecţiilor de pe o zi pe alta?
N-am fost leneş: la sculare, spunând totdeauna: numai puţin mai stau în pat? la rugăciune?
Nu m-am plâns că am prea mult de învăţat în timp ce în continu pierd timpul?
N-am pierdut vremea:
a) neavând nici un program, nici în cele sufleteşti, nici la învăţatul lecţiilor?
b) neculcându-mă şi nesculându-mă la oră fixă?
c) petrecând cu lecturi uşoare şi inutile?
d) în conversaţii inutile?
e) cu vizite şi plimbări inutile?
Cum am folosit timpul?

Curăţia:

Mi-am dat seama că trupul este unealta Creatorului pentru crearea de suflete noi omeneşti, prin colaborarea liberă a omului în sf. Căsătorie şi că prin urmare trupul nu e o maşină de fabricat plăceri?

N-am săvârşit fapte necurate singur sau cu alte persoane? De câte ori şi cu ce fel de persoane?

N-am păcătuit prin atingeri necurate de acelaşi fel?

Nu m-am complăcut în priviri voite, fie asupra unor lucruri, fie asupra închipuirilor prin picturi, desene sau statui?

Nu mi-am murdărit sufletul prin conversaţii murdare, cântece indecente, cuvinte scrise, etc.?

N-am primit voluntar gândurile, imaginile şi amintirile murdare?

Am înlăturat prilejurile care duc la păcatul necurăţiei, ca beţia, lenea, lecturile rele, filmele, tovărăşiile cu cei necuraţi, sărutul?

Mi-am dat seama că necurăţia are efecte dezastruoase, că prin ea: spiritul se anihilează, harul sfinţitor se pierde, inteligenţa slăbeşte, dispare credinţa, se stinge idealul, se robeşte voinţa, se profanează inima, omul se apleacă spre crime, trupul se ruşinează şi neamul se prăpădeşte?

Am folosit mijloacele naturale de a fi curat: Gândul că viaţa curată e posibilă, disciplinarea simţurilor şi evitarea ocaziilor excitante (cerinţele linguşitoare ale ochilor, imaginaţiei, simţurilor, chefurilor, etc.), disciplinarea afectelor (înlăturarea simpatiilor faţă de persoane şi lucrurile care ne dispun la senzualitate), teama de urmările grozave ale necurăţiei?

Am folosit mijloacele supranaturale de a fi curat: gândul că trupul este mădular al lui Isus Hristos şi biserica Sfântului Spirit, gândul la patimile Domnului, cinstirea sfintei Fecioare Maria, practicarea sfintelor Taine (Mărturisirea şi Cuminecarea)?

Mărturiseşte-ţi păcatele: vezi Mărturisirea săptămânală.

Roagă-te după mărturisire:

Îţi făgăduiesc din inimă, că prin ajutorul harului tău, în măsura în care va depinde de mine, voi repara păcatele mele şi ale altora, precum şi nepăsarea faţă de o iubire atât de mare, printr-o credinţă vie, prin moravuri curate şi prin păzirea desăvârşită a legii Evangheliei, mai ales a iubirii. Făgăduiesc că voi lupta din răsputeri, ca să nu fi batjocorit din nou; şi îmi voi da toată osteneala, să atrag pe cât mai mulţi, ca să te urmeze.

Primeşte, te rog prea blânde Isuse, prin mijlocirea Preafericitei Fecioare Reparatoare Maria, această ispăşire, ce ţi-o dau de bună voie. Prin harul cel mare al statorniciei, binevoieşte a mă păstra până la moarte credincios în împlinirea datoriilor mele şi în slujba ta, pentru ca la sfârşit să ajungem toţi la acea patrie, unde Tu vieţueşti împreună cu Tatăl şi Sfântul Spirit în vecii vecilor. Amin.

Împlineşte-ţi canonul!