Start :: Rugaciuni :: pr. Gotia
PREGĂTIRE PENTRU SFÂNTA SPOVADĂ
Pocăința este o taină prin care primim iertarea păcatelor atunci când, cu
părere de rău adevărată
și hotărâre de îndreptare, le spovedim preotului orânduit. Fiecare creștin care vrea să-și
mântuiască
sufletul e dator să-și spovedească păcatele înaintea preotului, cel puțin o dată pe an, la Paști. Însă,
o
dată pe an e foarte puțin, e ca și cum ți-ai spăla obrazul numai o dată pe an, încolo ai umbla în
murdărie. Creștinul bun se spovedește de câte ori știe că a făcut păcat de moarte.
Mărturisirea (Spovada) are mai multe părți:
1. Mai întâi trebuie să-L rugăm pe bunul Dumnezeu să ne ajute să putem
cunoaște toate păcatele
prin care L-am vătămat. Ca să poți vindeca o boală și să prescrii medicamente, trebuie să cunoști
boala. Tot așa și cu păcatele, trebuie să le cunoști. De aceea, trebuie să-ți examinezi toate faptele
cu
atenție, în lumina poruncilor dumnezeiești și a învățăturilor Bisericii.
2. După ce ți-ai cunoscut toate păcatele, trebuie să-ți stârnești în suflet
părere de rău pentru ele,
căci prin ele L-ai vătămat pe Dumnezeu, Care e nemărginit de bun și vrednic de toată iubirea și
ascultarea noastră. Părerea de rău sau căința este durerea sufletului pentru păcatele făcute și o ură
față de ele în viitor. Trebuie să urăști păcatul, din inimă, căci el este răul cel mare, deoarece ne
desparte de Dumnezeu. Prin părere de rău adevărată, perfectă, primim iertarea păcatelor și înainte
de mărturisire, dar numai cu condiția ca să le mărturisim preotului cât mai repede posibil.
3. După ce ți-ai stârnit în suflet părere de rău, iei o hotărâre fermă că de
acum înainte nu vei mai
păcătui niciodată cu voia și cu știința, că te vei feri de ocaziile ce te pot duce la păcat.
4. După ce am făcut toate acestea, mergem la preot și-i spunem toate
păcatele, fără să ascundem
nici unul, iar el, în Numele lui Dumnezeu, ne dă iertare și dezlegare de păcate. Cel ce ascunde
vreun
păcat de moarte cu voia face un păcat și mai mare, numit sacrilegiu. Dacă se cuminecă,
apoi, cu
acest păcat, face alt sacrilegiu. Deci să fim sinceri la mărturisire. Trebuie să spunem
toate păcatele
de moarte; de asemenea, și pe cele mai ușor iertătoare (veniale).
5. După ce le-am mărturisit, preotul ne dă dezlegare și canon.
Canonul trebuie să-l împlinim așa
cum ni l-a dat preotul. Canonul se dă ca să ni se ierte pedepsele vremelnice pe care ar trebui să le
suferim aici pe pământ în urma păcatelor noastre.
Păcatul este călcarea poruncilor lui Dumnezeu sau ale Bisericii, cu știința și
voința. Faci păcat de
moarte când calci, cu știința și voința deplină, o poruncă însemnată; păcătuiești ușor când calci o
poruncă mai puțin însemnată, ori fără voință sau fără știință deplină. Poți păcătui cu gândul, cu
vorba,
cu pofta și cu fapta.
Rugăciuni Înainte de mărturisire
Rugăciune înainte de cercetarea cugetului
Spirite Sfinte, Dumnezeule, Cel ce ești izvorul tuturor darurilor și dătătorul
îndurărilor, Care
împlinești tuturor cererile ce sunt spre mântuire, Ție mă rog, auzi-mă în orice zi Te voi chema, dar
mai ales în ceasul acesta când vreau să examinez și cel mai ascuns loc al sufletului meu.
Luminează
cu spiritul înțelepciunii și înțelegerii Tale mintea mea ca să-mi cunosc toate păcatele, că Tu știi
mulțimea greșelilor mele și milostivirea Ta va învinge mulțimea acestora. Privește, Doamne, din
înălțimea Ta cea sfântă spre mine care aștept multă îndurare de la Tine și revarsă o rază de lumină
prin darul Tău în întunecimea inimii mele, ca să-mi cunosc mulțimea fărădelegilor făcute cu
gândul,
cu cuvântul, cu fapta și omisiunea.
Ajută-mă să mă apropii de scaunul mărturisirii bine pregătit, unde, înaintea
preotului, cu ajutorul
Tău, să pot descoperi toate tainele inimii mele, spre iertarea păcatelor și dobândirea vieții de veci.
Amin.
Examinarea conștiinței
Întâi te vei întreba când te-ai mărturisit ultima oară. Ți-ai împlinit canonul?
N-ai uitat ori n-ai
ascuns vreun păcat de moarte la ultima mărturisire? Dacă l-ai uitat, spune-l acum, iar dacă l-ai
ascuns atunci, trebuie repetată întreaga mărturisire trecută. Mai întreabă-te dacă ai avut părere de
rău și propunere de îndreptare, apoi treci la întrebările de mai jos:
I) Virtuțile dumnezeiești
1. Credința. Cred adevărurile de credință trebuincioase pentru
mântuire: existența lui Dumnezeu,
viața și răsplata viitoare, existența Cerului și a Iadului, misterul Sfintei Treimi, întruparea Fiului lui
Dumnezeu? Știu rugăciunile obișnuite? Cred adevărurile principale cuprinse în Simbolul
Credinței?
Cred în puterea învățătoare a Sfintei Biserici Catolice? M-am îndoit de vreun adevăr de credință
descoperit de Dumnezeu și propus de Sfânta Biserică? Despre care, cum și de ce? Am vorbit, am
negat, am criticat, am batjocorit în public sau privat vreun adevăr de credință? Am ascultat cu
plăcere
vorbele hulitoare despre credință și religie ale cuiva? Am apărat credința adevărată când cineva o
hulea? Mi-am lepădat credința când am fost întrebat în public de ea, de o persoană autorizată?
2. Speranța. Ai avut speranță în Dumnezeu că poate și vrea să te
ajute să faci binele și să-ți
mântuiești sufletul? Nu ți-ai pus cumva prea mare încredere în lume și în lucrurile ei? Ți-ai dorit
moartea, din lașitate sau din neplăcere? Ai cerut ajutorul lui Dumnezeu ca să-ți reușească un lucru
rău sau păcătos? Ai disprețuit ajutorul lui Dumnezeu? Ai cerut ajutorul lui Dumnezeu prin
rugăciune?
3. Iubirea. Ți-ai deșteptat iubirea față de Dumnezeu? Ai avut
sentimente de ură față de
Dumnezeu? Ai dorit să nu existe Dumnezeu sau I-ai dorit alt rău lui Dumnezeu? Te-ai bucurat
când
alții L-au înjurat, ofensat sau vătămat? Ai urât lucrurile lui Dumnezeu: Biserica, preoții, icoanele,
slujbele sfinte? L-ai urât pe aproapele tău? I-ai dorit ceva rău? I-ai făcut rău în bunurile sufletești
și
trupești sau ale onoarei? Te-ai bucurat de răul lui? Ai îndemnat pe altul să facă rău aproapelui? Ce
rău, cât de mare? Ai reparat răul făcut cuiva, adică paguba, stricăciunea în onoare sau în alte
bunuri
ale lui? Ai purtat sau porți mânie împotriva cuiva? Îi vorbești, îl saluți, îi primești salutarea? De ce
nu?
Ai rămas multă vreme în ură și mânie față de aproapele tău? Ai încercat să te împaci cu el? Dai
pomană săracilor? Te-ai purtat dur și nemilos cu cei săraci și neputincioși? I-ai batjocorit sau ai
râs de
cei săraci și neputincioși? Te-ai străduit să-l îndrepți pe aproapele tău de păcatul lui când ai crezut
că
poți și ești dator? Ai dat prilej de scandal și de sminteală aproapelui tău? În lucru mare sau mic?
Prin
îmbrăcăminte necuviincioasă, prin dans sau priviri, prin vorbe urâte sau cu două înțelesuri? Ai
ajutat,
ai sfătuit, ai îndemnat pe altul la păcat? La ce păcate? Mari sau mici? Ai sfătuit pe altul cum să
păcătuiască? Ai dat altuia cărți, reviste, imagini rele, păcătoase? Ai oferit altora mâncare de dulce
în
timp de post? Ai tăcut, ai apărat păcatul altuia când erai dator să-l descoperi? Ai luat parte la
vreun
păcat al aproapelui tău?
II) Poruncile dumnezeiești
Porunca I. Ți-ai făcut rugăciunile la care ești obligat? Te-ai rugat
cu atenția cuvenită? Ai cerut de
la Dumnezeu lucruri rele, nepermise? Ai crezut în dumnezei străini (idoli), descântece, prorociri
mincinoase, în vrăjitorii? Ai fost superstițios, ai crezut în lucruri deșarte? Ai făcut farmece sau
făcături
împotriva altuia? A bunurilor lui? Ai luat parte la ședințe de spiritism? Ai făcut sacrilegiu? Te-ai
cuminecat cu nevrednicie? De câte ori? De ce? Ai păcătuit cu persoane sfinte? Ai luat sau reținut
ce
era al Bisericii? Ți-ai bătut joc de cele sfinte? Ai râs de preoți sau de slujbele sfinte? Ai cumpărat
sau
ai vândut pentru bani, lucruri sau daruri sfinte?
Porunca a II-a. Ai rostit fără trebuință Numele lui Dumnezeu? Ai
înjurat Numele lui Dumnezeu, al
lui Isus Cristos, al sfinților sau al Bisericii? De câte ori? Ai spus hulă și blesteme la adresa lui
Dumnezeu? Ai înjurat? Ai cerut să ți se întâmple ceva rău ție sau aproapelui tău? Ai făcut
făgăduință
lui Dumnezeu și n-ai împlinit-o? Ai jurat fără trebuință? Ai jurat strâmb în fața legii? De câte ori?
Ai
întărit făgăduința cu jurământ și n-ai împlinit-o?
Porunca a III-a. Ai lipsit duminica și în sărbători de la Sfânta
Liturghie? De ce? De câte ori? Ai
venit târziu? De ce și de câte ori? Ai avut purtare necuviincioasă în Biserică? Ai lucrat în zi de
duminică sau sărbătoare? Ai pus pe alții să lucreze? De ce? Cât timp?
Porunca a IV-a. Copiii să se întrebe: Ai arătat totdeauna
cinstea și respectul cuvenit părinților tăi?
I-ai vătămat cu vorbe dure și necuviincioase? I-ai înjurat? Le-ai dorit serios răul? I-ai lovit sau
atins cu
mânie sau ură? Ai ieșit din porunca părinților tăi? De câte ori? Ai fost îndărătnic și neascultător?
Ai
ascuns părinților lucruri ce trebuiau să le știe? I-ai mințit? I-ai furat? Ce și cât? Te-ai rugat pentru
părinții tăi? Le-ai dat ajutor când au fost bolnavi sau lipsiți? Le-ai făcut supărare prin purtarea ta?
Ai
avut ură față de frații tăi; surorile tale? I-ai bătut cu răutate? I-ai învățat ceva rău? I-ai ajutat la
nevoie? Cum te-ai purtat cu învățătorii, profesorii, superiorii (mai marii) tăi? Le-ai dorit rău?
Părinții:
Ai îngrijit cum se cuvine viața și sănătatea copiilor tăi? I-ai învățat
rugăciunile? Le-ai dat exemplu
rău prin vorbele sau purtarea ta? Ai spus sau ai făcut ceva necuviincios în fața lor? Le-ai
supravegheat prieteniile, cărțile din care au citit, distracțiile? Ai avut grijă de hrana,
îmbrăcămintea,
educația (creșterea) lor? N-ai fost prea aspru sau prea îngăduitor cu copiii?
Soții:
Ai fost cu dragoste cuvenită față de soț (soție)? Ai tratat-o dur și nemilos?
Ai înjurat-o sau ai bătut-o? Motivat sau nemotivat? Ai risipit (prădat) averea comună a familiei
prin beție, desfrâu sau alte
păcate? Te simți vinovat cu ceva în folosirea sfintei căsătorii? Ai avut pofte îndreptate asupra altor
persoane? Libere sau căsătorite? Ai încălcat jurământul sfânt al fidelității conjugale (al credinței
față
de soț/soție)? De câte ori și cu ce persoană; liberă sau căsătorită? L-ai ajutat cum se cuvine pe soț
(soție) în caz de boală, necaz sau nefericire? Nu i-ai făcut traiul rău și amar prin purtarea sau firea
ta?
Superiorii:
Ai fost dur și nemilos față de servitori și servitoare, angajați sau
subordonați? Le-ai sustras din
salar? Le-ai dat plata sau simbria dreaptă? Te-ai îngrijit de sănătatea lor morală și trupească? I-ai
lăsat să-și împlinească datoriile creștinești? Le-ai poruncit să facă ceva rău și păcătos?
Angajații:
Ai fost credincios față de superiorii tăi? Le-ai dorit rău? I-ai vorbit de rău?
I-ai înșelat cu ceva? Le-ai făcut pagubă? Ai fost leneș?
Ți-ai împlinit credincios datoriile funcției tale? Ai lenevit? Ai administrat
conștiincios bunurile
încredințate grijii tale? Ai comis fraudă? I-ai înșelat pe alții? Ai făcut pagubă în administrația
publică
prin neglijența, incapacitatea, neputința ta?
Comercianții, meseriașii, industriașii: Dacă au înșelat la cântar?
Dacă au vândut materia sau stofa
falsificată drept veritabilă? Dacă au dat salar corect? etc. În caz contrar sunt obligați la restituție
(despăgubire).
Porunca a V-a. Ți-ai îngrijit sănătatea? Ți-ai expus sănătatea sau
viața prin fapte prea îndrăznețe
sau temerare? Ai făcut pagubă însemnată în sănătatea sau viața altuia? Ai făcut ceva cu gândul de
a
suprima (stinge) viața altuia? Ai împiedicat, ai oprit zămislirea copiilor? Ți-ai ucis copiii prin
avort? De
câte ori? Ți-ai pus în primejdie viața prin duel, operații nepermise, otrăvire? De câte ori?
Porunca a VI-a și a IX-a. Ai vătămat curăția sfântă cu gândul, cu
pofta, cu vorba, cu fapta?
Singur sau cu altă persoană? Căsătorită, necăsătorită, sfințită, rudenie? Ai făcut astfel de fapte de
necurăție? Ce fel? De câte ori? Te-ai desfătat în lucruri urâte și murdare? De câte ori? Ai citit cărți
ațâțătoare de pofte necurate? Ai privit filme, fotografii sau teatre necuviincioase? Ai păcătuit prin
vorbe, cântece, atingeri necurate? De câte ori? Cu ce fel de persoană?
Porunca a VII-a și a X-a. Ai făcut pagubă în averea altuia? Mică
sau mare? Ai înșelat la contract,
la vindere? Ai dat salar corect? Ai restituit ce ai înșelat sau nedreptățit pe altul? Ai împiedicat pe
cineva cu mijloace nedrepte (calomnie, teroare, frică etc.) să ajungă la un drept al său (oficiu,
moștenire etc.)? Ți-ai îndeplinit obligațiile testamentare sau succesorale către testatorii, părinții,
binefăcătorii tăi?
Porunca a VIII-a. Ai spus neadevăr sau minciună în mod
intenționat? Ai stricat bunul nume al
altuia prin calomnie sau clevetire? Ai reparat onoarea altuia stricată de tine?
III) Poruncile Bisericii
(Porunca I și a II-a bisericească s-au tratat la a III-a
poruncă dumnezeiască).
Porunca a III-a. Ai ținut posturile și ajunurile Bisericii? (adică
vinerile de peste an? Postul
Crăciunului? Postul Mare? Postul Sfântului Petru? Postul Sfintei Maria? Ziua Crucii? Ajunul
Crăciunului, al Botezului? Începutul Postului Mare, Vinerea Mare? N-ai avut dispensă de la
Post?)
Porunca a IV-a. Ai rămas nemărturisit în vreun an? Din ce cauză?
Porunca a V-a. Ai luat parte la petreceri cu dans (cu joc) în
timpuri oprite? (adică în posturi și
ajunuri). Ai dat exemplu rău altora? În ce privință?
IV) Examinează-te cu privire la virtuțile principale: Înțelepciunea,
cumpătarea, dreptatea și
tăria
Ai încălcat înțelepciunea sau prudența? Ai fost necumpătat în mâncare și
băutură? Te-ai îmbătat
greu? De câte ori? Ai dat prilej de scandal altora în această privință? Ai răbdat cu tărie necazurile
vieții? Ai murmurat împotriva Providenței Divine? Ai răbdat cu tărie ocara ce ți s-a adus fiindcă
ești
creștin catolic?
V) Examinează-te cu privire la faptele
milei sufletești și trupești
a) Cele sufletești sunt:
- A-i învăța pe cei neînvățați
- A-i sfătui pe cei lipsiți de sfat
- A-i mângâia pe cei mâhniți
- A-i îndrepta pe cei păcătoși
- A-i ierta pe cei ce ne greșesc
- A-i suferi cu răbdare pe cei ce ne necăjesc. A ne ruga lui Dumnezeu
pentru cei vii și pentru cei
morți.
b) Faptele milei trupești
- A-i hrăni pe cei flămânzi
- A-i adăpa pe cei însetați
- A-i îmbrăca pe cei goi
- A-i primi pe cei călători
- A-i cerceta pe cei bolnavi
- A-i răscumpăra pe cei din robie
- A-i îngropa pe cei morți.
Examinează-te apoi cu privire la păcatele speciale:
1. Păcatele capitale: Trufia sau mândria; zgârcenia; necurăția
(desfrâul); invidia sau pizma;
lăcomia; mânia; lenea.
Ai fost trufaș sau îngâmfat? I-ai disprețuit pe alții ținându-te mai bun, mai
învățat, mai iscusit ca
ei? Ai fost zgârcit? Ai dat cu bucurie celui ce ți-a cerut fiind în necesitate? Ai invidiat sau pizmuit
pe
altul când i-a reușit ceva? Ai ținut mânie? Acum ții mânie pe cineva? Îi vorbești, îl saluți? De ce
nu?
Ai fost leneș? Ți-ai neglijat datoria din lene sau comoditate prea mare?
2. Păcatele împotriva Spiritului Sfânt: A păcătui, nădăjduind în
îndurarea lui Dumnezeu, adică a
face păcate peste păcate, crezând că Dumnezeu le va ierta; a dispera (a-și pierde speranța) în
îndurarea lui Dumnezeu; a se împotrivi adevărului cunoscut; a-l invidia pe aproapele pentru darul
lui
Dumnezeu; a rămâne împietrit față de dojanele mântuitoare; nepocăința până la sfârșit (până la
moarte).
3. Păcatele strigătoare la cer: Uciderea de bună-voie și nedreaptă;
asuprirea săracilor, văduvelor
și orfanilor; sustragerea (oprirea) plății servitorilor și lucrătorilor; păcatul necurat împotriva firii
(adică
sodomia).
4. Păcatele străine: A sfătui pe cineva la păcat; a porunci altuia să
păcătuiască; a se înțelege cu
altul la păcat; a îndemna pe altul la păcat; a lăuda păcatul altuia; a ascunde păcatul altuia; a nu
pedepsi păcatul altuia; a ajuta pe altul la păcat; a apăra păcatul altuia.
Rugăciunea părerii de rău
(a Sfântului Alfons Maria de Liguori)
Mântuitorul meu, cum am fost eu până acum de orb încât, pentru plăceri
trupești atât de
trecătoare și vrednice de compătimire, Te-am părăsit pe Tine, bunul fără margini și izvorul tuturor
mângâierilor. Mă mir de orbirea mea, dar mai mult mă mir de îndelunga Ta răbdare și bunătate cu
care m-ai suferit. Îți mulțumesc că m-ai făcut să-mi recunosc nebunia și datoria de a Te iubi. Te
iubesc, Isuse al meu, din toată inima și doresc să Te iubesc mai mult. Curăță-mi inima de înclinări
spre plăcerea trupului care mă împiedică să Te iubesc precum aș dori, că nu de mine depinde ca
inima mea să se aprindă pentru Tine și să nu iubească altceva. Îndurarea Ta o poate face, căci ea
toate le poate face. Scapă-mă, alungă din inima mea orice înclinare care nu e îndreptată spre Tine
și
fă să fiu în întregime al Tău. Pentru toate durerile câte Ți le-am cauzat, simt mai mare durere
decât
pentru orice nefericire și îmi propun ca tot restul vieții mele să-l închin de aici înainte iubirii Tale.
Marie, Mama lui Dumnezeu, iată la picioarele tale un prizonier nefericit al
iadului, care se roagă
pentru milă. Cu adevărat că eu nu sunt vrednic de nici un bine. Tu însă ești Mama Îndurării și ești
compătimitoare și față de cel nevrednic. Toată lumea te numește scăparea și mântuirea
păcătoșilor;
fii și scăparea și mântuirea mea. Eu sunt oaia cea pierdută. Cuvântul cel fără de început S-a
coborât
din Ceruri și S-a făcut Fiul Tău ca să mântuiască oile pierdute; și El voiește ca eu să mă îndrept
spre
tine și tu să-mi ajuți prin mijlocirea ta. Preasfântă Marie, Mama lui Dumnezeu, roagă-te pentru
noi,
păcătoșii. Roagă-te pentru mine Fiului tău. Spune-I că te cinstesc și că tu ești scutul meu. Spune-I
că
toată speranța în tine mi-am pus-o. Spune-I să mă ierte, pentru că îmi pare rău de toate păcatele
pe
care le-am făcut. Marie, speranța mea, în tine mă încred, îndură-te spre mine. Amin.
Rugăciunea lui Manase,
Împăratul Iudeilor
Doamne atotputernice, Dumnezeul Părinților noștri, al lui Avraam, al lui
Isac și al lui Iacob și al
seminției lor cea dreaptă; Care ai făcut cerul și pământul cu toată frumusețea lor, Cel ce ai legat
marea cu cuvântul poruncii Tale, Cel ce ai închis adâncul și l-ai pecetluit cu înfricoșătorul și
măritul
Tău Nume de care toate se tem și se cutremură de fața puterii Tale; că nespusă este cuviința
măririi
Tale și nerăbdată mânia amenințării Tale asupra păcătoșilor, dar nemăsurată și necurmată mila Ta,
Domnul cel preaînalt, îndurător, îndelung răbdător și mult îndurător și căruia Îi pare rău de
răutățile
oamenilor. Tu, Doamne, după mulțimea bunătății Tale, ai făgăduit pocăință și iertare celor ce
greșesc
și, cu mulțimea îndurărilor Tale, ai hotărât pocăință păcătoșilor spre mântuire. Tu dar, Doamne
Dumnezeul puterilor, n-ai pus pocăință drepților, lui Avraam, lui Isac și lui Iacob, ci ai pus
pocăință
asupra mea, a păcătosului, pentru că am greșit mai mult decât numărul nisipului mării.
Înmulțitu-s-au
fărădelegile mele, Doamne, înmulțitu-s-au fărădelegile mele și nu sunt vrednic să privesc și să văd
înălțimea cerului pentru mulțimea nedreptăților mele. Împilat sunt de multă legătură de fier, cât
nu-mi
pot înălța capul și nu am ușurare. Pentru că am întărâtat mânia Ta și rău înaintea Ta am făcut,
nefăcând voia Ta și nepăzind poruncile Tale. Și acum plec genunchii inimii, trebuindu-mi bunătate
de
la Tine. Greșit-am, Doamne, greșit-am și fărădelegile mele eu le știu; ci mă smeresc rugându-mă.
Slăbește-mi apăsarea, Doamne, și nu mă pierde cu fărădelegile mele; nici nu ține veșnic mânie din
pricina răutăților mele, nici să nu mă osândești întru cele de jos ale pământului; pentru că Tu ești,
Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc și în mine să arăți toată bunătatea Ta, pentru ca,
nevrednic fiind, să mă mântuiești după îndurarea Ta cea multă și Te voi lăuda totdeauna în zilele
vieții mele. Că pe Tine Te laudă toate puterile Îngerilor și a Ta este mărirea în vecii vecilor. Amin.
Alte rugăciuni înainte de mărturisire
Dumnezeule preasfânt, Care iubești numai binele, iar răul îl urăști, nu Te
uita, Te rog, la mulțimea
fărădelegilor mele, ci Te uită la fiul tău cel rătăcit, care își cunoaște vina și vine la Tine, mâhnit și
rușinat, ca să ceară iertare. Fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este
pururea. Nu am liniște, nu am odihnă în sufletul meu, fiindcă m-am pus în slujba răului , iar pe
Tine,
Părintele meu cel bun, Te-am vătămat amar. Aceasta, ca o piatră grea, apasă sufletul meu și mă
chinuiește. Am greșit. Iartă-mă. Nu mai îndrăzneam să vin la Tine în starea aceasta păcătoasă în
care mă aflu, dacă nu m-ai fi întărit cu cuvintele Tale când ai zis: Nu vreau moartea păcătosului, ci
să se întoarcă și să fie viu. Aceste cuvinte mă îndeamnă să merg acuma înaintea preotului care stă,
în locul lui Dumnezeu, în scaunul mărturisirii și să-i spun lui toată vina mea. Luminează mintea
mea
și deschide, Doamne, buzele mele, ca să spun numai adevărul. Nu lăsa, Doamne, ca, din rușine, să
ascund vreun păcat, ci dă-mi tărie să le recunosc înaintea preotului, cu umilință și căință, ca astfel
să
fiu iertat și eu, cum au fost iertați atâția păcătoși care acum se veselesc în raiul desfătării de
nemărginita frumusețe a feței Tale. Vreau să fac astăzi o mărturisire bună, ca și când ar fi ceasul
din
urmă al vieții mele, pentru că eu nu știu - ci numai Tu singur - dacă voi avea încă vreme și prilej să
mă mai mărturisesc vreodată sau cu aceasta am să merg înaintea Ta, Judecătorule Drept. Din
toată
inima doresc să mă întorc la Tine, Părintele meu cel vătămat, însă cu puterile mele slabe nu sunt în
stare să fac aceasta dacă nu mă vei ajuta Tu, Părintele îndurărilor. Fie-Ți milă de mine și ajută-mă.
Isuse Cristoase, Mântuitorul meu, Care ai venit în lume să-i chemi pe cei
păcătoși la pocăință,
cheamă-mă și pe mine și mă primește; mă arunc în genunchi înaintea Crucii Tale; pentru pătimirile
și
moartea Ta care a dat iertare și dușmanilor Tăi.
Spirite Sfânt, Dumnezeule, împărțitorul tuturor bunătăților, vino și la mine
și mă împărtășește cu
darurile Tale cele bogate, ca să mă mântuiesc.
Mama îndurărilor și scăparea păcătoșilor, mijlocește pentru Mine de la Fiul
Tău darul ca să pot
face o mărturisire bună. Mamă fără pată, fie-ți milă de mine care, cu urâte gânduri, vorbe și fapte,
așa de mult am păcătuit. În tine îmi pun toată speranța că nu mă vei lăsa să pier, ci mă vei ajuta ca
o
mamă milostivă. Nu mă lăsa fără ajutor, căci tu, până acum, pe nimeni nu ai părăsit, ci roagă-te
pentru mântuirea mea, acum și în ceasul morții mele. Amin.
Sfinte înger, sub a ta pază e sufletul meu, ai grijă de el. Roagă-te să nu
piară, ca să-l poți conduce
cândva în fericirea de veci. Amin.
(Se poate spune una dintre aceste rugăciuni:)
Acum trezește-ți încă o dată părerea de rău pentru toate păcatele ce le
ai și, apropiindu-te,
îngenunchează înaintea preotului, care este acolo în locul lui Dumnezeu, și spune:
În numele Tatălui, al Fiului și al Spiritului Sfânt. Amin. Mărturisesc
înaintea lui Dumnezeu și
ție, Părinte, că, de la ultima mea mărturisire (Aici spui când te-ai mărturisit ultima
dată), am făcut
aceste păcate: (Mărturisește-ți toate păcatele după cum le-ai aflat din examinarea
conștiinței când te-ai pregătit și știi că le-ai făcut. Ascultă bine ce sfaturi îți dă preotul, ce întrebări
îți pune și ce canon îți
dă).
Apoi zi:
Îmi pare rău din adâncul inimii pentru toate păcatele ce le-am făcut,
pentru că prin ele L-am
vătămat pe Dumnezeu, bunul cel mai mare și cel mai vrednic de iubire; îmi propun cu tărie că
în viitor nu voi mai păcătui și mă voi feri de toate păcatele și împrejurările ce m-ar putea duce
la păcat. Te rog, deci, Părinte, să-mi dai canon de pocăință și dezlegare de păcate.
Rugăciune după mărturisire
Îți mulțumesc, Doamne, că m-ai așteptat și m-ai ajutat să mă pot întoarce la
Tine prin mărturisire.
Îți mulțumesc că m-ai întărit, dându-mi putere să mărturisesc toate păcatele și, prin căința mea
sprijinită cu darul Tău, m-ai făcut iarăși moștenitor al raiului pierdut prin fărădelegile mele cele
multe.
Îți mulțumesc că, după ce Te-am vătămat, mi-ai dat acest mijloc de
mântuire. O, Doamne, cât de
nespusă este bunătatea Ta. Tu nu-mi vei mai pomeni păcatele trecutului în veci Tu Ți-ai întors fața
de la ele și iarăși Te uiți cu blândețe și cu dragoste la mine care la Tine am scăpat. Bunătatea Ta
nemăsurată a întrecut mulțimea fărădelegilor mele. Umblat-ai după mine, ca după o oaie, până ce
m-ai aflat și m-ai scăpat de primejdia pieirii și acum iarăși cu dragoste mă strângi la sânul Tău de
Tată.
De acum iarăși Te voi putea mărturisi de Tată, iar pe Fecioara Maria de Mamă. Cu ce Îți voi
mulțumi
pentru această bunătate și dragoste? Cu aceea, Doamne, că Îți voi fi de acum înainte fiu ascultător
și
credincios. Urăsc păcatul din toată inima, cu amăgirile lui, și numai pe Tine Te iubesc. Îți promit
că nu
voi uita de dragostea cu care m-ai primit și voi înconjura păcatul, precum și prilejurile ce m-ar
putea
duce la păcat. Dă-mi ajutorul Tău puternic să pot face aceasta și să nu mai păcătuiesc în veci.
Dă-mi
tărie să împlinesc cu dragoste toate poruncile Tale pe pământ, ca să mă fac vrednic de răsplata
vieții
de veci. Amin.
(Acum împlinește-ți canonul ce ți l-a dat preotul)