Duminică, 21 februarie 1993
Dragi credincioşi,

În această duminică am ascultat evanghelia Înfricoşătoarei Judecăţi. Biserica pune această pericopă special în această perioadă, pentru a ne ajuta să ne facem o examinare a conştiinţei.

Evanghelia începe aşa: "Când va veni Fiului Omului pe norii cerului cu îngerii Săi, toate popoarele pământului vor învia". Cum vor învia? Acesta este un mister al lui Dumnezeu.

Noi ştim că celulele din corpul nostru se schimbă din 7 în 7 ani, deci într-o viaţă omul are mai multe corpuri. Dar Dumnezeu poate să ia o singură celulă din corp şi să facă un alt corp, principalul este ca eu să mă recunosc.

Atunci, Isus va alege pe cei buni la dreapta, pe cei răi îi va pune la stânga şi va zice celor din dreapta: "Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii". Iar celor de la stânga le va zice: "Plecaţi de la Mine blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui" (Mt. 25, 31-46).

Isus a continuat: "Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă, căci este strâmtă calea ce duce la viaţă şi largă este uşa ce duce la pierzare şi mulţi intră pe ea".

Dacă cineva este mândru, nu vrea să se plece, toată lumea trebuie să-i dea cinste şi să-i execute ordinele, este ca un balon umflat. Dacă cineva este zgârcit, este foarte legat de obiectele ce le deţine, chiar dacă nu-i trebuie, sau are case şi pământuri, nu renunţă la nimic, acesta nu poate intra pe uşa cea strâmtă care duce la viaţă, căci puţini o vor afla, dar largă este uşa ce duce la pierzare şi mulţi intră pe ea.

Mântuitorul, în cap. 24 şi 25 de la Matei, vorbeşte despre Judecată şi despre dărâmarea Ierusalimului.

După ce au ieşit din templu, în timp ce mergeau spre muntele Măslinilor, ucenicii i-au arătat construcţia templului, pietrele mari, dar Isus le-a zis: "Vedeţi toate acestea? Adevărat vă spun că nu va rămâne piatră pe piatră care să nu fie dărâmată". Ucenicii l-au întrebat când se vor întâmpla toate acestea şi care va fi semnul venirii Sale la sfârşitul veacurilor. Semnele sunt destul de amestecate şi nu se poate şti care este sfârşitul Ierusalimului şi unde începe sfârşitul lumii. Dar, Isus dă unele semne: iubirea multora se va răci, adică mulţi vor părăsi credinţa, Evanghelia se va propovădui în toată lumea, apoi va veni Anticristul. Cine este acesta? Despre Anticrist vorbeşte Sfântul Ioan în Apocalipsă. S-ar putea să fie un curent sau o persoană care-i va chinui mult pe creştini şi-i va persecuta. Dumnezeu va face în acest timp lucruri minunate, va face să coboare foc din cer, vor veni pe pământ doi mari profeţi: Enoh şi Ilie - cel care a fost ridicat la cer într-un car de foc. Odată, ucenicii l-au întrebat pe Isus: "E adevărat ce spun cărturarii, că înainte de Mesia trebuie să vină Ilie?". Isus le răspunde: "Dacă vreţi să ştiţi, Ilie a venit". Probabil a fost Ioan Botezătorul, despre care tatăl lui, Zaharia, la naştere profeţeşte: "Şi tu, pruncule, vei fi chemat profet al Celui Preaînalt, căci vei merge înaintea Domnului ca să pregăteşti căile Lui" (Lc. 1,76).

Mai este un semn despre sfârşitul lumii. Isus zice: "Când veţi vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit profetul Daniel, aşezată în locul cel sfânt, cine citeşte să înţeleagă". Ce poate fi urâciunea pustiirii? Probabil un templu păgân ce va fi zidit pe ruinele Templului din Ierusalim. Apoi, mai spune: "Se vor ridica Cristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi, ca să înşele şi pe cei aleşi". Nu trebuie să ne mirăm, căci astăzi sunt zeci de mii de secte şi religii ateiste, aşa cum nu au fost niciodată. Semnul cel mai clar dat de Isus despre sfârşitul lumii este: "Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului, adică crucea, toate seminţiile pământului vor plânge şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi slavă mare".

După toate previziunile, sfârşitul lumii nu-l poate stabili nimeni, căci spune Isus: "Despre ziua aceea şi despre ceasul acela nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl". Noi nu trebuie să facem tot felul de speculaţii şi presupuneri despre sfârşitul lumii, căci sfârşitul fiecăruia poate fi chiar azi. Citim mai departe în Evanghelii: "Vegheaţi, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul (...). Fiţi gata, căci Fiul Omului va veni la ceasul în care nu vă gândiţi!". Avem pilda fecioarelor înţelepte, care şi-au pregătit candelele şi uleiul din timp.

Pentru a avea un sfârşit bun, să nu ne temem de moarte, ci să facem totul, în fiecare zi, după voinţa lui Isus Cristos. Atunci vom auzi cuvintele de bucurie: "Vino, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost pusă, peste multe te voi pune, intră în bucuria Stăpânului tău". Amin!