Duminică, 21 martie 1993
Dragi credincioşi,

Astăzi voi vorbi despre stăruinţa în rugăciune. Citim în Evanghelia după Matei: "Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide. Căci, oricine cere primeşte, oricine caută găseşte şi celui ce bate i se deschide! Cine este omul acela care, dacă-i cere fiul său pâine, îi va da o piatră? Sau, dacă-i cere peşte, îi va da un şarpe? Deci, dacă voi, răi fiind, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri, va da lucruri bune celor care cer!".

Sfântul Augustin spune că Dumnezeu dă celui ce cere, nu refuză pe nimeni, dar trebuie să cerem cu stăruinţă şi umilinţă. O călugăriţă spunea: "Mâinile noastre să fie la lucru, iar inima să fie permanent la Dumnezeu".

Rugăciunea este ridicarea minţii la Dumnezeu. Chiar când mergi pe stradă, sau acasă când eşti singur, gândul nostru să fie cât mai mult la Dumnezeu. Tot aşa spune şi Sfântul Ioan Damaschinul: "Ridicarea minţii la Dumnezeu este o rugăciune". Până când cineva se roagă, nu este pierdută speranţa de a se mântui, orice păcate ar avea; dar când nu se mai roagă, atunci va fi foarte greu să se mântuiască. Rugăciunea este respiraţia sufletului; dacă nu ne mai rugăm, sufletul se apropie de moartea vieţii spirituale. Sfânta Monica, mama Sfântului Augustin, este cunoscută pentru rugăciunea ei stăruitoare timp de 16 ani, pentru convertirea fiului ei. S-a rugat mereu şi a încercat să-i insufle fiului său credinţa creştină, dar Augustin găsea pretexte să n-o asculte. Când Augustin a plecat în Italia, mama lui a voit să-l însoţească, dar el s-a furişat pe o corabie şi a plecat singur. Dar, Monica nu s-a descurajat; ea se ruga lui Dumnezeu: "Doamne, eu nu ţi-am cerut mărire sau avere pentru fiul meu, ci convertirea lui, ascultă-mi rugăciunea". Monica a plecat după Augustin în Italia şi l-a întâlnit la Milano. Aici, Monica a luat legătura cu Episcopul Ambrozie, rugându-l să-i vorbească lui Augustin, căci zicea: "Eu sunt femeie simplă şi Augustin îmi pune întrebări la care eu nu pot răspunde". Sfântul Ambrozie a văzut durerea mamei şi i-a spus: "Nu te teme, Monica, nu poate să piară fiul atâtor lacrimi pe care le-ai vărsat pentru convertirea lui, roagă-te în continuare". Ştim că Dumnezeu a ascultat rugăciunea mamei şi fiul s-a convertit, aşa cum v-am descris în alte meditaţii.

Îmi spunea cineva, care a urmărit discursurile lui Nicolae Iorga, că acesta făcea uneori discuţii libere, iar odată cineva a adus vorba de Sfântul Augustin. Iorga a răspuns: "Da, pentru Sfântul Augustin sau Fericitul Augustin, cum îl numesc ai noştri, i-am putea da pe toţi sfinţii noştri greci şi sirieni".

În viaţa Sfântului Ioan Vianney se vorbeşte despre o femeie care s-a rugat toată viaţa pentru convertirea soţului ei. Odată, nu se ştie precis, s-a sinucis sau a căzut din greşeală în apă şi s-a înecat. Soţia s-a dus la Pr. Vianney să-l întrebe ce este cu sufletul soţului ei. Dar, la Pr. Vianney nu se putea ajunge uşor, erau veniţi oameni din depărtări, trebuia aşteptat 2-3 zile să poţi vorbi cu el. Femeia era îngenuncheată în biserica din Ars şi se ruga. Deodată a simţit că cineva o atinge pe umăr; ridicându-şi ochii, a văzut că este Pr. Vianney, care i-a spus: "Doamnă, nu fi necăjită din cauza bărbatului tău, fiindcă acesta, înainte de a se îneca, a făcut un act de căinţă pentru păcatele sale. Vă amintiţi că odată a adus un buchet de flori culese de pe câmp şi v-a spus să le duceţi la altarul Maicii Sfinte în biserică? Pentru acest gest, Fecioara Maria l-a ajutat să se mântuiască".

Să ştiţi că rugăciunea ne ajută totdeauna când suntem în necazuri, chiar dacă am săvârşit păcate mari, căci, dacă le spovedim Dumnezeu ne iartă. Desigur, trebuie ispăşite prin penitenţă.

Sunt patru păcate strigătoare la cer:

1. Uciderea, în care se cuprinde şi avortul.

2. Sodomia sau homosexualitatea, plăceri contra naturii.

3. Persecuţia văduvelor şi a orfanilor.

4. Neplata muncitorilor pentru ceea ce au lucrat.

Aceste păcate sunt grele, strigătoare la cer, iar Dumnezeu le pedepseşte dacă nu sunt reparate prin spovedanie şi pocăinţă.

Rugăciunea trebuie să fie făcută cu stăruinţă şi umilinţă. Isus Cristos ne-a dat pilda judecătorului nedrept şi a văduvei. Era într-o localitate un judecător, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina. Era în cetatea aceea şi o văduvă, care venea la judecător şi-l ruga să o scape de pârâşul ei, care o acuza de o mare sumă de bani. Dar, judecătorul nu voia să-i facă dreptate, iar văduva venea din nou şi-l ruga. Nu a voit multă vreme, apoi a zis în sinea lui: "Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mi-e ruşine, voi face dreptate femeii acesteia ca să nu mai vină să mă necăjească". Şi a zis Domnul: "Aţi auzit ce spune judecătorul nedrept? Dar Dumnezeu, care este milă şi dragoste, nu va face dreptate aleşilor Săi?"

La fel vom fi ascultaţi şi noi, dacă facem o rugăciune cu umilinţă şi statornicie către Dumnezeu, care, aşa cum am spus la început, este un Tată bun şi milostiv, care nu va da niciodată o piatră în loc de pâine fiilor săi.

Să avem încredere în ajutorul şi îndurarea lui Dumnezeu, în orice necazuri, şi să ne îndreptăm spre El ca un copil către tatăl său şi niciodată nu vom fi refuzaţi. Amin!