30 august 1992
Dragi credincioşi,

În duminica aceasta s-a citit evanghelia datornicului nemilostiv. Prin această asemănare, Isus vrea să ne arate marea datorie pe care o avem faţă de Dumnezeu, care ne-a creat, ne-a răscumpărat şi ne poartă de grijă tot timpul, iar noi nu ne împăcăm cu fraţii noştri. În pilda de astăzi Mântuitorul spune: "Asemănatu-s-a împărăţia cerurilor omului împărat, care a voit să se socotească cu slugile sale" (Mt. 18, 23).

I s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi (1 talant=42 Kg aur, aşadar datora 42.000 Kg de aur, o datorie imensă). Dar, neavând cu ce să plătească, stăpânul a poruncit să fie vândut el, femeia, copiii şi tot ce avea, ca să plătească. Acest om a venit la stăpân, a căzut în genunchi şi l-a rugat să-l mai aştepte, că-i va plăti datoria. Stăpânului i-a fost milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria. Plecând cel cu datoria iertată, întâlneşte pe drum un coleg care-i datora 100 de dinari (cea mai mică monedă de circulaţie, un mărunţiş). Punând mâna pe el, îl sugruma să-i plătească datoria. Acesta a căzut la pământ, cum făcu înainte cel iertat de stăpân, şi l-a rugat să-l mai aştepte că-i va plăti, dar acesta nu l-a iertat şi l-a aruncat în închisoare. Purtarea omului acesta a ajuns la urechile stăpânului, care a dat poruncă să fie dus la închisoare până ce-şi va plăti datoria.

Aşa spune Tatăl Ceresc, că va ierta pe cei ce-l supără, dacă şi aceştia ştiu să ierte greşelile semenilor lor. Noi ne rugăm în rugăciunea "Tatăl nostru": "Şi ne iartă nouă păcatele noastre, aşa cum iertăm şi noi greşelile altora".

Isus ne spune una dintre cele mai importante porunci: "Să iubeşti pe aproapele tău". Iubirea este o chestiune de voinţă, nu afecţiune, sentiment, ci să faci binele chiar dacă este împotriva sentimentelor. Isus merge mai departe: "Iubiţi pe duşmanii voştri. Să nu vă împotriviţi celor ce vă fac rău, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Nu vă împotriviţi răului, răsplătiţi răul cu bine. Soarele să nu apună peste mânia voastră (...). Duşmanii omului, căsenii lui".

Dar cine a suferit atâta cât a suferit Isus Cristos? El a fost bătut, se zice că a primit 120 de lovituri, a fost încoronat cu spini, a fost judecat de Pilat şi condamnat să fie răstignit pe cruce. Câtă durere şi batjocuri a suferit Isus în patima Sa atât de dureroasă! Răstignit între doi tâlhari, la ce umilinţe a fost supus, piroanele care i-au străpuns mâinile şi picioarele, dispreţul trecătorilor şi al fariseilor. Cine poate înţelege suferinţele lui Isus pe cruce, după 16 ore de suferinţe? Toate acestea Isus Cristos le-a suportat pentru noi, pentru mine... Dar El a iertat, pe cruce s-a rugat: "Doamne, iartă-i că nu ştiu ce fac!". Atunci, cum am putea ca noi să nu iertăm? Ce motive am putea avea?

În general, duşmănie este când cineva nu vorbeşte cu aproapele. Trebuie să fie măcar salutul, acesta este semnul minim de iertare. Nu putem spune: "Eu nu sunt supărat, dar nu vreau să mai vorbesc cu el". De ce nu vrei să vorbeşti? Cu siguranţă nu ai iertat. Trebuie să vorbeşti cu toată lumea. Nu trebuie să fii prea apropiat, ci să vorbeşti cum ai vorbi cu un străin care îţi cere o informaţie: dacă ştii o dai, dacă nu, spui că nu ştii.

Isus Cristos ne spune: "Dacă mergi la templu şi-ţi aduci aminte că eşti supărat pe fratele tău, lasă darul la templu, du-te şi împacă-te cu fratele tău, apoi vino şi oferă darul tău. Dacă iertaţi oamenilor greşelilor lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre". Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile.

Să încercăm să ne împăcăm cu persoanele cu care nu vorbim, să ne străduim să fim totdeauna împăcaţi cu toată lumea. Atunci am împlinit porunca iubirii, care este cea mai mare dintre toate poruncile. Amin!