Vineri, 29 martie 2011  
Ss Marcu, ep, m, Ciril d, m si insotitorii lor (+ ...  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 PREDICI
Start :: Predici :: IPS Ploscaru

5 iulie 1992
Dragi credincioși,

În duminica aceasta, a treia după Rusalii, se citește pericopa evanghelică, Predica de pe munte a lui Isus. Isus Cristos a început această predică cu Fericirile, apoi a continuat cu sfaturile și învățăturile descrise de Evanghelistul Matei cap. 5-8.

"Dacă ochiul tău este curat, tot trupul tău este curat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat". Apoi vorbește despre încrederea în Providență: "Nu vă îngrijorați pentru sufletul vostru, ce veți mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca. Priviți crinii câmpului cum cresc, nu se ostenesc, nici nu torc, și vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia. Priviți păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitnițe, și Tatăl vostru le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai presus decât ele?".

Pornind de la aceste sfaturi ale Mântuitorului, vă voi vorbi despre Providența divină. Cuvântul providență provine din cuvântul latin providio, de unde folosim și cuvântul provizii. Dumnezeu ne poartă de grijă permanent, dacă ar fi să analizăm numai lucrurile care par foarte normale. De s-ar întâmpla o variație de anotimpuri, ce dezastre s-ar produce pentru omenire? De exemplu, în loc să vină după vară toamna și iarna, s-ar schimba și ar fi tot vară, sau în loc de vară să vină iarna, toată ecologia pământului s-ar răsturna.

Unii se întreabă de ce unora le merge bine, au de toate, iar unora le merge rău, sunt săraci. Să luăm întâi exemplul Mântuitorului. El a fost persecutat tot timpul și a murit pe cruce. Dar, pentru suferințele pe care omul le acceptă pe pământ, Dumnezeu îi va asigura fericirea eternă. Într-o fabulă, La Fontaine descrie cum un om, mergând pe câmp, a văzut o tulpină de dovleac de care atârna un dovleac foarte mare. Merge mai departe și ajunge într-o pădure cu stejari mari. Omul meditează: "Ce înțelepciune a avut Dumnezeu? Pentru un copac așa mare, cum este stejarul, îi dă ca fruct ghinda atât de mică, iar dovleacului i-a dat un fruct așa mare". În timp ce se gândea, o ghindă îi cade în cap. Se uită la ghindă și zise: "Da, câtă înțelepciune. Dacă stejarul avea fructe mari, ca dovleacul, mă omora".

Sunt oameni care conduc țări, oameni foarte bogați, iar unii sunt săraci și le merge rău. Lucru nu este cu totul adevărat, căci bogații nu sunt și fericiți. Istoricul latin Suetonius, la început a fost arhivarul împăratului Adrian. El a scris "Viața celor doisprezece Cezari", care au stăpânit lumea veche, arătând cum a fost sfârșitul fiecăruia: Iuliu Cezar a fost asasinat, August a fost otrăvit, Tiberiu și Caligula au fost asasinați, Titus a fost otrăvit, Domițian asasinat, unii s-au sinucis. Singur Vespasian a avut o moarte naturală. Ce fel de viață a fost aceasta, a celor mai mari împărați ai lumii? Vedem în zilele noastre cum a murit Hitler, Stalin și alții. Cineva spunea că în palatele cele mai mari sunt cele mai mari necazuri.

Este o poveste, cum un împărat s-a îmbolnăvit foarte grav și doctorii nu puteau să-l ajute. Un sfetnic bătrân i-a dat sfatul să se îmbrace cu cămașa unui om fericit. Împăratul a trimis pe slujbașii lui în lume să caute un om fericit. Într-un pustiu, unul dintre slujbași a găsit un om prost îmbrăcat, care se ruga. Trimisul împăratului l-a întrebat dacă este fericit. "Da, sunt foarte fericit", a răspuns. Trimisul împăratului i-a zis: "Te rog să-mi dai cămașa ta s-o duc împăratului, care este grav bolnav". Pustnicul a zis: "Eu nu am cămașă". Era așa de sărac încât nu avea nici o cămașă, dar era fericit. Deci, nu bogățiile îl fac pe om fericit, ci bucuria de a trăi cu Dumnezeu.

În lume se fac războaie, se omoară oameni, mulți poate nici nu știu de ce trebuie să lupte. Aceste încercări sunt permise de Dumnezeu ca omul să se trezească, să se întoarcă la Dumnezeu, să devină mai bun. Convertirile însă se fac numai acolo unde este o căutare sinceră și umilă. Omul se întoarce la Dumnezeu când este bolnav, când altul trebuie să-l ajute să se ridice, să se întoarcă; atunci își dă seama de neputința omului fără ajutorul de fiecare clipă al lui Dumnezeu. Până când omului îi merge bine, nu se prea ocupă de suflet, numai când vin nenorocirile deschide urechea la șoaptele harului.

Citim în istoria poporului evreu cum ei au ajuns să se închine la idoli, dar Dumnezeu i-a pedepsit și au fost duși în robia Babilonului. Acolo au plâns, și-au recunoscut păcatele, iar după întoarcerea din exil, nu s-au mai închinat niciodată la idoli.

Dumnezeu purifică sufletul prin încercări, și-i dă forța de a suporta greutățile vieții, pentru a câștiga fericirea eternă. Mântuitorul a spus: "Fericiți cei săraci cu spiritul (...), fericiți cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați". Amin!




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact