Calea Crucii

Scurt istoric

Odată cu pacea lui Constantin (313), nenumăraţi creştini au ţinut să fie în Ierusalim, în fiecare an, în Săptămâna Patimilor lui Christos şi să refacă drumul pe care Acesta l-a parcurs în zilele de dinaintea morţii Sale. În acest fel, ei doreau să retrăiască evenimentul, să se identifice cu Isus şi, prin acest gest, să-I mulţumească.

Franciscanii au imaginat şi au răspândit, în secolele XIV şi XV, devoţiunea Căii Crucii. Păzitori şi protectori ai locurilor sfinte încă din secolul al XIV-lea, în virtutea unui acord încheiat cu turcii, ei conduceau în Ierusalim exerciţiile spirituale ale pelerinilor, pe Via Dolorosa, urmată de Christos, de la Tribunalul lui Pilat, din partea cea mai de jos a oraşului, până pe Golgota (Calvarul), cea mai înaltă parte a sa. Franciscanii au avut ideea de a adapta această formă de meditaţie asupra Patimilor, cadrului obişnuit al majorităţii credincioşilor, pentru a permite celor săraci şi celor care nu puteau să ajungă pe Pământul Sfânt, să realizeze acelaşi drum ca şi pelerinii. În acest scop, ei au aranjat, în aer liber sau în biserici, serii de evocări (tablouri, statui, cruci...) cu scene marcând itinerarul lui Christos ce ajunge până pe Calvar. Ei, împreună cu credincioşii se rugau şi meditau la fiecare dintre aceste etape sau Staţiuni. Numărul acestora (al staţiunilor) a variat până în secolul al XVIII-lea, când a fost fixat la un număr de 14 de către Papa Clemente XII şi Papa Benedict XIV, care, în general, au dat Căii Crucii caracterul pe care i-l cunoaştem astăzi. Din 1958, odată cu construirea unei Căi a Crucii la Lourdes, s-a răspândit obiceiul de a încheia acest mic pelerinaj "cu Maria, în speranţa învierii lui Christos".

O Cale a Crucii pentru zilele noastre

Începând cu 1981, creştinii din Châlon-sur-Marne coboară în stradă pentru a celebra Vinerea Mare. Seara, ei se adună pentru o procesiune tăcută în care, în urma unei cruci mari din lemn, merg de-a lungul străzilor din oraş, până la catedrală, cu staţiuni în trei biserici din centrul oraşului, la distanţă de zece minute una de alta. În fiecare dintre bisericile-staţiune se desfăşoară o parte a Slujbei din Vinerea Mare însoţită de mărturii, aduse de participanţi, asupra unor fapte din zilele noastre puse în relaţie cu suferinţele lui Christos. Această Slujbă religioasă, în strânsă legătură cu prezentul, atrage sute de persoane, care nu ezită să mărturisească o credinţă care îşi are rădăcinile în evenimentele celebrate în această zi. Pe de altă parte, această reuniune este ocazia - pentru creştinii diferitelor parohii, fiecare cu caracteristicile şi orientările proprii - de a celebra ceea ce pe toţi îi uneşte.

Rugăciune înainte

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Spiritului Sfânt. Amin.

Veşnice Dumnezeu, Stăpânul lumii, Părintele neamului omenesc primeşte această rugăciune ce o fac în numele Fiului Tău, Isus Christos, amintindu-mi dureroasele Lui patimi şi moartea de pe Cruce. Îţi ofer sfintele Lui Patimi, ca ispăşire pentru păcatele mele şi te rog ajută-mă să trăiesc o viaţă curată până la sfârşit, iar după moarte primeşte sufletul meu acolo unde nu este întristare, suspinare şi durere, ci bucurie veşnică. Amin.

(Ne ridicăm şi, cântând versurile ce urmează, mergem la Starea I):

Isuse cel drept şi sfânt,
Ce-ai greşit Tu pe pământ,
Că Te văd de mâini legat
Şi la moarte judecat?

O, Isuse preaiubit,
Eu te văd azi osândit,
Pentru-a' mele făr'delegi,
Cum şi pentru-a' lumii 'ntregi.

STAREA I

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, (+) mărire Ţie!

Isus este judecat şi condamnat la moarte

Fiul lui Dumnezeu este judecat la moarte de către oamenii păcătoşi. El primeşte să sufere şi să moară pe cruce, ca prin Patimile Lui să împace pe Părintele ceresc pentru păcatele noastre.

Îţi mulţumesc, Isuse, că Tu, Cel fără de păcat, ai primit să suferi şi să mori pentru noi, păcătoşii. Ca să-Ţi urmez Ţie, şi eu voi suferi în tăcere şi cu răbdare învinuirile, ocara şi judecata nedreaptă a altora. Isuse, care ai fost judecat la moarte fără milă, când voi muri, judecă-mă cu milă. Amin.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Şi acum...

(Trecem la Starea II cântând):

Cel de Îngeri preamărit,
De om e batjocorit.
Crucea blând El o primeşte,
Şi la Golgota porneşte.

O, Isuse, dă-mi putere,
Ca în necazuri şi durere,
Să fiu blând şi răbdător,
Să-Ţi fiu Ţie următor.

STAREA II

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, (+) mărire Ţie!

Isus primeşte Crucea pe umeri

Lui Isus îi pun Crucea pe umeri, să o ducă la locul de răstignire. După ce o noapte întreagă a fost batjocorit, pălmuit şi biciuit, acum, slăbit, acoperit de răni, primeşte şi Crucea pe umerii Săi, ca să ridice sarcina păcatelor de pe sufletele noastre.

Isuse, Tu, suferind ocară, batjocură, bătăi şi purtându-Ţi crucea, mă înveţi să port şi eu cu răbdare creştinească sarcina şi Crucea vieţii mele. Eu Îţi voi urma, pentru ca, precum ai suferit Tu pentru mine, aşa să sufăr şi eu din iubire către Tine.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Şi acum...

(Trecem la Starea III cântând):

Crucea umerii îţi frânge,
Ranele-s pline de sânge.
Dar mai crâncenă durere
Îţi fac păcatele mele.

Isuse, Îţi cer iertare,
Dă-mi căinţă şi îndreptare
Ca să plâng al meu păcat,
Şi să nu mor ne'ndreptat.

STAREA III

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, (+) mărire Ţie!

Isus cade sub greutatea Crucii

Crucea apasă greu pe umerii lui Isus. Flămând, însetat, acoperit de răni ce încă sângerează, sfârşit de puteri, cadesub povara Crucii. Ostaşii Îl ridică, i-o pun din nou pe umeri. El nu se plânge, nu cere milă de la nimeni, ci pleacă cu paşi clătinători mai departe.

O, Isuse, eu de multe ori am fost nerăbdător şi m-am plâns de necazurile pe care le-am avut. Dă-mi, Isuse, smerenia şi răbdarea Ta, căci Tu ai zis că numai cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Şi acum...

(Trecem la Starea IV cântând):

O, Fecioară îndurerată,
Mamă binecuvântată,
Primeşte-mă şi pe mine,
Să plâng pe Isus cu tine.

Să plâng păcatele mele
Ce te-au cufundat în jele,
Ce pe Fiul tău iubit,
Aşa crunt L-au chinuit.

STAREA IV

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, (+) mărire Ţie!

Isus, purtându-şi Crucea, se întâlneşte cu Preasfânta Sa Maică

Fecioara Maria a pornit să-şi petreacă Fiul pe calea morţii. Câtă durere a simţit sărmana Maică când şi-a văzut Fiul iubit acoperit de răni şi sânge, încărcat de batjocuri, purtându-şi Crucea spre locul de pierzare! Mamă şi Fiu se privesc cu nespusă jale, însă inimile Lor se unesc în suferinţă, pentru mântuirea noastră.

Isuse Mântuitorule şi Maică Fecioară, îmi unesc suferinţele mele cu ale voastre. Fie acestea canon de ispăşire pentru tot ce am greşit în viaţă, ca în ziua mutării din această lume să fiu cu cei mântuiţi.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Şi acum...

(Trecem la Starea V cântând):

Când puterile-Ţi slăbiră,
Pe Simeon îl siliră
Să-Ţi ajute a purta,
Doamne, Crucea Ta cea grea.

O, Isuse, pentru Tine,
Ajuta-voi pe oricine,
Crucea vieţii a purta,
Soarta grea voi uşura.

STAREA V

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, (+) mărire Ţie!

Simeon Cireneul îl ajută pe Isus să ducă Crucea

Isus tot mai mult slăbeşte sub greutatea Crucii. Duşmanii Lui se tem că va muri înainte de răstignire şi nu se vor putea bucura de chinurile Lui; de aceea, îl silesc pe ţăranul Simeon Cireneul să-i ducă Crucea.

Isuse, eu Ţi-aş ajuta bucuros să duci crucea, dar acum nu o mai porţi. Poartă însă Cruce grea toţi cei necăjiţi, bolnavi şi săraci. Mă voi sili să-i ajut pe aceştia cât mai mult, pentru că Tu ai zis că ceea ce am făcut unuia dintre aceştia, Ţie Ţi-am făcut şi vei răsplăti însutit în ziua judecăţii.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Şi acum...

(Trecem la starea a VI-a cântând):

Veronica în grabă merse,
Faţa Ta de sânge-o şterse.
Chipul Tău cel preacurat,
Pe maramă l-ai lăsat.

O, Isuse, dă-mi şi mie
Milă şi durere vie,
Când Te văd la chinuri dat,
Şi cu spini încununat.

STAREA VI

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, (+) mărire Ţie!

Veronica şterge cu o maramă faţa lui Isus

Veronica cea evlavioasă vede faţa lui Isus plină de sudori, sânge şi noroi. Îi este milă de El. Străbate printre soldaţi şi cu marama şterge Faţa preasfântă a Domnului. Isus, ca recunoştinţă, Îşi lasă faţa întipărită pe pânză.

Isuse, dă-mi darul ca şi eu să am întotdeauna milă faţă de cei ce sunt în suferinţă şi să mă grăbesc în ajutorul lor. Întipăreşte faţa Ta îndurerată în inima mea, ca amintirea sfintelor Tale patimi să mă păzească de bucuriile păcătoase ale acestei lumi.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Şi acum...

(Trecem la starea a VII-a cântând):

Recăderea în păcate
Mult Te doare, Îndurate,
Şi-Ţi face Crucea mai grea,
Până cazi din nou sub ea.

O, Isuse, mă întăreşte,
De căderi noi mă fereşte
Ca să stau pân' la mormânt,
Tot în harul Tău cel sfânt.

STAREA VII

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, (+) mărire Ţie!

Isus cade a doua oară sub Cruce

Simeon duce Crucea până la un loc, iar de acolo înainte, iarăşi este pusă pe umerii lui Isus. El o îmbrăţişează şi păşeşte cu ea încet în sus, însă e mult slăbit şi cade a doua oară sub greutatea ei. Duşmanii lui râd, Îl batjocoresc, Îl îmbrâncesc, Îl ridică, Îi pun din nou Crucea pe umeri şi-L împing să plece înainte.

O, Isuse, Ţi-a fost grea peste măsură crucea, dar mai greu a apăsat pe inima Ta iubitoare nerecunoştinţa, răutatea şi păcatele oamenilor. Şi păcatele mele au fost cauza suferinţelor Tale. Ajută-mă să nu mai cad din nou în ele, ci să fiu statornic în viaţa creştinească, până la sfârşit.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Şi acum...

(Trecem la starea a VIII-a cântând):

Cine oare nu va plânge,
Văzându-Te în răni şi sânge,
Şi către moarte mergând,
Fără glas, ca un miel blând.

O, Isuse, dă-mi putere,
Să plîng chinurile-Ţi grele,
Şi să plâng al meu păcat,
Pân' a nu fi judecat.

STAREA VIII

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, (+) mărire Ţie!

Isus mângâie femeile miloase

Femeile miloase se înduioşează văzând pe Isus în atâta suferinţă şi încep a-L tângui şi a-L plânge. Isus însă le zice: "Nu mă plângeţi pe mine, fiicele Ierusalimului, ci vă plângeţi pe voi şi pe fiii voştri." Isus se gândea la pustiirea Ierusalimului, care a urmat nu peste mult timp.

O, Isuse, în zadar Te voi plânge pe Tine, dacă nu voi plânge păcatele mele. În zadar voi osândi pe cei ce Te-au osândit, dacă nu voi osândi răutatea mea şi nu mă voi îndrepta. Plâng şi eu cu femeile Ierusalimului jalnica Ta stare, dar fă să deplâng şi mai mult jalnica stare a sufletului meu păcătos.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Şi acum...

(Trecem la starea a IX-a cântând):

Sub a Crucii grea povară,
Isus cade-a treia oară.
Pentru-ale noastre căderi,
În păcate şi greşeli.

Isuse mult-îndurate,
Dă-mi iertare de păcate
Şi canon dă-mi pe pământ,
Până nu plec în mormânt.

STAREA IX

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, (+) mărire Ţie!

Isus cade a treia oară sub Cruce

Isus este tot mai slăbit. Puterile Îl părăsesc şi cade a treia oară sub greutatea Crucii. Ostaşii însă din nou Îl ridică, Îl înjură, Îl îmbrâncesc înainte, ca să continue drumul, cât mai este până la culme, unde Îl aşteaptă chinurile cele din urmă, sub care Îşi va da sufletul.

Isuse, ne-ai dat să înţelegem, prin cele trei căderi ale Tale: căderile tinereţilor, bărbăţiei şi ale bătrâneţilor noastre. Nefericit este omul care dă diavolului partea cea mai frumoasă a vieţii sale. Şi mai nefericit este bătrânul care nici cele din urmă zile ale vieţii sale nu le dă lui Dumnezeu.

Isuse, ajută-mă să părăsesc cu totul păcatul şi să trăiesc numai pentru Tine.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Şi acum...

(Trecem la starea a X-a cântând):

Popor crunt şi ne'ndurat,
Pe Isus L-ai dezbrăcat,
Lui Mesia cel dorit
Ruşinări I-ai pregătit.

Isuse, Mire ceresc,
Ajută-mi să mă feresc
De gânduri, vorbe spurcate,
De fapte neruşinate.

STAREA X

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, (+) mărire Ţie!

Isus este dezbrăcat de haine

Sus, pe Golgota, Crucea este culcată la pământ şi se sapă groapa în care să se va împlânta. Câţiva soldaţi Îl apucă pe Isus şi-L dezbracă. Trăgând cămaşa prinsă de răni, sângele porneşte în şiroaie pe spatele şi braţele lui Isus.

Isuse, trupul Tău e încărcat de răni pentru păcatele trupeşti ale oamenilor. Tu, care hrăneşti şi îmbraci toată făptura, stai dezbrăcat şi ruşinat. Lumea pune pe trupul său podoabe lucitoare, iar pe Tine a pus răni dureroase. Lumea caută plăceri,însă Ţie Ţi-a întins dureri.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Şi acum...

(Trecem la starea a XI-a cântând):

Isus e pe lemn culcat,
Cuiele în palme îi străbat,
Sângele Lui cel preasfânt,
Curge pârâu pe pământ.

Am greşit, Isuse bune,
Iar Tu suferi pentru mine.
Dă-mi să plâng al meu păcat,
Căci eu sunt cel vinovat.

STAREA XI

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, (+) mărire Ţie!

Isus este pironit pe Cruce

Isus este culcat pe Cruce. Oamenii nemiloşi îi întind mâinile; ciocanele bat piroanele colţuroase ce străbat prin palmele şi picioarele Lui; sângele curge, Isus suferă cumplit, dar nu zice un cuvânt, nu scoate un vaiet, pentru că vede păcatele noastre şi pentru acelea voieşte să sufere.

Isuse, Mielul lui Dumnezeu, cel ce Te-ai dat jertfă pe altarul crucii pentru păcatele noastre, când cuiele au trecut prin palmele Tale, ai cugetat la faptele rele ale mâinilor noastre şi, când alte piroane au străbătut picioarele Tale, Te-ai gândit la căile păcătoase pe care am pornit cu picioarele noastre. Îmi pare rău de toate faptele rele, de toţi paşii greşiţi ai vieţii mele. Am fost un fiu rătăcit, ajută-mă să mă îndrept.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Şi acum...

(Trecem la starea a XII-a cântând):

Isuse preaîndurat,
Trei ore pe Cruce-ai stat,
Trei ore Te-ai chinuit
Până moartea Ţi-a sosit.

Eu deplâng a Ta durere,
Îţi-plăng chinurile grele;
Însă plâng şi-al meu păcat,
Ce moartea Ţi-a cauzat.

STAREA XII

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, (+) mărire Ţie!

Isus moare pe Cruce

Crucea este ridicată. Isus se chinuie cumplit, atârnat în trei cuie între cer şi pământ, să împace pe Dumnezeu pentru om. Duşmanii se bucură de chinurile Lui şi-L hulesc, iar El se roagă: ‹‹Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac.›› După trei ore de chinuri, strigă: ‹‹Părinte, în mâinile Tale îmi dau sufletul!›› Apoi, plecându-şi capul, moare. Isuse, Tu, batjocorit, hulit, răstignit pe cruce, între chinurile morţii, Te rogi şi ceri iertare pentru ucigaşii Tăi. Voi fi răbdător şi eu, ca Tine, mă voi ruga pentru duşmanii mei. Cât eşti de bun, că şi pe cruce, la noi, la mântuirea noastră te gândeşti. Isuse, când voi fi şi eu în chinurile morţii, dă-mi răbdarea şi dragostea cu care să spun ultimul cuvânt: "Părinte, în mâinile Tale îmi dau sufletul."

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Şi acum...

(Trecem la starea a XIII-a cântând):

Când, Isuse, ai murit,
Maica Sfântă Te-a jelit.
Cu-a Ei lacrimi Te-a spălat,
În pânză Te-a înfăşurat.

Maică plină de îndurare,
Fă să dobândim iertare.
De la Fiul Tău preasfânt,
Până suntem pe pământ.

STAREA XIII

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, (+) mărire Ţie!

Isus este luat de pe Cruce

După ce Isus a murit, doi bărbaţi cucernici, Iosif din Arimateea şi Nicodim, au luat trupul de pe Cruce ca să-L înmormânteze. Îndurerata Mamă L-a primit în braţele Ei, I-a spălat faţa de sânge, I-a rânduit părul, I-a sărutat rănile sfinte, apoi, împreună cu femeile evlavioase, L-a uns cu mir şi L-a învelit în pânză albă.

Isuse, patul morţii Tale a fost Crucea pe care Ţi-ai dat sufletul. Şi eu voi fi odată pe patul morţii, pe care îmi voi da sufletul. Apoi mă vor lua de pe el, mă vor scoate pe uşa casei mele şi mă vor duce în mormânt. Isuse bune şi Marie, faceţi ca, ducându-mi-se odată, la vremea rânduită, trupul la mormânt, sufletul meu să-l poarte Îngerii spre Cer.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Şi acum...

(Trecem la starea a XIV-a cântând):

Când sufletul Ţi L-ai dat,
Soarele s-a întunecat,
Lumea s-a cutremurat,
Pietrele s-au despicat.

Iar când soarele-a apus
În mormânt, Doamne, Te-au pus.
Acolo zaci îngropat,
Pentru-al meu mare păcat.

Doamne, noi cu întristare
Plângem durerile Tale,
Cât în lume Le-ai purtat,
Până ne-ai răscumpărat.

Isuse mult îndurate,
Chinuit pentru păcate
Iartă pe toţi cei greşiţi,
Şi ne fă 'n veci fericiţi.

STAREA XIV

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, (+) mărire Ţie!

Isus este înmormântat

Iosif şi Nicodim, luând pe braţele lor trupul lui Isus, urmaţi de femeile evlavioase, L-au dus şi L-au aşezat într-un mormânt nou, tăiat în piatră, iar la intrarea mormântului au pus o lespede mare de piatră. Fecioara Maria L-a petrecut cu inima sfâşiată de durere. I se părea că şi inima şi-a îngropat-o odată cu Fiul ei scump.

Şi eu am o zi, pe care nu o cunosc, o zi în care trupul meu, închis între câteva scânduri, va fi slobozit în mormânt şi nu va mai vedea lumina zilei, până la înviere şi judecată. Priveşte, suflete, mormântul şi dă-ţi seama că în acela se sfârşeşte toată frumuseţea, puterea şi mărirea lumii acesteia. Isuse, adu-Ţi aminte de mine când vei veni întru Împărăţia Ta. Marie, Mama lui Isus, nu uita de mine şi fă, cu rugăciunile Tale ca, atunci când trupul meu se va aşeza în mormânt, sufletul să intre în Cer.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Şi acum...

Rugăciune de încheiere

O, preamilostive şi blând Isuse, care prin cumplitele Tale chinuri şi prin moartea pe Cruce m-ai mântuit pe mine de osânda şi de chinurile cele veşnice ale iadului, Îţi ofer această Cale a Crucii, pe care am săvârşit-o întru amintirea sfintelor Tale patimi, pentru sfânta noastră Maică Biserica Catolică şi pentru Capul ei văzut, Preafericitul Părinte Papa, pentru unirea Bisericilor, pentru încreştinarea păgânilor şi întoarcerea păcătoşilor, pentru pacea lumii şi pentru sufletele din Purgator, pentru mine, păcătosul şi nevrednicul, şi pentru toţi aceia pe care vreau să-i cuprind în această rugăciune, în amintirea sfintelor şi mântuitoarelor Tale patimi. Dă-mi, preabune Isuse, darul ca să-mi îndrept viaţa şi să rămân statornic în bine şi în sfânta mea credinţă catolică până la moarte, iar când sufletul meu va părăsi această vale a plângerii care este viaţa pământească, să-L primeşti, Doamne, în Veşnica Fericire din cereştile Tale lăcaşuri. Amin.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Şi acum...