Duminică, 31 octombrie 1993
Dragi credincioşi,

Suntem în luna octombrie, luna Sfântului Rozar, o rugăciune plăcută Maicii Sfinte. Astăzi însă vă voi vorbi despre medalia miraculoasă.

Când Adam şi Eva au căzut în păcat, Dumnezeu a hotărât ca greşeala lor să nu rămână pentru totdeauna, ci să fie reparată prin venirea în lume a Fiului Său Isus Cristos. Pentru a veni în lume, Dumnezeu a pregătit o fecioară care să-l nască în firea umană, să-i fie mamă. Dumnezeu spune şarpelui: "Duşmănie voi pune între tine şi o femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul". Cea care va zdrobi capul şarpelui va fi Fecioara Maria, care s-a născut fără păcatul strămoşesc, adică a fost ferită de urma păcatului lui Adam şi Eva. Maria a fost pregătită în mod special, din veşnicie, pentru acest eveniment. Toată duşmănia care este în lume se datorează diavolului, care de la început a ştiut că Maria îi va zdrobi capul. Pentru că Fecioara Maria nu putea avea nici o umbră de păcat, fiind mama lui Isus Cristos Mântuitorul, a fost numită Neprihănita Zămislire.

În anul 1830, în luna iulie, Fecioara Maria s-a arătat unei călugăriţe din Mănăstirea Fiicelor Carităţii din Paris, numită Ecaterina Labouré. Într-o noapte, Ecaterina a auzit un glas care o chema în capelă; era al îngerului păzitor. Ajungând în capelă, îi apare Fecioara Maria, zâmbindu-i frumos, înconjurată de lumină. Din mâini ieşeau raze care reprezentau darurile ce le revarsă asupra copiilor ei, aşa cum a spus ea surorii. Apariţia a durat aproape două ore.

În noiembrie 1830 îi apare din nou, într-un oval de lumină. Fecioara Maria era în picioare pe un glob pământesc, zdrobind un şarpe încolăcit pe glob; în mâini ţinea un mic glob aurit şi i-a spus Ecaterinei: "În acest glob stă întreaga lume". În partea superioară a ovalului care o încadra pe Fecioara Maria a apărut o inscripţie: "O, Marie, concepută fără păcat, roagă-te pentru noi care alergăm la tine". Deodată ovalul s-a răsucit şi pe partea cealaltă s-a văzut litera M sub o cruce, iar dedesubt două inimi: inima lui Isus, înconjurată de spini, şi inima Mariei, străpunsă de o sabie. Maria purta pe cap 12 stele strălucitoare. Acestea reprezintă viziunea Sfântului Ioan: "Şi s-a văzut un semn mare în cer, o femeie înveşmântată cu soarele, având sub picioarele ei luna, iar pe cap o cunună de 12 stele" (Apoc. 12, 1).

De menţionat că drapelul Uniunii Europene este format din 12 stele pe fond albastru, inspirat din medalia miraculoasă, aşa cum a declarat autorul.

Ecaterina a auzit o voce: "Vreau să se bată o medalie aşa cum ai văzut această imagine. Persoanele care o vor purta cu încredere, vor obţine haruri deosebite!". Ecaterina dezvălui aceste lucruri Părintelui său spiritual, dar el îi interzise să spună cuiva aceste lucruri. Ea a tăcut şi a continuat să se roage Maicii Sfinte. În luna decembrie 1830, Fecioara Maria îi spune pentru ultima dată să se bată o medalie în forma apariţiei. După doi ani, au apărut primele medalii.

Răspândirea acestor medalii a înviorat viaţa spirituală din Franţa şi s-au produs minuni pentru cei care au purtat-o. Treptat, s-a răspândit în toată Europa, apoi în toată lumea. Sigur, nu medalia face minuni, ci Dumnezeu, prin mijlocirea Fecioarei Maria, ascultă pe cei care-i cer ajutorul.

Datorită medaliei miraculoase s-a produs una dintre cele mai mari convertiri din sec. XIX. Un bancher evreu din Strasbourg, în iarna anului 1841, se hotărăşte să facă o croazieră pe Marea Mediterană. Merge la Roma, unde avea un bun prieten din copilărie, de religie protestantă, Gustav de Bussiere. La o vizită făcută prietenului său, se aduce vorba şi despre minunile Bisericii Catolice. Dar, evreul răspunde: "M-am născut evreu şi evreu voi muri!". Totuşi, gazda îi dă o medalie miraculoasă, iar o nepoată de-a gazdei, din joc, i-o leagă la gât cu un şnur. Alfons râde şi, în glumă şi ironie, zice: "Iată-mă şi catolic".

Urmă o noapte neliniştită, iar dimineaţa merge să se întâlnească cu prietenul său. La locul întâlnirii era o biserică mică, a Sfântului Andrei. Din curiozitate, Alfons intră în biserică. La intrare, un câine mare şi negru îi sare înainte, apoi dispare. Alfons intră şi se apropie de altar. Deodată, în faţa sa izbucneşte o lumină puternică şi apare Fecioara Maria cum era pe medalie. Era nespus de frumoasă. Alfons cade în genunchi. Prietenul îl găseşte cu totul absent, cu faţa scăldată în lacrimi; apoi zise: "Sunt foarte fericit, cât este de bun Dumnezeu". Prietenul îl întrebă ce s-a întâmplat. El răspunde: "Nu pot să spun numai în genunchi...". Preotului la care s-a spovedit, îi mărturiseşte: "Nu ştiu precis cum am văzut-o, dar o forţă uriaşă m-a atras spre altar. Era nespus de frumoasă, nu mi-a vorbit, dar eu am înţeles totul". În acel moment i s-a revărsat în suflet toată învăţătura religiei creştine catolice, pe care el nu a studiat-o niciodată.

Alfons Ratisbone s-a botezat şi a intrat la călugării iezuiţi. A devenit preot, împreună cu fratele său, Teodor, convertit cu puţin timp înainte, apoi au întemeiat "Congregaţia Notre Dame de Sion" pentru convertirea evreilor.

Prin medalia miraculoasă s-au făcut multe minuni. Un băieţel din Germania a căzut în râu şi era în pericol de înec, dar un vagabond l-a salvat. Mama copilului a voit să-l răsplătească, şi, după o masă copioasă, i-a dat o sumă mare de bani; apoi, a luat de la gâtul copilului un lănţişor cu medalia miraculoasă şi l-a legat la gâtul străinului, recomandându-i să se roage în fiecare seară Maicii Sfinte. Anii au trecut, iar copilul devenise preot. Într-o zi, mergând la spital, a văzut un om foarte bolnav. S-a dus la patul bolnavului şi s-a rugat. Bătrânul, nervos, s-a întors spre perete, dar preotul a observat lănţişorul cu medalia miraculoasă. Îl întrebă de unde are medalia. Bătrânul i-a spus întâmplarea cu salvarea copilului de la înec. Preotul, plin de emoţie, spuse că el era acel copil. Bătrânul a rămas zguduit, lacrimi mari îi curgeau pe faţă; a acceptat să se spovedească şi a primit Sfânta Împărtăşanie, iar a doua zi a murit liniştit, având la căpătâiul său pe cel căruia i-a salvat viaţa.

O altă întâmplare. În acest an, Comunitatea Surorilor de Caritate Sfânta Ioana Antida, care aveau o casă la Bucureşti, erau necăjite că alături de casa lor s-a instalat un local de noapte. Surorile au început rugăciuni către Fecioara Maria, iar superioara a pus pe spatele zidului localului mai multe medalii miraculoase. În scurtă vreme, nu s-a mai auzit muzică, afişele au dispărut, localul s-a închis. De ce? N-au aflat, dar mai târziu surorile au cumpărat acea casă pentru comunitatea lor.

Sunt nenumărate cazuri de vindecări şi de salvări din accidente. Îmi amintesc că un preot istorisea cum a mers în misiune într-o altă localitate şi, pe un pod, o maşină ce trecea în viteză i-a lovit maşina. Maşina a zburat în apă, rostogolindu-se de mai multe ori; prăpastia era de aproape 30 de metri. Preotul şi persoana care-l însoţea au rămas nevătămaţi; aveau medalia miraculoasă fixată în maşină, la geamul din faţă.

Este bine să purtaţi medalia miraculoasă, fie la gât, fie în altă parte, căci Fecioara Maria a promis ajutor celor care o poartă.

Închei şi eu prin cuvintele care sunt gravate pe medalia miraculoasă: "O Marie, concepută fără de păcatul strămoşesc, roagă-te pentru noi care alergăm la tine". Amin!