Duminica, 22 septembrie 2011  
S Foca, ep, m (+ sec II)  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 RUGĂCIUNI
Start :: Rugaciuni :: Calea mantuirii

Calea Crucii

 

Scurt istoric

Odată cu pacea lui Constantin (313), nenumărați creștini au ținut să fie în Ierusalim, în fiecare an, în Săptămâna Patimilor lui Christos și să refacă drumul pe care Acesta l-a parcurs în zilele de dinaintea morții Sale. În acest fel, ei doreau să retrăiască evenimentul, să se identifice cu Isus și, prin acest gest, să-I mulțumească.

Franciscanii au imaginat și au răspândit, în secolele XIV și XV, devoțiunea Căii Crucii. Păzitori și protectori ai locurilor sfinte încă din secolul al XIV-lea, în virtutea unui acord încheiat cu turcii, ei conduceau în Ierusalim exercițiile spirituale ale pelerinilor, pe Via Dolorosa, urmată de Christos, de la Tribunalul lui Pilat, din partea cea mai de jos a orașului, până pe Golgota (Calvarul), cea mai înaltă parte a sa. Franciscanii au avut ideea de a adapta această formă de meditație asupra Patimilor, cadrului obișnuit al majorității credincioșilor, pentru a permite celor săraci și celor care nu puteau să ajungă pe Pământul Sfânt, să realizeze același drum ca și pelerinii. În acest scop, ei au aranjat, în aer liber sau în biserici, serii de evocări (tablouri, statui, cruci...) cu scene marcând itinerarul lui Christos ce ajunge până pe Calvar. Ei, împreună cu credincioșii se rugau și meditau la fiecare dintre aceste etape sau Stațiuni. Numărul acestora (al stațiunilor) a variat până în secolul al XVIII-lea, când a fost fixat la un număr de 14 de către Papa Clemente XII și Papa Benedict XIV, care, în general, au dat Căii Crucii caracterul pe care i-l cunoaștem astăzi. Din 1958, odată cu construirea unei Căi a Crucii la Lourdes, s-a răspândit obiceiul de a încheia acest mic pelerinaj "cu Maria, în speranța învierii lui Christos".

 

O Cale a Crucii pentru zilele noastre

Începând cu 1981, creștinii din Châlon-sur-Marne coboară în stradă pentru a celebra Vinerea Mare. Seara, ei se adună pentru o procesiune tăcută în care, în urma unei cruci mari din lemn, merg de-a lungul străzilor din oraș, până la catedrală, cu stațiuni în trei biserici din centrul orașului, la distanță de zece minute una de alta. În fiecare dintre bisericile-stațiune se desfășoară o parte a Slujbei din Vinerea Mare însoțită de mărturii, aduse de participanți, asupra unor fapte din zilele noastre puse în relație cu suferințele lui Christos. Această Slujbă religioasă, în strânsă legătură cu prezentul, atrage sute de persoane, care nu ezită să mărturisească o credință care își are rădăcinile în evenimentele celebrate în această zi. Pe de altă parte, această reuniune este ocazia - pentru creștinii diferitelor parohii, fiecare cu caracteristicile și orientările proprii - de a celebra ceea ce pe toți îi unește.

 

Rugăciune înainte

În numele Tatălui și al Fiului și al Spiritului Sfânt. Amin.

Veșnice Dumnezeu, Stăpânul lumii, Părintele neamului omenesc primește această rugăciune ce o fac în numele Fiului Tău, Isus Christos, amintindu-mi dureroasele Lui patimi și moartea de pe Cruce. Îți ofer sfintele Lui Patimi, ca ispășire pentru păcatele mele și te rog ajută-mă să trăiesc o viață curată până la sfârșit, iar după moarte primește sufletul meu acolo unde nu este întristare, suspinare și durere, ci bucurie veșnică. Amin.

 

(Ne ridicăm și, cântând versurile ce urmează, mergem la Starea I):

Isuse cel drept și sfânt,
Ce-ai greșit Tu pe pământ,
Că Te văd de mâini legat
Și la moarte judecat?

O, Isuse preaiubit,
Eu te văd azi osândit,
Pentru-a' mele făr'delegi,
Cum și pentru-a' lumii 'ntregi.

 

STAREA I

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, (+) mărire Ție!

Isus este judecat și condamnat la moarte

Fiul lui Dumnezeu este judecat la moarte de către oamenii păcătoși. El primește să sufere și să moară pe cruce, ca prin Patimile Lui să împace pe Părintele ceresc pentru păcatele noastre.

Îți mulțumesc, Isuse, că Tu, Cel fără de păcat, ai primit să suferi și să mori pentru noi, păcătoșii. Ca să-Ți urmez Ție, și eu voi suferi în tăcere și cu răbdare învinuirile, ocara și judecata nedreaptă a altora. Isuse, care ai fost judecat la moarte fără milă, când voi muri, judecă-mă cu milă. Amin.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Și acum...

 

(Trecem la Starea II cântând):

Cel de Îngeri preamărit,
De om e batjocorit.
Crucea blând El o primește,
Și la Golgota pornește.

O, Isuse, dă-mi putere,
Ca în necazuri și durere,
Să fiu blând și răbdător,
Să-Ți fiu Ție următor.

 

STAREA II

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, (+) mărire Ție!

Isus primește Crucea pe umeri

Lui Isus îi pun Crucea pe umeri, să o ducă la locul de răstignire. După ce o noapte întreagă a fost batjocorit, pălmuit și biciuit, acum, slăbit, acoperit de răni, primește și Crucea pe umerii Săi, ca să ridice sarcina păcatelor de pe sufletele noastre.

Isuse, Tu, suferind ocară, batjocură, bătăi și purtându-Ți crucea, mă înveți să port și eu cu răbdare creștinească sarcina și Crucea vieții mele. Eu Îți voi urma, pentru ca, precum ai suferit Tu pentru mine, așa să sufăr și eu din iubire către Tine.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Și acum...

 

(Trecem la Starea III cântând):

Crucea umerii îți frânge,
Ranele-s pline de sânge.
Dar mai crâncenă durere
Îți fac păcatele mele.

Isuse, Îți cer iertare,
Dă-mi căință și îndreptare
Ca să plâng al meu păcat,
Și să nu mor ne'ndreptat.

 

STAREA III

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, (+) mărire Ție!

Isus cade sub greutatea Crucii

Crucea apasă greu pe umerii lui Isus. Flămând, însetat, acoperit de răni ce încă sângerează, sfârșit de puteri, cadesub povara Crucii. Ostașii Îl ridică, i-o pun din nou pe umeri. El nu se plânge, nu cere milă de la nimeni, ci pleacă cu pași clătinători mai departe.

O, Isuse, eu de multe ori am fost nerăbdător și m-am plâns de necazurile pe care le-am avut. Dă-mi, Isuse, smerenia și răbdarea Ta, căci Tu ai zis că numai cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Și acum...

 

(Trecem la Starea IV cântând):

O, Fecioară îndurerată,
Mamă binecuvântată,
Primește-mă și pe mine,
Să plâng pe Isus cu tine.

Să plâng păcatele mele
Ce te-au cufundat în jele,
Ce pe Fiul tău iubit,
Așa crunt L-au chinuit.

 

STAREA IV

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, (+) mărire Ție!

Isus, purtându-și Crucea, se întâlnește cu Preasfânta Sa Maică

Fecioara Maria a pornit să-și petreacă Fiul pe calea morții. Câtă durere a simțit sărmana Maică când și-a văzut Fiul iubit acoperit de răni și sânge, încărcat de batjocuri, purtându-și Crucea spre locul de pierzare! Mamă și Fiu se privesc cu nespusă jale, însă inimile Lor se unesc în suferință, pentru mântuirea noastră.

Isuse Mântuitorule și Maică Fecioară, îmi unesc suferințele mele cu ale voastre. Fie acestea canon de ispășire pentru tot ce am greșit în viață, ca în ziua mutării din această lume să fiu cu cei mântuiți.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Și acum...

 

(Trecem la Starea V cântând):

Când puterile-Ți slăbiră,
Pe Simeon îl siliră
Să-Ți ajute a purta,
Doamne, Crucea Ta cea grea.

O, Isuse, pentru Tine,
Ajuta-voi pe oricine,
Crucea vieții a purta,
Soarta grea voi ușura.

 

STAREA V

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, (+) mărire Ție!

Simeon Cireneul îl ajută pe Isus să ducă Crucea

Isus tot mai mult slăbește sub greutatea Crucii. Dușmanii Lui se tem că va muri înainte de răstignire și nu se vor putea bucura de chinurile Lui; de aceea, îl silesc pe țăranul Simeon Cireneul să-i ducă Crucea.

Isuse, eu Ți-aș ajuta bucuros să duci crucea, dar acum nu o mai porți. Poartă însă Cruce grea toți cei necăjiți, bolnavi și săraci. Mă voi sili să-i ajut pe aceștia cât mai mult, pentru că Tu ai zis că ceea ce am făcut unuia dintre aceștia, Ție Ți-am făcut și vei răsplăti însutit în ziua judecății.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Și acum...

 

(Trecem la starea a VI-a cântând):

Veronica în grabă merse,
Fața Ta de sânge-o șterse.
Chipul Tău cel preacurat,
Pe maramă l-ai lăsat.

O, Isuse, dă-mi și mie
Milă și durere vie,
Când Te văd la chinuri dat,
Și cu spini încununat.

 

STAREA VI

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, (+) mărire Ție!

Veronica șterge cu o maramă fața lui Isus

Veronica cea evlavioasă vede fața lui Isus plină de sudori, sânge și noroi. Îi este milă de El. Străbate printre soldați și cu marama șterge Fața preasfântă a Domnului. Isus, ca recunoștință, Își lasă fața întipărită pe pânză.

Isuse, dă-mi darul ca și eu să am întotdeauna milă față de cei ce sunt în suferință și să mă grăbesc în ajutorul lor. Întipărește fața Ta îndurerată în inima mea, ca amintirea sfintelor Tale patimi să mă păzească de bucuriile păcătoase ale acestei lumi.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Și acum...

 

(Trecem la starea a VII-a cântând):

Recăderea în păcate
Mult Te doare, Îndurate,
Și-Ți face Crucea mai grea,
Până cazi din nou sub ea.

O, Isuse, mă întărește,
De căderi noi mă ferește
Ca să stau pân' la mormânt,
Tot în harul Tău cel sfânt.

 

STAREA VII

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, (+) mărire Ție!

Isus cade a doua oară sub Cruce

Simeon duce Crucea până la un loc, iar de acolo înainte, iarăși este pusă pe umerii lui Isus. El o îmbrățișează și pășește cu ea încet în sus, însă e mult slăbit și cade a doua oară sub greutatea ei. Dușmanii lui râd, Îl batjocoresc, Îl îmbrâncesc, Îl ridică, Îi pun din nou Crucea pe umeri și-L împing să plece înainte.

O, Isuse, Ți-a fost grea peste măsură crucea, dar mai greu a apăsat pe inima Ta iubitoare nerecunoștința, răutatea și păcatele oamenilor. Și păcatele mele au fost cauza suferințelor Tale. Ajută-mă să nu mai cad din nou în ele, ci să fiu statornic în viața creștinească, până la sfârșit.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Și acum...

 

(Trecem la starea a VIII-a cântând):

Cine oare nu va plânge,
Văzându-Te în răni și sânge,
Și către moarte mergând,
Fără glas, ca un miel blând.

O, Isuse, dă-mi putere,
Să plîng chinurile-Ți grele,
Și să plâng al meu păcat,
Pân' a nu fi judecat.

 

STAREA VIII

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, (+) mărire Ție!

Isus mângâie femeile miloase

Femeile miloase se înduioșează văzând pe Isus în atâta suferință și încep a-L tângui și a-L plânge. Isus însă le zice: "Nu mă plângeți pe mine, fiicele Ierusalimului, ci vă plângeți pe voi și pe fiii voștri." Isus se gândea la pustiirea Ierusalimului, care a urmat nu peste mult timp.

O, Isuse, în zadar Te voi plânge pe Tine, dacă nu voi plânge păcatele mele. În zadar voi osândi pe cei ce Te-au osândit, dacă nu voi osândi răutatea mea și nu mă voi îndrepta. Plâng și eu cu femeile Ierusalimului jalnica Ta stare, dar fă să deplâng și mai mult jalnica stare a sufletului meu păcătos.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Și acum...

 

(Trecem la starea a IX-a cântând):

Sub a Crucii grea povară,
Isus cade-a treia oară.
Pentru-ale noastre căderi,
În păcate și greșeli.

Isuse mult-îndurate,
Dă-mi iertare de păcate
Și canon dă-mi pe pământ,
Până nu plec în mormânt.

 

STAREA IX

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, (+) mărire Ție!

Isus cade a treia oară sub Cruce

Isus este tot mai slăbit. Puterile Îl părăsesc și cade a treia oară sub greutatea Crucii. Ostașii însă din nou Îl ridică, Îl înjură, Îl îmbrâncesc înainte, ca să continue drumul, cât mai este până la culme, unde Îl așteaptă chinurile cele din urmă, sub care Își va da sufletul.

Isuse, ne-ai dat să înțelegem, prin cele trei căderi ale Tale: căderile tinereților, bărbăției și ale bătrâneților noastre. Nefericit este omul care dă diavolului partea cea mai frumoasă a vieții sale. Și mai nefericit este bătrânul care nici cele din urmă zile ale vieții sale nu le dă lui Dumnezeu.

Isuse, ajută-mă să părăsesc cu totul păcatul și să trăiesc numai pentru Tine.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Și acum...

 

(Trecem la starea a X-a cântând):

Popor crunt și ne'ndurat,
Pe Isus L-ai dezbrăcat,
Lui Mesia cel dorit
Rușinări I-ai pregătit.

Isuse, Mire ceresc,
Ajută-mi să mă feresc
De gânduri, vorbe spurcate,
De fapte nerușinate.

 

STAREA X

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, (+) mărire Ție!

Isus este dezbrăcat de haine

Sus, pe Golgota, Crucea este culcată la pământ și se sapă groapa în care să se va împlânta. Câțiva soldați Îl apucă pe Isus și-L dezbracă. Trăgând cămașa prinsă de răni, sângele pornește în șiroaie pe spatele și brațele lui Isus.

Isuse, trupul Tău e încărcat de răni pentru păcatele trupești ale oamenilor. Tu, care hrănești și îmbraci toată făptura, stai dezbrăcat și rușinat. Lumea pune pe trupul său podoabe lucitoare, iar pe Tine a pus răni dureroase. Lumea caută plăceri,însă Ție Ți-a întins dureri.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Și acum...

 

(Trecem la starea a XI-a cântând):

Isus e pe lemn culcat,
Cuiele în palme îi străbat,
Sângele Lui cel preasfânt,
Curge pârâu pe pământ.

Am greșit, Isuse bune,
Iar Tu suferi pentru mine.
Dă-mi să plâng al meu păcat,
Căci eu sunt cel vinovat.

 

STAREA XI

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, (+) mărire Ție!

Isus este pironit pe Cruce

Isus este culcat pe Cruce. Oamenii nemiloși îi întind mâinile; ciocanele bat piroanele colțuroase ce străbat prin palmele și picioarele Lui; sângele curge, Isus suferă cumplit, dar nu zice un cuvânt, nu scoate un vaiet, pentru că vede păcatele noastre și pentru acelea voiește să sufere.

Isuse, Mielul lui Dumnezeu, cel ce Te-ai dat jertfă pe altarul crucii pentru păcatele noastre, când cuiele au trecut prin palmele Tale, ai cugetat la faptele rele ale mâinilor noastre și, când alte piroane au străbătut picioarele Tale, Te-ai gândit la căile păcătoase pe care am pornit cu picioarele noastre. Îmi pare rău de toate faptele rele, de toți pașii greșiți ai vieții mele. Am fost un fiu rătăcit, ajută-mă să mă îndrept.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Și acum...

 

(Trecem la starea a XII-a cântând):

Isuse preaîndurat,
Trei ore pe Cruce-ai stat,
Trei ore Te-ai chinuit
Până moartea Ți-a sosit.

Eu deplâng a Ta durere,
Îți-plăng chinurile grele;
Însă plâng și-al meu păcat,
Ce moartea Ți-a cauzat.

 

STAREA XII

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, (+) mărire Ție!

Isus moare pe Cruce

Crucea este ridicată. Isus se chinuie cumplit, atârnat în trei cuie între cer și pământ, să împace pe Dumnezeu pentru om. Dușmanii se bucură de chinurile Lui și-L hulesc, iar El se roagă: ‹‹Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac.›› După trei ore de chinuri, strigă: ‹‹Părinte, în mâinile Tale îmi dau sufletul!›› Apoi, plecându-și capul, moare. Isuse, Tu, batjocorit, hulit, răstignit pe cruce, între chinurile morții, Te rogi și ceri iertare pentru ucigașii Tăi. Voi fi răbdător și eu, ca Tine, mă voi ruga pentru dușmanii mei. Cât ești de bun, că și pe cruce, la noi, la mântuirea noastră te gândești. Isuse, când voi fi și eu în chinurile morții, dă-mi răbdarea și dragostea cu care să spun ultimul cuvânt: "Părinte, în mâinile Tale îmi dau sufletul."

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Și acum...

 

(Trecem la starea a XIII-a cântând):

Când, Isuse, ai murit,
Maica Sfântă Te-a jelit.
Cu-a Ei lacrimi Te-a spălat,
În pânză Te-a înfășurat.

Maică plină de îndurare,
Fă să dobândim iertare.
De la Fiul Tău preasfânt,
Până suntem pe pământ.

 

STAREA XIII

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, (+) mărire Ție!

Isus este luat de pe Cruce

După ce Isus a murit, doi bărbați cucernici, Iosif din Arimateea și Nicodim, au luat trupul de pe Cruce ca să-L înmormânteze. Îndurerata Mamă L-a primit în brațele Ei, I-a spălat fața de sânge, I-a rânduit părul, I-a sărutat rănile sfinte, apoi, împreună cu femeile evlavioase, L-a uns cu mir și L-a învelit în pânză albă.

Isuse, patul morții Tale a fost Crucea pe care Ți-ai dat sufletul. Și eu voi fi odată pe patul morții, pe care îmi voi da sufletul. Apoi mă vor lua de pe el, mă vor scoate pe ușa casei mele și mă vor duce în mormânt. Isuse bune și Marie, faceți ca, ducându-mi-se odată, la vremea rânduită, trupul la mormânt, sufletul meu să-l poarte Îngerii spre Cer.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Și acum...

 

(Trecem la starea a XIV-a cântând):

Când sufletul Ți L-ai dat,
Soarele s-a întunecat,
Lumea s-a cutremurat,
Pietrele s-au despicat.

Iar când soarele-a apus
În mormânt, Doamne, Te-au pus.
Acolo zaci îngropat,
Pentru-al meu mare păcat.

Doamne, noi cu întristare
Plângem durerile Tale,
Cât în lume Le-ai purtat,
Până ne-ai răscumpărat.

Isuse mult îndurate,
Chinuit pentru păcate
Iartă pe toți cei greșiți,
Și ne fă 'n veci fericiți.

 

STAREA XIV

Mărire îndelung răbdării Tale, Doamne, (+) mărire Ție!

Isus este înmormântat

Iosif și Nicodim, luând pe brațele lor trupul lui Isus, urmați de femeile evlavioase, L-au dus și L-au așezat într-un mormânt nou, tăiat în piatră, iar la intrarea mormântului au pus o lespede mare de piatră. Fecioara Maria L-a petrecut cu inima sfâșiată de durere. I se părea că și inima și-a îngropat-o odată cu Fiul ei scump.

Și eu am o zi, pe care nu o cunosc, o zi în care trupul meu, închis între câteva scânduri, va fi slobozit în mormânt și nu va mai vedea lumina zilei, până la înviere și judecată. Privește, suflete, mormântul și dă-ți seama că în acela se sfârșește toată frumusețea, puterea și mărirea lumii acesteia. Isuse, adu-Ți aminte de mine când vei veni întru Împărăția Ta. Marie, Mama lui Isus, nu uita de mine și fă, cu rugăciunile Tale ca, atunci când trupul meu se va așeza în mormânt, sufletul să intre în Cer.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Și acum...

 

Rugăciune de încheiere

O, preamilostive și blând Isuse, care prin cumplitele Tale chinuri și prin moartea pe Cruce m-ai mântuit pe mine de osânda și de chinurile cele veșnice ale iadului, Îți ofer această Cale a Crucii, pe care am săvârșit-o întru amintirea sfintelor Tale patimi, pentru sfânta noastră Maică Biserica Catolică și pentru Capul ei văzut, Preafericitul Părinte Papa, pentru unirea Bisericilor, pentru încreștinarea păgânilor și întoarcerea păcătoșilor, pentru pacea lumii și pentru sufletele din Purgator, pentru mine, păcătosul și nevrednicul, și pentru toți aceia pe care vreau să-i cuprind în această rugăciune, în amintirea sfintelor și mântuitoarelor Tale patimi. Dă-mi, preabune Isuse, darul ca să-mi îndrept viața și să rămân statornic în bine și în sfânta mea credință catolică până la moarte, iar când sufletul meu va părăsi această vale a plângerii care este viața pământească, să-L primești, Doamne, în Veșnica Fericire din cereștile Tale lăcașuri. Amin.

Tatăl nostru... Născătoare... Mărire... Și acum...




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact