Mar?i, 18 iunie 2011  
S Leontiu, m (+ 70)  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 RUGĂCIUNI
Start :: Rugaciuni :: pr. Gotia

PSALMII DE PENITENȚĂ

Psalmul 6

Stăpâne-al meu, pedeapsă dă-mi, dar fără de mânie,
Fii milostiv cu mine, căci nu mai am putere
și vindecă-mă, Doamne, căci tremur pân-la os;
făptura toată îmi e cutremurată.

Doamne, cât vei mai zăbovi?...
Întoarce-Te, Stăpâne, și scapă-mă de chin,
salvează-mă, Tu Cel mereu preabun,
căci Numele Tău sfânt cei morți nu-l pot rosti
și cine să-Ți aducă slavă, în lumea celor duși?

Sunt istovit de plâns.
În fiecare noapte în lacrimi îmi scald patul,
iar așternutul meu e inundat de plâns.
S-a stins în mine ochiul de-atâta întristare
și văzul mi-a slăbit de asuprirea multă.

Fugiți de lângă mine cei ce urziți păcatul,
căci Domnu-a auzit suspinul meu adânc;
Domnul mi-a ascultat smerita rugăciune;
El îmi primește ruga.
Înspăimântați și rușinați, dușmanii mei
să dea-napoi, acoperiți de ocară.

Psalmul 31 (30)

Tu îmi ești adăpostul,
nu mă lăsa de râs.
Întru dreptatea Ta, ajută-mă să scap
Urechea, apleacă-Ți-o spre mine
De grab, dă-mi izbăvire
Tu să-mi fii stânca tare,
cetatea întărită în care voi scăpa.

Tu singur îmi ești stâncă, Tu ești cetatea mea.
Condu-mă și mă-ndrumă, pentru preasfântu-Ți Nume.
Tu mă vei dezlega din lanțul pus de dùșmani,
căci Tu îmi ești cetatea.

Cu totul mi-am încredințat în mâna Ta suflarea;
Tu m-ai răscumpărat, Stăpâne, adevăratul Dumnezeu.
Urăsc pe cei ce țin la amăgiri deșarte,
și sper numai în Domnul.

Dansez de bucurie c-ai fost statornic bun,
căci mi-ai văzut necazul
și plânsul meu îl știi.
Nu m-ai lăsat să cad în mâinile dușmane,
m-ai ridicat și m-ai condus la larg.

Stăpâne, milă-Ți cer Ajuns-am la strâmtoare,
mâhnirea-mi stinge ochii,
îmi mistuie gâtlejul și rărunchii.
Viața mi se-neacă în tristețe,
iar anii mei se istovesc gemând.
De păcătos ce sunt, sunt stors de orice vlagă
și oasele mi-s roase.

Vrăjmașii mă încarcă de ocară,
la fel fac și vecinii;
celor din jurul meu li-s pricină de groază,
pe stradă cunoscuții mi se feresc din cale.

Mă uită toți, de parc-aș fi murit,
nu sunt decât un hârb.
Aud mereu bârfelile mulțimii:
Doar groază răspândește-n jur
Cu toții par vorbiți să mi se-mpotrivească,
toți uneltesc și vor să îmi ridice viața.

Dar eu, Stăpâne, în Tine mă încred
Și zic: Doar Tu ești Dumnezeul meu.
În mâna Ta îmi este firul vieții;
neistoviți dușmani am, o, scapă-mă de ei
Revarsă peste mine lumina feței Tale
și-n îndurarea Ta, ajută-mă să scap

Nu mă dezamăgi, când Te implor, Stăpâne,
ci umple-i de rușine pe cei necredincioși,
și fă-i să fie muți precum cei ce-s în iad.
Să amuțească buza deprinsă cu minciuna,
căci cu obrăznicie vorbește de cei drepți,
trufașă în dispreț.

Ce mare Ți-e răsplata
pe care-o pregătești celor ce-Ți știu de frică:
o-mparți la toți cei ce s-ascund în Tine,
s-o vadă toată lumea.
Îi ții adăpostiți în preajma feței Tale,
departe-i ții de intrigi.
Îi pui la adăpost
de sulițile limbii.

Slăvit să fie Domnul
căci face, pentru mine, minuni din îndurare
în mijlocul cetății.
Ziceam odinioară, nechibzuit în mine:
De ochii Tăi m-ai izgonit departe,
însă mi-ai auzit glasul de rugăciune,
când am strigat spre Tine.

Iubiți-L deci pe Domnul, voi toți cei credincioși,
căci Domnul îi păzește pe cei ce cred în El,
iar celor îngâmfați: pedeapsă înzecită.
Fiți tari, inima sus,
voi toți care vă puneți speranța întru Domnul.

Psalmul 38 (37)

Pedeapsă dă-mi, Stăpâne, dar fără de mânie,
îndreaptă-mă, dar nu întru asprime.
Săgeata Ta s-a abătut spre mine
și mâna Ta o simt cum mă apasă.
Nimic n-am sănătos în trup, din pricina mâniei Tale,
nimic n-am sănătos în oase, din pricina greșelii mele;
Căci vina care-o am îmi trece peste creștet,
ca o povară grea simt că mă copleșește.

Puroaie mi se scurg din rănile murdare,
ca rod al nebuniei mele.
Sunt gârbovit și abătut,
mă târâi prin tristețe,
Mă arde chinu-n măruntaie,
totu-i bolnav în mine.

Sunt țeapăn tot, mă simt zdrobit,
mi-e inima lovită și-mi vine să răcnesc.
Suspinul meu, Stăpâne, Îți stă mereu în față
și gemetele mele nu-Ți sunt necunoscute.
Se zbate inima în piept, puterile mă lasă,
în ochii mei s-a stins orice lumină, parcă.

De rana mea se-ndepărtează și prieteni, și rudenii,
cei ce-mi erau aproape, acum se țin departe.
Pândarii vieții mele mi-au rânduit capcane,
cei ce îmi vor nefericirea-s vorbiți ca să mă piardă
și zilnic șușotesc minciuni.

Dar eu n-aud nimic, asemeni unui surd,
asemeni unui mut ce nu-și deschide gura.
Ajuns-am ca și omul ce nu mai are auz,
ce nu mai are gură pentru a da răspuns.
În Tine sper, o, Doamne-al meu,
căci știu c-ai să-mi răspunzi, Stăpâne-al meu
și Dumnezeul meu.
Ziceam: Să nu mă lași de râsul lor,
să nu-i lași să triumfe atunci când eu mă clatin,
căci, iată-mă, îndată cad,
durerea mea-i necontenit cu mine.
Îmi strig fărădelegea
și mă-nspăimântă vina.

Dușmanii mei sunt plini de viață și au încă putere;
sunt numeroși și mă urăsc, fără să am vreo vină.
La binele ce-l fac mi s-a răspuns cu rău
și vină mi se caută în binele ce-l vreau.

Stăpâne, nu mă părăsi.
Dumnezeul meu, nu sta așa departe.
Grăbește Vino în ajutorul meu:
Tu, Domnul meu, și mântuirea mea

Psalmul 51 (50)

Dumnezeul meu, fii milostiv cu mine
și, după mare mila Ta, șterge-mi fărădelegea.
Cu totul să mă speli de orișice greșeală
și curăță-mă de păcate.

Căci fărădelegea mea eu o mărturisesc
și pururea mi-e-n față păcatul săvârșit.
Păcate am făcut și numai împotriva Ta
și tot ce socotești că-i rău, am săvârșit mereu.
Deci drept vei fi când vei rosti sentința
și fără greș când mă vei judeca.
Tu știi c-am fost născut întru fărădelege
și c-am fost zămislit de mama aflată sub păcat.
Iubești ca adevărul să fie și în bezne,
în noaptea mea îmi dai înțelepciune.
Stropește-mă cu isop și voi fi iar curat;
mă spală și voi fi mai alb decât zăpada.

Fă-mă s-aud de bucurie și de veselie,
ca oasele, zdrobite de Tine, să danseze.

Întoarce fața Ta de la păcatul meu
și șterge-mi fărădelegea.
Zidește-o inimă curată în mine, Dumnezeule
și înrădăcinează-n mine un spirit nou cu totul.

Nu mă alunga departe de la Tine
și Spiritul Tău Sfânt să nu-L iei de la mine;
dă-mi să mă bucur iarăși de mântuirea Ta
și Spiritul Tău darnic să-mi vină-n ajutor

Pe calea Ta, am să-i învăț pe cei ce-s vinovați
și cei ce au păcate vor reveni la Tine.
Dumnezeul meu, izbăvitorul meu, scutește-mă
de sânge,
ca limba mea să strige despre dreptatea Ta.
Deschide-mi buzele, Stăpâne,
și Te va lăuda în lume gura mea.

Tu nu dorești s-aduc pe-altarul Tău vreo jertfă
și nu Îți e plăcută nici arderea de tot;
Jertfa pe care-o vrei e spiritul smerit:
o inimă zdrobită și înfrântă Tu, Doamne, n-o respingi.
Sionului fă-i bine
și în Ierusalim ridică iarăși zidul.
Atunci îți vor plăcea și legiuita jertfă,
prinoasele depline și arderea de tot;
atunci, pe-altarul Tău se vor jertfi viței.

Psalmul 102 (101)

Ascultă-mi, Doamne, ruga,
Vreau ca strigarea mea s-ajungă pân-la Tine
Nu Îți întoarce fața de la mine
în ziua de restriște.
Apleacă-Ți înspre mine urechea.
În ziua-n care strig,
răspunde, nu întârzia.

Căci zilele se duc asemeni unui fum
și oasele îmi ard cum arde un tăciune.
Ca iarba retezată se usucă inima;
uit până și de pâinea ce trebuie s-o-nghit.
De geamăt îndelung
sunt numai ca o piele.

Sunt ca un pelican stingher într-un deșert,
sunt ca o cucuvea de prin dărâmături.
Rămân tot treaz și, iată-mă,
ca un hulub însângerat pe-o turlă.

În fiecare zi dușmanii mă insultă,
turbează când mă văd și-mi blèstemă viața.
În loc de pâine, cenușa mi-e mâncare
și plină de lacrime adăparea mea.

Mânia și urgia Ta
m-au smuls și m-au zvârlit afară.
Asemeni unei umbre se trec zilele mele
și mă usuc ca iarba.

Dar Tu, Stăpânul meu, împărățești în veci
și vei fi pomenit din neam și până-n neam.
Din dragoste pentru Sion, iar Te vei ridica,
căci vremea este, Doamne, să Te înduri de el
și ceasul a sosit
Căci robii Tăi iubesc aceste pietre
și de țărâna lui le este atât de milă.

De Numele Tău, Doamne, se vor înspăimânta
popoare și împărății de măreția Ta,
când Domnul va zidi Sionul, așa precum a fost,
când strălucirea Lui se va putea vedea,
când El se va întoarce spre ruga celor goi,
și când va conteni să-i mai nesocotească.

Aceasta să se scrie pentru viitorime,
ca neamul rezidit să-L laude pe Domnul:
de sus, din Sanctuarul Său, s-a aplecat spre noi,
din ceruri a privit Stăpânul pe pământ,
ca să asculte plânsul celor căzuți în lanțuri
și să-i elibereze pe cei de sub osânda morții.
Ca în Sion să fie vestit Numele Lui,
să fie lăudat în tot Ierusalimul,
când țări și când popoare s-or aduna-mpreună.

El mi-a tăiat puterea, fiind încă pe drum,
și m-a scurtat de zile.
Doamne-al meu - am zis -
nu mă lua acum, la jumătatea vieții
Cu anii Tăi acoperi veșnicia.
Odinioară, Tu ai zidit pământul,
iar cerurile sunt lucrarea mâinii Tale.
Acestea vor pieri, ci Tu vei dăinui.
Asemeni unei haine, se vor toci de vreme
și le vei primeni; cum ai schimba un strai
le vei înlocui.

Dar Tu rămâi Același și anii nu Ți se vor isprăvi.
Copiii odrăsliți din cei ce Te-au slujit se vor statornici,
iar seminția lor Îți va rămâne-n față.

Psalmul 130 (129)

Dintru adânc Te strig, Stăpâne,
ascultă-mi, Doamne, ruga:
urechea Ta să fie atentă
spre glasu-mi rugător

Dacă ne-ai ține minte greșelile, Stăpâne,
Doamne, cine oare ar mai rămâne-n viață?
Dar Tu ești dătătorul iertării de păcate,
să-Ți fim supuși cucernici.

Nădăjduiesc în Domnul,
din inimă-L aștept;
întru cuvântul Lui îmi pun toată speranța.

Sufletul meu tânjește după Domnul,
mai mult decât străjerii așteaptă dimineața,
și decât veghea nopții ivirea zorilor.

În Domnul, Israele, să-ți pui toată speranța,
căci Domnu-mparte harul
și, cu mărinimie, îți dă răscumpărare.
El singur îl răscumpără pe Israel
din tot ce a greșit.

Psalmul 143 (142)

Ascultă-mi, Doamne, ruga,
înduplecă-Ți urechea spre rugăciunea mea,
din îndurarea Ta și-ntru dreptatea Ta,
răspunde-mi
Să nu intri la judecată cu slujitorul Tău,
căci nimeni din cei vii nu-i drept în fața Ta.

M-a asuprit dușmanul,
m-a-nfrânt și m-a zdrobit
Cu sila m-a făcut să locuiesc în beznă,
ca morții altor vremuri.
Suflarea mi se stinge
și inima din piept mi-e plină de mâhnire.
Rechem din amintire zile demult apuse,
întruna mă gândesc la tot ce ai zidit,
mereu îmi amintesc lucrarea mâinii Tale.
Spre Tine stau cu mâinile întinse
și sunt în fața Ta ca un pământ setos.
Degrab răspunde-mi, Doamne;
abia că mai respir.
Nu Îți ascunde fața,
Să nu ajung la fel cu cei ce se coboară-n groapă.

Din zorii zilei dă-mi s-aud statornica Ta milă,
căci mă încred în Tine.
Descoperă-mi cărarea pe care vrei să merg,
căci tind numai spre Tine.

Păzește-mă, Stăpâne, de cei ce îmi vor răul,
în preajma Ta îmi caut adăpost.
Învață-mă să-Ți împlinesc voința,
căci Tu-mi ești Dumnezeu.
Preabun e Duhul Tău,
El să mă îndrumeze către pământul drept.

În Numele Tău, Doamne, Tu îmi vei da viață
și, prin dreptatea Ta, scoate-mă din necaz.
Din îndrumarea Ta, îmi vei stârpi dușmanii
și îi vei nimici pe-asupritorii mei,
căci Îți sunt slujitor.

(Traducerea de față a Psalmilor de penitență aparține Pr. Tertulian Langa).




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact