Duminică, 2 octombrie 1994
Dragi credincioşi,

Duminica aceasta este prima duminică din luna octombrie şi pentru noi are mai multe semnificaţii: este o zi de adoraţie la Preasfântul Sacrament; la 15 octombrie a lăcrimat Icoana Maicii Sfinte de la Scăiuş şi luna aceasta este dedicată Sfântului Rozar. Eu vă voi vorbi astăzi despre rugăciunea Rozarului, una dintre cele mai frumoase rugăciuni ale Bisericii Universale, adresată Sfintei Fecioarei Maria.

Cuvântul "rozar" vine de la cununa de roze (trandafiri), ceea ce înseamnă că fiecare rugăciune spusă pe boabele de rozar este o petală de trandafir şi împreună formează un buchet de flori spirituale pe care le oferim Sfintei Fecioare. Chiar de la începutul creştinismului, călugării din pustie numărau rugăciunile fie pe boabe, fie pe pietricele legate cu sfoară. Ei recitau cei 150 de psalmi, iar cei care nu ştiau citi au înlocuit Psalmii cu rugăciunea Tatăl nostru şi Bucură-te Marie. Istoria spune că Sfânta Fecioară s-a arătat Sfântului Dominic, cerându-i să răspândească rugăciunea Rozarului în cinstea ei.

Sfântul Dominic a înfiinţat Ordinul Dominicanilor, bazat pe sărăcie şi studiu. Însuşi Dominic umbla cu picioarele goale. A murit la vârsta de 51 de ani. El a răspândit rugăciunea Rozarului, în special pentru ca Maica Sfântă să oprească valul de erezii.

În timpul luptei de la Lepanto (1571), când turcii erau pe punctul de a cuceri Europa, Papa Pius V a cerut creştinilor să se roage Rozarul. Lupta a fost câştigată de creştini, care erau mult mai puţini decât turcii. Această victorie a fost câştigată pe data de 7 octombrie 1571, fiind atribuită Sfintei Fecioare Maria. Ziua de 7 octombrie a fost declarată Sărbătoarea Sfântului Rozar.

La apariţiile de la Lourdes în 1858, Fecioara Maria s-a rugat Rozarul împreună cu Bernadeta. Nenumăratele minuni care s-au făcut la Lourdes, dovedesc puterea acestei rugăciuni. De asemenea, la arătările de la Fatima, din anul 1917, Fecioara Maria avea rozarul în mâini şi i-a îndemnat pe cei trei copii să se roage. Rozarul este o rugăciune care poate fi rostită de toţi, fie bolnavi pe pat, fie de cei care nu ştiu să citească, în timpul lucrului sau pe drum. Cuprinde cele mai cunoscute rugăciuni şi are ca subiecte de meditat cele mai importante momente din viaţa lui Isus şi a Mariei.

Repetarea rugăciunii "Bucură-te Marie" de 50 de ori, la recitarea unui mister, la început plictiseşte, dar apoi îşi găseşte tot mai mult farmec, după cuvintele lui Lacordaire (călugăr dominican şi mare predicator francez); el zicea: "Limbajul iubirii nu are decât un singur cuvânt; dacă îl spui neîncetat, el este totdeauna nou".

Evlavia Sfântului Rozar are şi o martiră, pe Fericita Panasia, care a murit la 1383. Din fragedă copilărie a avut o mare evlavie către Fecioara Maria. Mama ei a murit de timpuriu şi tatăl ei s-a recăsătorit cu o femeie rea. Curând, după căsătorie, aceasta a început s-o persecute pe Panasia şi, mai ales, nu putea suporta evlavia fetiţei. Într-o zi i-a smuls din mâini rozarul şi a bătut-o crunt. Altă dată a bătut-o până a leşinat. Tatăl, fiind un om slab, nu a avut curajul să ia apărarea fetiţei.

În seara de 1 mai 1383, Panasia, rugându-se, a întârziat să aducă mica turmă de oi acasă. Mama vitregă s-a îndreptat furioasă spre locul unde ştia că o găseşte pe fetiţă şi a găsit-o cufundată în rugăciune, absentă la cele din jur. A prins-o de păr, a târât-o pe pământ, a bătut-o cu coada furcii, apoi, într-un acces de furie, a lovit-o în cap şi i-a străpuns gâtul cu un fus. Când a văzut fetiţa moartă la picioarele ei, s-a speriat, a căzut în disperare şi s-a aruncat într-o prăpastie unde au găsit-o moartă a doua zi. Era vineri, 1 mai 1383; Panasia avea 15 ani, atâţia câte mistere are Rozarul. Pentru că a murit moarte de martir, Papa Pius V a trecut-o în rândul fericiţilor, iar cultul ei continuă până în ziua de azi.

Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului (+729), scrie: "Precum respiraţia este semn că cineva nu e mort, ci se mai află în viaţă, tot aşa şi cinstirea Maicii Domnului este semn că cineva nu este mort sufleteşte, ci trăieşte viaţa supranaturală".

S-o iubim pe Preacurata Fecioară Maria şi să îndrăgim frumoasa rugăciune a Rozarului, care cuprinde salutarea îngerului Gavril, precum şi laudele aduse de Elisabeta. Partea a doua a rugăciunii: "Sfântă Marie, Mama lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoşii, acum şi în ora morţii noastre", a fost adăugată la Conciliul din Efes, în anul 431, care a confirmat, împotriva lui Nestoriu, faptul că Fecioara Maria este Mama lui Dumnezeu.

Maternitatea divină a Mariei a dominat gândirea creştinilor din toate timpurile, fiindcă nu putem da o adevărată cinstire Fiului fără a cinsti pe mama Sa. Să ne rugăm cu încredere şi evlavie zilnic rugăciunea Rozarului, prin care vom obţine ajutor şi sprijin în toate necazurile vieţii noastre. Amin!