Vineri, 29 martie 2011  
Ss Marcu, ep, m, Ciril d, m si insotitorii lor (+ ...  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 PREDICI
Start :: Predici :: IPS Ploscaru

Duminică, 16 ianuarie 1994
Dragi credincioși,

Vorbind despre credință, vreau să vă spun că sunt multe cazuri de minuni permanente, care se constată de sute de ani, și vă dau câteva exemple:

Sângele Sfântului Ianuarie.

Sfântul Ianuarie a fost martirizat prin decapitare, în timpul persecuției lui Dioclețian, în anul 305. El a fost episcop de Benevent, Italia. După ce i-au tăiat capul, ucenicii lui au luat sânge într-un vas. După un secol, în anul 432, relicvele lui au fost transportate la Neapole. Cu acest prilej, o femeie a predat Episcopului Ioan al Neapolului două vase cu sânge închegat, spunând că este din sângele lui Ianuarie. Deoarece unii au contestat autenticitatea sângelui, spre uimirea episcopului și a mulțimii adunate, sângele s-a lichefiat, devenind de culoarea sângelui proaspăt. Sfântul Ianuarie a fost declarat patron al orașului Neapole. Orașul a fost ferit de erupțiile vulcanului Vezuviu, în timpul celor patru erupții care au avut loc în decursul anilor.

Fenomenul neobișnuit al lichefierii sângelui s-a repetat de multe ori și se petrece și astăzi, de trei ori pe an: în ziua când a fost martirizat, 14 decembrie, ziua când au fost aduse relicvele la Neapole, 1 mai, și ziua de sărbătoare tradițională a sfântului, 19 septembrie. Sângele este păstrat într-o fiolă, iar în ziua respectivă preotul vine și pune sticluța pe altar. În timpul Liturghiei, la Credeu, sângele începe să se lichefieze și se agită ca și cum ar fierbe, nivelul se ridică, este mai greu ca înainte, are culoarea sângelui proaspăt. Unii au spus că mâna preotului este caldă și așa se încălzește sângele uscat de 1400 de ani, dar nu este adevărat, căci preotul stă departe de fiola cu sânge.

În anul trecut (1993), în luna ziua sărbătorii sfântului (19 septembrie), sângele nu s-a lichefiat și nu s-a ridicat. Credincioșii au făcut rugăciuni timp de trei zile, considerând că acesta e un semn de amenințare pentru oraș. După trei zile de rugăciune, sângele s-a lichefiat ca altă dată. De fiecare dată când se produce minunea, poporul strigă: "Trăiască Sfântul Ianuarie!", iar apoi se cântă un Te Deum. Amintesc că nu totdeauna se lichefiază tot sângele, uneori rămân bucăți de sânge închegate, care plutesc deasupra. Savanți renumiți au cântărit fiola cu sânge înainte și după lichefiere. Profesorul J. Sprinder a cântărit sticluța pe un cântar de mare finețe: înainte de lichefiere avea 987 grame, după lichefiere sticla era plină și avea 1kg și 14 grame, cu 27 grame mai greu. Cum se poate schimba greutatea aceleiași cantități de sânge? Aceasta este contrar legilor naturii. Profesorul în chimie Petro Punzo (+1890), necredincios, din Neapole, a studiat îndelung acest fenomen și la urmă a recunoscut că este un fenomen, o minune pe care știința nu o poate explica. Minunea Sfântul Ianuarie este permanentă și se poate constata de oricine.

Alt caz este Padre Pio. Acesta era călugăr franciscan, a trăit în mănăstirea de la San Giovanni Rotondo, lângă Foggia, Italia, a murit în anul 1968. Prin el s-au făcut multe minuni fiind încă în viață. Un exemplu deosebit este al fetiței Gemma di Giorgio, născută oarbă, fără pupile. În 18 iunie 1947, fetița a mers cu mătușa ei la San Giovanni Rotondo, pentru a-l ruga pe Padre Pio să mijlocească pentru vindecarea ei la Dumnezeu. După ce s-a cuminecat, primind Sfânta Împărtășanie din mâinile lui Padre Pio, fetița a primit brusc vederea, dar fără să aibă pupile. A fost o adevărată sfidare a științei. Gemma a fost consultată de mulți specialiști, care nu credeau că vede. Pentru a scăpa de curiozitatea lumii, Padre Pio a îndemnat-o să intre în mănăstire. În anul 1968, după moartea lui Padre Pio, care nu dorea popularizarea minunilor, revista "Oggi" a publicat această sfidare a științei, căci Gemma trăia în mănăstire, ducând o viață normală: vedea, deși nu avea pupile.

Au mai fost și alte cazuri de minuni permanente, precum a regelui Huneric, ce în timpul persecuțiilor a smuls limbile la 300 de creștini ce-L mărturiseau pe Cristos (Huneric era arian, pe vremea năvălirilor popoarelor migratoare). Acești creștini au vorbit toată viața fără limbă.

Astăzi sunt multe lucruri care depășesc legile naturii și pot fi văzute de cei din jur care au bunăvoință și acceptă că Dumnezeu poate face oricând minuni.

Închei prin cuvintele din scrisoarea către Evrei: "Credința este încrederea neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd. Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin cuvântul lui Dumnezeu, așa că tot ce se vede a fost făcut din lucrurile care nu se văd. Fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există și răsplătește pe cei ce-l caută". Amin!




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact