Duminică, 23 februarie 1994
Dragi credincioşi,

Astăzi vă voi vorbi despre Profeţii Vechiului Testament. Profeţii au fost oameni credincioşi, aleşi de Dumnezeu pentru a fi emisarii Săi în faţa poporului iudeu, care mergea către idolatrie. Profeţii aveau inspiraţii, viziuni sau chiar vorbeau direct cu Dumnezeu. Ei au avut curajul să înfrunte pe regi, chiar cu preţul vieţii lor. Profetul Natan mustră pe regele David în numele lui Dumnezeu, pentru crimele săvârşite. Din perioada regelui David, profeţii sunt recunoscuţi ca trimişi ai Domnului. Misiunea lor a fost luată în serios de unii regi, dar alţii, idolatrii, i-au persecutat, chiar i-au omorât.

Sunt 4 profeţi mari şi 12 profeţi mici. Astăzi voi vorbi de profeţii mari.

Isaia a fost cel mai de seamă profet în regatul lui Iuda. S-a născut în anul 760 î. Cr., dintr-o familie bogată. Avea intrare liberă la curtea regilor şi putea să influenţeze politica ţării. Timp de 40 de ani (740-700), Isaia a fost profetul Ierusalimului şi al poporului iudeu. El avertiza, încuraja, certa poporul şi pe regi, căci în timpul său au fost mai mulţi regi în Iudeea. Isaia predica pocăinţa, spunând: "Spălaţi-vă şi fiţi curaţi. De vor fi păcatele voastre negre ca cerneala, mai albe decât zăpada se vor face (...)". Însă, profeţiile cele mai însemnate au fost cu privire la venirea lui Mesia. "Iată, fecioara va zămisli (...)"; "Atunci se vor deschide ochii orbilor şi urechile surzilor (...)"; "A fost dispreţuit, nu mai avea nici înfăţişare, nici frumuseţe (...) ca un miel la junghiere a fost dus", acestea referindu-se la suferinţele pe care le va îndura Mântuitorul. Isaia a avut un rol atât religios cât şi politic, dar şi-a atras mânia regelui Manase, care a pus să fie strâns între două scânduri şi tăiat cu fierăstrăul, la începutul sec. VII î.Cr.

Ieremia a fost profet în Iuda între anii 628-580. S-a născut la Anatoth, la 6 Km de Ierusalim, din tribul lui Veniamin şi aparţinea castei preoţeşti. Pentru a întoarce poporul la calea Domnului, el şi-a luat un jug la gât, zicând: "Un jug de fier va pune Domnul pe grumajii voştri şi veţi sluji regelui Babilonului, de nu vă veţi întoarce la Domnul". Dar ei nu l-au crezut şi l-au persecutat. Regele Sedechia l-a aruncat în închisoare. Dar, curând, profeţia s-a îndeplinit, poporul a fost dus în robia Babilonului, după ce aceştia au cucerit Ierusalimul şi întreaga ţară. Ieremia nu merge în robie, el rămâne la Ierusalim, dar este dus forţat în Egipt de către un grup de iudei. După anumite tradiţii, Ieremia a fost omorât cu pietre de compatrioţii săi, din cauză că el a spus pedepsele ce vor veni asupra Iudeii dacă nu se vor întoarce la Domnul.

Ezechiel era preot în Ierusalim. În timpul robiei babiloniene, a fost dus şi el cu poporul. El a dat îndrumări poporului şi-l încuraja prin profeţiile ce le spunea. Are o viziune de mângâiere pentru iudei, cum că Domnul va uni iarăşi într-un singur popor pe israeliţii risipiţi. La întoarcerea din robie, Ezechiel a încercat să trezească idealul de sfinţenie în popor, să ridice viaţa preoţească şi a leviţilor. Este preocupat de prezenţa lui Dumnezeu şi vorbeşte despre "un nou prinţ descendent din familia lui David, El va fi păstorul oilor". Ezechiel a fost deportat cu primul grup în Babilon, înainte de cucerirea întregii Iudei. A trăit în mijlocul poporului la Tel-Abib. De aici, Domnul l-a făcut mesagerul Său pentru a trimite naţiunii întregi, chiar şi celor rămaşi la Ierusalim, încurajări, îndemnuri. Misiunea sa a durat 20 de ani, până în anul 571.

Daniel este un personaj unic în Sfintei Scriptură. Tânărului israelit, dus în robia babiloniană, Dumnezeu i-a dat harul profeţiei, fiindcă a respectat legile Domnului şi acolo. Se pot citi în Biblie întâmplări minunate: scapă pe Susana de la moarte, tălmăceşte visele lui Nabucodonosor; pentru că nu a voit să se închine unei statui de aur, regele l-a aruncat într-un cuptor cu foc, dar focul nu l-a atins pe el şi pe cei trei tineri. Atunci, regele a cunoscut că aceşti tineri se închină unui Dumnezeu atotputernic. După moartea lui Nabucodonosor, urmează regele Baltazar, căruia i-a prezis sfârşitul prin cuvintele: "Mane, Techel, Fares", apărute pe zid în timpul unui ospăţ. Regele a murit în acea noapte.

Urmează regele Cirus, pe timpul căruia Daniel omoară un balaur fioros. Cirus îl apreciază, însă poporul îi cere moartea. Daniel este aruncat în groapa leilor, dar iese de acolo nevătămat. Însuşi Cirus a zis: "Mare eşti, Doamne, Dumnezeul lui Daniel". În profeţiile lui Daniel se găseşte concepţia învierii. Dar cea mai importantă profeţie este referitoare la timpul când va veni Mesia (Daniel 9, 20). Nu se cunosc împrejurările morţii lui, probabil a murit la Suza în Persia.

Am arătat pe scurt viaţa a patru profeţi din Vechiul Testament. Vă îndemn să citiţi în fiecare seară o pagină sau două din Sfânta Scriptură. Această lectură vă va ajuta să înţelegeţi necesitatea mântuirii şi evenimentele importante din istoria Bisericii.

Predicatorul vienez Emanuel Weith, care în acelaşi timp era medic şi poet, din naştere era evreu. Cum tatăl său citea zilnic cu voce tare din Vechiul Testament, fiul a învăţat multe pagini pe de rost. Studiind dreptul la Universitatea din Praga, din curiozitate a ascultat şi cursuri de Teologie. Într-o zi, a auzit mai multe citate din profeţiile Vechiul Testament cu privire la naşterea lui Mesia. Când fiul l-a întrebat pe tatăl, acesta, în loc de răspuns, i-a dat o palmă. Emanuel a luat o Biblie şi a citit textele despre Naşterea lui Cristos. După multă cercetare, s-a făcut creştin. În anul 1821 a fost hirotonit preot, iar după 10 ani a ajuns predicator la catedrala din Viena. Profeţii l-au condus aşa cum a condus steaua pe magi la Isus.

Închei printr-un citat din profetul Ieremia: "Binecuvântat fie omul care nădăjduieşte în Domnul. Acesta va fi ca pomul sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile pe lângă râu (...), frunzele lui sunt verzi în timp de secetă, nu se teme şi nu încetează a rodi". Amin!