Vineri, 29 martie 2011  
Ss Marcu, ep, m, Ciril d, m si insotitorii lor (+ ...  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 PREDICI
Start :: Predici :: IPS Ploscaru

Duminică, 22 august 1993
Dragi credincioși,

În duminica aceasta s-a citit evanghelia cu parabola Datornicului nemilostiv. Evanghelia aceasta ne arată că trebuie să ne împăcăm cu dușmanii noștri, să-i iertăm.

Se spune că un împărat avea mai mulți slujitori care îi datorau sume de bani. Unul îi datora 10.000 de talanți, 1 talant avea 42 Kg și 533 gr. de aur, deci o sumă foarte mare, pe care un om n-o putea cheltui într-o viață. Mântuitorul anume a spus o sumă atât de mare, ca să vedem că noi datorăm lui Dumnezeu atâtea daruri, pe care nu le putem calcula și nu am putea să-i mulțumim niciodată îndeajuns.

De exemplu, nu este același lucru să bați copilul unui vecin, sau al unui rege. Obligațiile sunt diferite, gradate după stima ce o pretinde tatăl copilului. Slujitorii l-au adus pe cel ce datora 10.000 de talanți, dar aceasta nu avea cu ce să plătească. Servitorul s-a aruncat la pământ în fața regelui și l-a rugat să-l mai aștepte și-i va plăti totul. Regelui i s-a făcut milă de el și i-a iertat toată datoria.

Servitorul, când a ieșit afară, a întâlnit pe unul dintre tovarășii lui care îi datora 100 de dinari. Dinarul era cea mai mică unitate monetară, cum ar fi 1 leu de-al nostru. Cel căruia i s-a iertat toată datoria, a pus mâna pe datornicul său și-l strângea de gât, zicând: "Plătește-mi, că-mi ești dator!". Datornicul s-a aruncat la pământ și l-a rugat să-l mai aștepte și-i va plăti totul, dar acesta nu s-a învoit și l-a aruncat în temniță. Când au văzut ceilalți servitori ce s-a întâmplat cu datornicul, care probabil avea casă soție și copii, s-au întristat mult și au spus regelui cele întâmplate. Atunci regele a chemat pe servitorul căruia i-a iertat toată datoria de 10.000 de talanți și i-a zis: "Slugă vicleană, eu ți-am iertat toată datoria fiindcă m-ai rugat, oare nu se cădea să ierți și tu pe datornicul tău și să ai milă de el, așa cum am avut eu milă de tine?". Regele s-a mâniat și l-a dat pe mâna temnicerului, până va plăti toată datoria.

Isus spune: "Tot așa va face și Tatăl Meu cel ceresc dacă voi nu iertați din inimă fraților voștri". Isus spune un lucru important: "Dușmanii omului, căsenii lui". De multe ori, suntem dușmani cu cei din curte sau chiar din aceeași casă, din motive neimportante, mai mult din trufie.

Se întâmplă că o mamă are două fiice. Ea locuiește cu una dintre ele, iar cealaltă este în altă localitate. Când vine cea plecată și aduce un mic dar mamei, atunci mama consideră că ea ar fi fost mai bună decât cea cu care trăiește și care o îngrijește, o spală, îi dă de mâncare dacă este bolnavă. Când cea din casă vede că mama ține mai mult la sora plecată, se ivesc anumite dușmănii sau neînțelegeri, care nu au motive serioase, dar de multe ori se produc certuri mari. Noi trebuie să iertăm totdeauna. Am cunoscut frați care, pentru o bucată de pământ, pentru o nimica toată, s-au judecat cu martori și cheltuieli.

Lui Ludovic, regele Franței, i se reproșa că-i iubește pe dușmani. Dar, regele a răspuns: "Eu din aceștia îmi fac prieteni, pentru că, iertând pe dușmani și făcându-le bine, ei văd că nu-i urăsc și se întorc pe calea virtuții".

În Legea Veche, prescripțiile cereau ca omul să ierte de trei ori pe cel care greșește, dar Apostolul Petru îl întreabă pe Isus: "Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu, până de 7 ori?". Isus îi răspunde: "Nu de 7 ori, ci de 70 de ori câte 7", adică la infinit, trebuie să iertăm totdeauna.

Citim în istorie că regele Otto al Germaniei, care a trăit la sfârșitul sec. X, avea un frate care a căutat de trei ori să-l detroneze și să devină rege. Regele, la îndemnul mamei sale, l-a iertat de trei ori, dar a patra oară fratele său a venit în biserică, unde regele asculta slujba, și, îmbrăcat penitent, a cerut iertare fratelui său. Dar, regele i-a răspuns: "Acum e destul, te-am iertat de trei ori, după trei zile îți va cădea capul". În timpul liturghiei, preotul a citit tocmai textul cu întrebarea lui Petru: "Doamne de câte ori să iertăm?", iar Isus i-a zis că de 70 de ori câte 7. Regele a fost mișcat și, nu numai că și-a iertat fratele, ci i-a dat o regiune din Germania, numită Bavaria, ca s-o conducă și așa s-au împăcat.

Mântuitorul nostru ne-a învățat rugăciunea Tatăl nostru, unde noi singuri cerem lui Dumnezeu să ne ierte atât cât noi iertăm celor ce ne greșesc. Dacă noi nu facem ce ne cere Dumnezeu, s-ar putea să se întoarcă împotriva noastră, pentru că noi îi spunem clar lui Dumnezeu să nu mă ierte așa cum nici eu nu iert. Un lucru foarte grav, pe care să nu-l uităm niciodată.

Istoricul Iosif Flavius spune că Apostolul Iacob, ajuns episcop al Ierusalimului, era foarte evlavios. Odată, cărturarii și fariseii l-au pârât la Irod că împiedică desfășurarea în condiții bune a rugăciunilor stabilite de Moise. Ei l-au urcat pe acoperișul templului și l-au obligat să mărturisească împotriva lui Isus. Dar, Iacob a predicat de pe acoperiș despre Isus Cristos, că este Dumnezeu adevărat și trebuie să credem în învățătura lui. Cărturarii și fariseii l-au aruncat jos de pe acoperiș. Iacob și-a fracturat picioarele și era tot zdrobit, dar a mai avut putere să se roage pentru ucigașii săi ca și Isus Cristos: "Doamne, iartă-i că nu știu ce fac". A venit unul cu o măciucă și l-a lovit în cap, lăsându-l mort. Aceasta s-a întâmplat pe la anul 61 sau 62.

Dar, de unde vine dușmănia între oameni? De cele mai multe ori vine din gelozie și orgoliu, căci acești oameni nu suportă nici cea mai mică ofensă sau critică. De obicei, orgoliosul crede că dreptatea este de partea lui și vrea să i se dea dreptate lui, neținând seama de adevărata dreptate. Noi trebuie să vorbim cu toți. Sora Tereza de Calcuta spunea: "Ura nu-i putere creatoare", deci să nu urâm pe nimeni, căci toți suntem frați ai aceluiași Părinte. Chiar dacă salutăm și nu ni se răspunde, noi am dat semnul de iertare și, dacă trebuie, să repetăm de 70 de ori câte 7; așa ne cere Isus, până la urmă se va înmuia inima oricărui om și va veni împăcarea.

Orice gest de împăcare trebuie făcut cu umilință, iubire, răbdare și caritate. Ura este biruită de umilință și noi trebuie să învățăm asta de la Isus, care nu ne-a cerut să înviem morți, să vindecăm bolnavi, să curățim pe leproși, ci ne-a învățat un singur lucru: "Învățați de la Mine, că Eu sunt blând și smerit cu inima". Amin!




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact