Vineri, 29 martie 2011  
Ss Marcu, ep, m, Ciril d, m si insotitorii lor (+ ...  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 PREDICI
Start :: Predici :: IPS Ploscaru

5 septembrie 1992
Dragi credincioși,

Astăzi vă voi vorbi despre două păcate care sunt împotriva dreptății. Deși nu sunt printre cele mai mari păcate, fiindcă sunt împotriva dreptății lui Dumnezeu, ele nu se iartă până când nu se face o întoarcere totală la Dumnezeu, cu despăgubirea celor păgubiți. Este vorba de calomnie și furt, cu toate formele legate de aceste păcate.

V-am mai vorbit de păcatele limbii, care deși se pare că nu sunt așa mari, pot provoca mult rău.

De exemplu, a se vorbi despre un preot că a fost văzut beat, dar nu este adevărat, cel care a făcut o asemenea calomnie trebuie să repare, să meargă la cine a spus, să recunoască faptul că a inventat acuzarea, că nu este adevărat. Asta o cere dreptatea.

Dacă cineva a comis o calomnie, sau dacă a furat, poate veni să se spovedească, poate să plângă, poate să-i pară rău, dar nu este suficient, ci trebuie să repare calomnia și să dea înapoi lucrul furat. Dacă respectivul de la care a furat nu mai trăiește, trebuie să restituie copiilor acestuia; dacă nu are copii, atunci să dea datoria săracilor. În privința săracilor, trebuie să știm că nu toți cerșetorii sunt săraci. Uneori, cerșetoria este o meserie. Noi să ajutăm pe adevărații săraci: bătrânii, bolnavii, infirmii.

Omul își poate câștiga o proprietate în trei feluri: prin cumpărare, prin donație, prin moștenire. Dumnezeu însuși a spus: "Creșteți și vă înmulțiți", dând pământul la oameni pentru a-l lucra, pentru existență, ca să aibă de mâncare. Împotriva acestei proprietăți hotărâtă de Dumnezeu, se pot comite păcate prin fraudă, prin stricarea bunului altuia și prin înșelăciune.

Furtul este păcat, dacă cineva i-a de la altul atâta cât acesta ar putea trăi o zi, iar ce depășește valoarea muncii de o zi, este păcat greu, păcat de moarte. Cele mai multe păcate nu sunt grave; însă, cu toate că sunt ușoare, nu va scăpa de chinurile purgatorului, atâta timp cât el nu dă înapoi ce a luat de la altul. Aceasta este dreptatea cerută de Dumnezeu în porunca a șasea: "Să nu furi".

Un copil a furat de la tatăl său 5 lei, iar tatăl l-a pedepsit grav. Copilul i-a zis: "Tată, dacă ți-aș fi cerut 100 de lei, tu mi-ai fi dat. Acum, pentru o sumă mică, mă pedepsești așa tare". Tatăl a răspuns: "Dragul meu, eu nu te-am bătut pentru bani, ci ca să nu te obișnuiești să devii hoț, să ai simțul dreptății".

Un sfânt spunea că sunt două moduri prin care poți ajunge sărac: prin furt și munca de duminica. Omul trebuie să se ferească a lua bunul altuia, pentru că va trebui să-l dea înapoi; dacă nu, va sta în purgator până va ispăși acest păcat, cum spune Isus: "Până va plăti toată datoria".

În cartea lui Spirago este un caz de avere câștigat pe nedrept. Proprietarul este pe moarte, cheamă preotul și-i spune vinovăția sa. Preotul îl îndeamnă să restituie tot ce a furat. Bătrânul se revoltă: "Să las copiii mei pe drumuri?". Preotul i-a zis: "Dacă mori, ajungi în iad. Dar să facem o încercare cu fiii tăi". A chemat pe cei trei copii, iar preotul le-a zis: "Eu cunosc un leac prin care tatăl vostru s-ar putea vindeca, dar voi trebuie să dovediți curaj. Să stați cu mâna deasupra unei lumânări până va curge o picătură de grăsime din arsura produsă". Copiii s-au revoltat: "Doar nu am înnebunit să mă ard". Preotul a spus bătrânului: "Vezi, ei nu vor să se ardă nici o clipă, iar tu accepți să arzi în focul veșnic pentru păcatele comise". Omul s-a întors la Dumnezeu sincer și a restituit tot ce a câștigat prin furturi.

Cel mai cunoscut păcat împotriva poruncii "Să nu furi" este frauda, înșelătoria. De exemplu, dacă cineva merge să vândă salam la piață, dar îl ține în apă să se îmbibe pentru a fi mai greu, este o înșelătorie. Tot așa, dacă cineva pune apă în lapte sau reglează cântarul în favoarea proprietarului, toate acestea sunt înșelătorii care trebuie recuperate. Dacă nu poate să dea înapoi fiecărui înșelat, să dea săracilor o sumă echivalentă cu câștigul obișnuit pe nedrept. Banii care se câștigă prin înșelăciune sau furt vor fi dați în curând pe medicamente sau în alte necazuri. Sunt unii oameni care iau bani împrumut și nu-i mai restituie, dar toți acești bani necinstiți vor duce la nenorociri. Nimeni nu se poate bucura mult timp de o înșelăciune sau pagubă produsă aproapelui. Mai este un lucru prin care se poate păcătui, anume prin camătă.

Deci, să ținem minte două porunci sau, mai bine zis, două fapte care duc la păcat: vorbirea de rău (calomnia) și furtul prin răpire, fraudă, înșelăciune. Dacă ai păgubit pe cineva, să dai înapoi, iar dacă el nu mai trăiește, să dai copiilor ori la săraci.

Să ne amintim mereu cuvintele Sfântul Ioan Gură de Aur: "Banca lui Dumnezeu sunt mâinile săracilor". Amin!




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact