Mar?i, 18 iunie 2011  
S Leontiu, m (+ 70)  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 RUGĂCIUNI
Start :: Rugaciuni :: Card. Todea

III. Lunar: Prima Vineri din lună

1. Mărturisirea și cuminecarea în cinstea Preasfintei Inimi a lui Isus

"Din nemărginita milă a Inimii mele, tuturor acelora care 9 luni de-a-rândul, se vor cumineca în fiecare prima Vineri din lună, Eu le făgăduiesc harul pocăinței din urmă; ei nu vor muri în dușmănie cu Mine, nici fără a primii sfintele Taine, iar Inima Mea le va fi scăpare sigură în ceasul din urmă".

 

Roagă-te înainte de mărturisire.

Prea dulce Isuse, iubirea ta către oameni este răsplătită cu atâta uitare, nepăsare, dispreț și nerecunoștință. De aceea eu mă arunc la pământ în fața măiestății tale și printr-o sfântă mărturisire și cuminecare vreau să repar răceala cea nedemnă a oamenilor, și necinstea, cu care este vătămată din toate părțile. Sunt gata să îndrept și să ispășesc de bună voie, păcatele acelora, care rătăcesc departe de calea mântuirii; fie că încăpățînați în necredința lor nu voiesc să te urmeze pe tine ca păstor și conducător; fie că au scuturat jugul cel plăcut al legii tale, călcând în picioare făgăduințele de la Botez.

 

Voind să ispășesc

laolaltă toate aceste păcate vrednice de plâns, mă apropiu să le repar pe fiecare din ele și anume: nemodestia și nerușinarea în viață și îmbrăcăminte; multe ispite ce se întind sufletelor nevinovate; călcarea zilelor de sărbătoare; blestemele aruncate împotriva ta și împotriva sfinților tăi; și batjocurile îndreptate contra locțiitorului tău pe pământ și contra stării preoțești; nepăsarea și sacrilegiile înspăimântătoare față de Sacramentul iubirii Dumnezeiești; în sfârșit păcatele publice ale națiunilor, care se împotrivesc drepturilor și magisterului Bisericii orânduite de tine.

Îmi aduc însă aminte că și eu m-am purtat până acum în același fel netrebnic. Drept aceea fiind pătruns de durerea cea mai vie, cer în locul întâi harul să fac o mărturisire bună.

N-am liniște, n-am odihnă în sufletul meu, știind că m-am pus în slujba diavolului, iar pe tine Inimă Preasfântă te-am vătămat amar. Ca o piatră grea apasă sufletul meu, acest gând mă chinuiește.

 

Scula-mă-voi

și mă voi duce la Tatăl meu și îi voi zice lui: "Greșit-am ție". Aceasta vreau să o fac eu acum și cu căință mă rog, iartă-mă. Nu mai îndrăzneam să vin la tine, în starea aceasta păcătoasă în care mă aflu, dacă nu m-ai fi întărit cu cuvintele tale, când ai zis: "Nu vreau moartea păcătosului, ci să se întoarcă să fie viu". Aceste cuvinte mă îndeamnă să mă duc acum înaintea preotului, și să spun toată vina mea, lui, care stă în locul lui Dumnezeu în scaunul mărturisirii. Luminează-mi mintea și deschide Doamne buzele mele, ca să spun numai adevărul. Nu lăsa Doamne, ca din rușine să ascund vreun păcat, ci îmi dă tărie ca să le recunosc înaintea preotului cu umilință și căință, ca astfel să fiu iertat și eu, cum au fost iertați atâția păcătoși, care acum se veselesc în raiul desfătării de nemărginita frumusețe a feței tale.

 

Vreau să fac azi o mărturisire bună,

ca și când ar fi cea din ceasul morții mele, pentru că eu nu știu - ci numai singur Tu - oare voi mai avea încă vreme și prilej, să mă mai mărturisesc vreodată, sau cu aceasta am să merg înaintea ta Drepte Judecătorule. Din toată inima doresc să mă întorc la tine, Părintele meu, cel vătămat, însă cu puterile mele cele slabe nu sunt în stare să o fac aceasta, dacă nu mă vei ajuta Tu, Izvorul îndurărilor. Fie-ți milă de mine și mă iartă.

 

Examinează-ți conștiința.

M-am mărturisit în prima Vineri din luna trecută? dacă nu din ce motive? Făcut-am tot ce mi-a stat în putință, să mă mărturisesc?

Îmi dau seama de importanța devoțiunii față de Inima sfântă al lui Isus, pentru îndreptarea mea și a altora? Am căutat să mă cuminec cât mai bine în prima Vineri din luna trecută? La examenul de conștiință m-am gândit zilnic la hotărârea luată?

De atunci sau de la ultima mea mărturisire, care este starea mea sufletească și cum mi-am îndeplinit:

1. Datorințele față de Dumnezeu: vezi Mărturisirea săptămânală.

2. Datorințele față de aproapele: vezi Mărturisirea săptămânală.

3. Datorințele față de mine: vezi Mărturisirea săptămânală.

 

Mai examinează-te asupra următoarelor:

Sinceritatea:

Am fost sincer față de Dumnezeu? Mi-am recunoscut greșelile ca și vameșul, ori m-am exaltat ca și fariseul?

Am fost sincer față de superiori? Nu m-am arătat mai altcum în prezența lor, decât în absența lor?

Am fost sincer față de colegi? N-am tristul obicei de a minți, încât cei ce mă cunosc să nu mai aibă încredere în mine? Din ce cauză mint: să-mi acopăr greșelile, să nu fiu dojenit, să mă arăt mai bun, ori mai învățat? Nu mi-am dat seama că minciuna spusă cu voia distruge caracterul omului? N-am exagerat lucrurile? Nu le-am interpretat malițios?

Am fost sincer față de mine: la examinarea conștiinței mi-am recunoscut greșelile, ca să mă pot corecta de ele? Nu sunt cu multe fețe?

 

Ascultarea și respectul cuvenit:

față de părinți, față de directorul școlii, față de părintele de religie, confesor, dirigintele clasei, profesori, etc.

Cum m-am purtat față de colegi, alte persoane? Cum m-am purtat în biserică, în internat, în capelă, la gazdă, în clasă, în recreație, în sufragerie, pe stradă, în prăvălie, etc.?

 

Lenea:

N-am studiat superficial și nepăsător?
N-am amânat învățatul lecțiilor de pe o zi pe alta?
N-am fost leneș: la sculare, spunând totdeauna: numai puțin mai stau în pat? la rugăciune?
Nu m-am plâns că am prea mult de învățat în timp ce în continu pierd timpul?
N-am pierdut vremea:
a) neavând nici un program, nici în cele sufletești, nici la învățatul lecțiilor?
b) neculcându-mă și nesculându-mă la oră fixă?
c) petrecând cu lecturi ușoare și inutile?
d) în conversații inutile?
e) cu vizite și plimbări inutile?
Cum am folosit timpul?

 

Curăția:

Mi-am dat seama că trupul este unealta Creatorului pentru crearea de suflete noi omenești, prin colaborarea liberă a omului în sf. Căsătorie și că prin urmare trupul nu e o mașină de fabricat plăceri?

N-am săvârșit fapte necurate singur sau cu alte persoane? De câte ori și cu ce fel de persoane?

N-am păcătuit prin atingeri necurate de același fel?

Nu m-am complăcut în priviri voite, fie asupra unor lucruri, fie asupra închipuirilor prin picturi, desene sau statui?

Nu mi-am murdărit sufletul prin conversații murdare, cântece indecente, cuvinte scrise, etc.?

N-am primit voluntar gândurile, imaginile și amintirile murdare?

Am înlăturat prilejurile care duc la păcatul necurăției, ca beția, lenea, lecturile rele, filmele, tovărășiile cu cei necurați, sărutul?

Mi-am dat seama că necurăția are efecte dezastruoase, că prin ea: spiritul se anihilează, harul sfințitor se pierde, inteligența slăbește, dispare credința, se stinge idealul, se robește voința, se profanează inima, omul se apleacă spre crime, trupul se rușinează și neamul se prăpădește?

Am folosit mijloacele naturale de a fi curat: Gândul că viața curată e posibilă, disciplinarea simțurilor și evitarea ocaziilor excitante (cerințele lingușitoare ale ochilor, imaginației, simțurilor, chefurilor, etc.), disciplinarea afectelor (înlăturarea simpatiilor față de persoane și lucrurile care ne dispun la senzualitate), teama de urmările grozave ale necurăției?

Am folosit mijloacele supranaturale de a fi curat: gândul că trupul este mădular al lui Isus Hristos și biserica Sfântului Spirit, gândul la patimile Domnului, cinstirea sfintei Fecioare Maria, practicarea sfintelor Taine (Mărturisirea și Cuminecarea)?

 

Mărturisește-ți păcatele: vezi Mărturisirea săptămânală.

 

Roagă-te după mărturisire:

Îți făgăduiesc din inimă, că prin ajutorul harului tău, în măsura în care va depinde de mine, voi repara păcatele mele și ale altora, precum și nepăsarea față de o iubire atât de mare, printr-o credință vie, prin moravuri curate și prin păzirea desăvârșită a legii Evangheliei, mai ales a iubirii. Făgăduiesc că voi lupta din răsputeri, ca să nu fi batjocorit din nou; și îmi voi da toată osteneala, să atrag pe cât mai mulți, ca să te urmeze.

Primește, te rog prea blânde Isuse, prin mijlocirea Preafericitei Fecioare Reparatoare Maria, această ispășire, ce ți-o dau de bună voie. Prin harul cel mare al statorniciei, binevoiește a mă păstra până la moarte credincios în împlinirea datoriilor mele și în slujba ta, pentru ca la sfârșit să ajungem toți la acea patrie, unde Tu viețuești împreună cu Tatăl și Sfântul Spirit în vecii vecilor. Amin.

Împlinește-ți canonul!




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact