Vineri, 29 martie 2011  
Ss Marcu, ep, m, Ciril d, m si insotitorii lor (+ ...  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 PREDICI
Start :: Predici :: IPS Ploscaru

Duminică, 2 noiembrie 1994
Dragi credincioși,

Astăzi s-a citit evanghelia despre bogatul nemilostiv și săracul Lazăr. Isus spune această pildă:

"Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră și vison, veselindu-se în toate zilele, iar un sărac anume Lazăr zăcea înaintea porții lui plin de bube. Bietul Lazăr dorea să primească și el ceva de mâncare, dar nimeni nu-i dădea, doar câinii veneau și-i lingeau bubele. Și a murit săracul și îngerii l-au dus în sânul lui Avraam. A murit și bogatul și l-au înmormântat. Lazăr a ajuns în fericirea cerului, iar bogatul în muncile iadului. Bogatul ridicându-și ochii l-a văzut pe Lazăr în sânul lui Avraam și a zis: Părinte Avrame fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și ude vârful degetului în apă să-mi răcorească limba, că tare mă chinuiesc în văpaia aceasta. Iar Avraam a zis: Fiule, adu-ți aminte că ai primit cele bune în viața ta și Lazăr pe cele rele, acum acesta se mângâie iar tu te chinuiești, și peste toate acestea între noi și voi s-a făcut prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de la voi să treacă la noi. Bogatul a continuat: Rogu-te Părinte să trimiți pe Lazar în casa tatălui meu, căci am cinci frați să le spună acestea, ca să nu ajungă și ei în acest loc de chin. Dar Avraam i-a zis: Au pe Moise și pe profeți să asculte de ei. Bogatul însă insistă. Nu, Părinte, ci numai dacă cineva dintre morți se va duce la ei se vor pocăi. Avraam i-a zis: Dacă nu ascultă de Moise și de profeți, nu vor crede nici dacă cineva ar învia din morți" (Lc. 16,19-31).

Oricine ascultă această parabolă rămâne pe gânduri, căutând în adâncul sufletului: el de ce parte este, cu bogatul sau cu Lazăr? În parabola de față vedem două contraste. Cel dintâi, un evreu bogat și îmbuibat, care o ținea toată ziua numai în petreceri și mese copioase, iar de cealaltă parte un sărac, ce se adăpostea de frig și ploaie la ușa bogatului, sperând că-i va da o bucată de pâine. Dar bogatul îl privea cu dispreț pe acest cerșetor. Nimeni nu se deranja pentru el, doar câinii veneau să-i lingă bubele, probabil era și bolnav. Bogatul era îmbrăcat în vison, un in foarte scump din Egipt, și haine de purpură. Purpura era îmbrăcăminte fină, vopsită în roșu deschis sau violet închis. Această vopsea a fost descoperită cu 1500 de ani î. Cr., era extrasă din scoici. Ce să mai spunem de locuința bogatului, cu covoare pe jos și podoabe de fildeș sau din lemn de cedru.

Săracul Lazăr poate nici nu avea unde să locuiască, aștepta în zadar un ajutor de la bogatul îmbuibat. Flămând, lipsit și neputincios, chinuit de vreo boală grea, cerșea mila trecătorilor sau a servitorilor acestui om bogat. Numai câinii veneau și-i țineau tovărășie. Dar viața omului este scurtă, iar situația se schimbă după moarte. Bogatul, desigur, a fost înmormântat cu mare pompă, însoțit de bocitoare, cu flaute, cu multă lume, pe când săracul Lazăr, când a murit, poate servitorii l-au aruncat pe valea stâncoasă și adâncă de la sudul orașului Ierusalim, în care se aruncau gunoaiele și cadavrele celor executați, precum și rămășițele de sânge de la sacrificiile templului. Această vale se numea gheena. Era o imagine a infernului. Aici focul era permanent susținut pentru a îndepărta muștele și a micșora mirosurile neplăcute de la arderea gunoaielor. Acesta a fost sfârșitul pământesc a celor două personaje: bogatul și săracul.

Dar omul are și suflet, prin care se aseamănă cu Dumnezeu. După moartea pământească vine dreptatea lui Dumnezeu. Bogatul ajunge în focul cel veșnic, iar săracul în sânul lui Avraam, adică în rai. Înainte, săracul dorea doar rămășițele de la masa bogatului, iar acum bogatul ar dori măcar o picătură de apă ca să-și potolească setea. Acum bogatul apelează la sărac, dar Avraam îi răspunde: "Fiule, adu-ți aminte că tu ai luat cele bune în viață, iar Lazăr cele rele, acum a venit răsplata pentru viața voastră".

Sfântul Ioan Gură de Aur zice: "Bogatul nu e chinuit că a fost bogat, ci pentru că a fost nemilostiv". Se vede din parabolă că săracul avea nu numai meritul sărăciei, ci a suportat cu răbdare viața lui. Nu toată sărăcia este sfântă și nu toate bogățiile sunt vinovate. Bogăția nu este păcat, ci bogăția folosită rău, care face pe om sclavul avuției sale, nu se gândește la cel ce nu are. Când dă la un sărac, bogatul dă puțin, cu care cel sărac nu se poate ajuta. Isus cere creștinilor virtutea milosteniei, a dragostei de aproapele: "După iubirea voastră veți fi judecați". Să ne amintim că la sfârșitul lumii Isus va despărți oile de capre și va zice celor buni: "Veniți binecuvântații Părintelui Meu, moșteniți împărăția pregătită vouă de la întemeierea lumii, căci am fost flămând și Mi-ați dat să mănânc, însetat și Mi-ați dat să beau (...)". De aceste fapte de milostenie este condiționată mântuirea noastră.

Prin această parabolă, Isus atenționează pe cei bogați să fie nu numai milostivi, ci să caute să ducă o viață creștinească în toate privințele. Viața bogătașilor este un lanț neîntrerupt de slăbiciuni și păcate, iar ei nu au timp să se gândească la cer, ori se gândesc prea târziu. Se citește în viața Sfântului Lidwina, care a trăit 34 de ani pe patul de suferință, că a venit la ea un bogătaș, mare păcătos, dar care nu avea putere să se întoarcă de la păcat. El a rugat-o pe Sfânta Lidwina să-l ajute, luând asupra sa o parte din păcate pentru a le ispăși. Sfânta a fost de acord, cu condiția ca și păcătosul să accepte un lucru: să nu se miște noaptea în pat, iar el a acceptat. Seara, după ce bogătașul s-a culcat, a voit să se întoarcă pe o parte, dar își aminti de promisiunea făcută și mai răbdă puțin. După o oră, mii de ace îi furnicau în corp și durerea îi deveni insuportabilă.

Atunci se gândi: "Dacă a sta o noapte pe un pat moale este un chin atât de mare, ce va fi în iad, pe un pat de foc, o veșnicie?". Astfel păcătosul și-a schimbat viața.

Săracii, prin starea lor de suferință, sunt mai dispuși să-și ridice ochii la Dumnezeu, cerând ajutor. Să ajutăm săracii, amintindu-ne cuvintele Mântuitorului: "Tot ce ați făcut unora mai mici, Mie mi-ați făcut". Amin!




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact