6 iulie 1990
Dragi credincioşi,

Astăzi continuăm meditaţia despre credinţa în Dumnezeu. "Cerurile spun mărirea lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria" (Ps. 18). Cerul ne învaţă despre existenţa lui Dumnezeu şi perfecţiunile ce emană din voinţa Lui.

Voi continua să vă vorbesc despre Dumnezeu şi existenţa Lui, care se deduce din ordinea şi finalitatea ce există în creaţie. Toate lucrurile făcute au un scop. Dacă vedem un cui bătut în perete, ştim că a fost bătut pentru a se agăţa o pălărie sau o haină, deci are un scop. Tot ce există în lume, este făcut cu un scop. Aşadar, a fost o minte care a conceput acest scop.

Dacă noi am vedea scris pe un perete: 1, 2, 3, 4 până la 100, sau alt număr, suntem convinşi că a fost o minte care a scris aceste numere. Dar, dacă în natură am vedea acelaşi lucru? De exemplu, dacă luăm tabla lui Mendeleev, vedem că aici sunt cuprinse toate elementele din care este formată materia pe pământ, începând de la hidrogen, care are 1 proton şi 1 electron în jurul lui, continuând cu heliu, care are 2 electroni şi 1 proton, urmează teluriu, beriliu şi aşa până ajungem la uraniu, până la 92 sau 93 elemente. Suntem uimiţi de ideea lui Mendeleev de a lăsa goală căsuţa din grupă, rândul 9, care se va completa abia după ce Maria Sklodowska şi Pière Curie vor descoperi poloniul. Ei au ţtiut dinainte locul elementului descoperit dupa numărul de electroni, greutatea atomică şi valenţe.

Poate fi vorba de întâmplare? Este evident că un creier omenesc cu raţiune şi cunoştinţe a putut stabili aceste descoperiri. Ordinea stabileşte armonia şi frumuseţea naturii.

Dacă privim un oraş zguduit de un cutremur, vedem o dezordine: ziduri prăbuşite la întâmplare, molozul şi cărămizile amestecate cu sârme răsucite, găuri căscate la întâmplare în casele prăbuşite. Am fi convinşi că este o mare dezordine şi un haos. Dar, dacă am merge peste o lună în acelaşi oraş, am vedea că toate au fost adunate în grămezi, casele încep să fie reclădite, am constata că s-a făcut ordine. Oare s-a făcut singură? Nu, a fost cineva care a făcut un plan de a readuce ordinea în oraş.

Tot aşa este şi în natură, toate sunt făcute cu un scop şi, unde vedem un scop, trebuie să admitem că a fost o minte în afară de aceste obiective care le dirijează şi le dă un scop. Acesta este Dumnezeu.

Unii naturalişti spun aşa: "Lumea s-a făcut la întâmplare, funcţiunea creează organele". Adică, dacă o găină merge la apă şi stă acolo mult timp îi creşte o pieliţă pe picioare, ea va putea înnoda şi se va transforma în raţă, lucru care e absurd, căci nu a văzut nimeni acest proces. Noi vedem astăzi contrarul: nu funcţiunea creează organul, ci organul este făcut în vederea funcţiunii, care va veni în viitor.

De exemplu, unui copil, încă în pântecele mamei sale i se fac ochii, deşi acolo nu vede, ci în vederea noii sale existenţe, i se fac picioarele, deşi el nu umblă acum i se face limbă ca să vorbească, deşi acum nu vorbeşte i se fac urechi, toate organele care acum nu le foloseşte, ci numai în viitor. Deci, nu funcţiunea creează organul, ci organul este făcut în vederea funcţiunii.

Omul vede în natură diferite lucruri pe care târziu de tot le-a cunoscut, dar care au existat cu mult înaintea omului. Spre exemplu: Elicea care se învârte în aer şi astfel poate zbura avionul. Dar elicea a existat cu milioane de ani înaintea existenţei omului pe pământ. Aşa, se foloseşte un fel de elice pentru răspândirea seminţelor în aer.

Paraşuta cu care se aterizează din avion. Cu milioane de ani înainte, păpădia a folosit un fel de paraşută pentru răspândirea seminţelor în aer.

Propulsia, împingerea aerului înainte, pe care o folosesc anumite avioane cu propulsie. În natură există o mulţime de insecte şi alte vieţuitoare care folosesc propulsia. Cum ar fi ameba în apă, foloseşte ca mişcare propulsia. Îşi lărgeşte gura mare şi intră în apă, apoi se strânge şi apa este eliminată, formând o mişcare de propulsie. Propulsia a fost inventată de om pentru avioane foarte târziu.

Balistica, aruncarea a ceva de la distanţă printr-un gaz. Dacă apeşi pe un trăgaci al pistolului, puşcă, tun, se degajă un gaz care aruncă glontele la distanţă. Dar, sunt foarte multe plante care au fructe şi în ele se dezvoltă un gaz. Când fructul ajunge la maturitate, gazul face presiune asupra pereţilor fructului şi acesta se deschide, iar gazul aruncă sămânţa la distanţă. Aceasta este balistica.

Au fost foarte mulţi oameni care au spus: "Nu Dumnezeu a făcut aceste fenomene, ele s-au făcut singure". Poate aţi întâlnit oameni care, la afirmarea că există Dumnezeu, întreabă: "Dar l-ai văzut?". Aceasta este culmea prostiei. Noi am putea să-l întrebăm: "Dar tu ai minte?". Va răspunde: "Da". Atunci putem să-l întrebăm: "Dar ai văzut-o?". Sunt foarte multe lucruri pe care le vedem, dar cele mai multe nu le vedem niciodată şi totuşi credem că există. Aşa credem că există America, deşi n-am văzut-o.

În lume este o ordine făcută de cineva, şi acesta este Dumnezeu. Ordinea de la sine nu se poate face. Dacă n-ar fi cineva să facă ordine în biserică, s-ar aduna praf şi murdărie multă. Acolo unde nu este ordine se produce dezordine şi haos.

Cosmonautul sovietic Titov, în anul 1961 a făcut o ieşire în spaţiul cosmic, cu o navă spaţială. La întoarcere, un ziarist l-a întrebat: "L-ai văzut pe Dumnezeu?". El a răspuns: "Nu, căci Dumnezeu nu există!". Mai târziu, în 1968, astronautul american Franc Borman, în timp ce înconjura luna, în ziua de Crăciun, a rostit o rugăciune frumoasă. Întrebat şi el la întoarcere dacă a văzut pe Dumnezeu, el a răspuns: "Pe Dumnezeu nu l-am văzut, dar am văzut clar dovezile existenţei Sale!".

Să spunem cu psalmistul: "Cât sunt de minunate lucrurile Tale, Doamne, toate întru înţelepciune le-ai făcut!". Amin.