3 noiembrie 1991
Dragi credincioşi,

Duminica de astăzi este numită a lui Lazăr cel sărac şi a bogatului. Bogatul petrecea toată ziua, se îmbrăca frumos, mânca mâncăruri scumpe, dar după moarte ajunse în iad, iar Lazăr a ajuns în fericirea eternă. Poate după conţinutul evangheliei ar trebui să vă vorbesc despre iad, însă nu voi vorbi despre iad, pentru că eu cred că cele mai multe suflete nu ajung nici în iad, nici în rai, ci în locul curăţitor numit purgator sau tinda iadului. De acolo, după ce se curăţesc, ajung în cer.

În Sfânta Scriptură se vorbeşte de două ori despre acest loc curăţitor. În Vechiul Testament se istoriseşte cum Iuda Macabeul s-a dus şi a căutat pe răniţii şi morţii de pe câmpurile de luptă. La toţi cei morţi a găsit câte un amulet, idol, ascuns sub haine, ceea ce credinţa nu permitea. Cum luptau pentru credinţă şi se închinau la idoli? Ei nu se închinau la idoli, ci era o superstiţie, aşa cum se duc şi astăzi mulţi oameni la vrăjitoare să le caute în cafea, să afle viitorul. Aceasta se numeşte superstiţie.

Iuda Macabeul, văzând idolii asupra lor, a dedus că au murit pentru că au purtat idolii la ei. A cerut să se facă o colectă, pe care s-o trimită comunităţii din Ierusalim, să facă rugăciuni pentru cei adormiţi. Prin urmare, dacă se pot face rugăciuni pentru ei ca să fie ajutaţi, aceştia sunt într-un loc care nu este veşnic; nici în cer, nici în iad, ci în locul curăţitor, în purgator.

Al doilea text îl spune Isus Cristos: "Împacă-te cu pârâşul tău până eşti pe cale, nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, iar acesta să te dea pe mâna temnicerului, iar acesta să te arunce în temniţă; îţi spun că nu vei ieşi de acolo, până ce vei plăti şi banul cel mai de pe urmă". Sfinţii Părinţi spun că Isus Cristos, în fiecare vinere mare, scoate pe unul dintre duşmanii care l-au răstignit, îl scoate din purgator şi-l duce în cer. Este un semn că acolo în purgator sunt suflete care poate stau mii de ani.

Dar ce este purgatorul, este foc? Sfânta Scriptură numeşte chinurile mari, focul; aceasta poate pentru că cea mai mare şi insuportabilă durere pentru om este focul. Dar, foarte probabil că nu este foc, pentru că sufletul, fiind spirit, nu poate fi ars; poate este un foc spiritual, în care sufletul se curăţeşte de tot ceea ce ar fi trebuit să facă pe pământ.

Un tată a câştigat o avere mare prin cămătărie, înşelăciune. Fiind pe patul de moarte, a chemat pe cei trei fii la sine şi i-a întrebat ce vor face dacă el moare. Primul a zis: "Tată, eu voi comanda o platformă mare pe care voi pune sicriul, îl voi acoperi cu coroane de flori, te voi duce la cimitir, îţi voi face o criptă frumoasă, voi pune la căpătâi o lampă care să-ţi vegheze tot timpul". Tatăl n-a zis nimic. Când a venit al doilea, l-a întrebat şi pe el ce-ar face. Acesta a răspuns: "Dacă ai muri, m-aş duce la biserică, te voi pomeni în toate rugăciunile, voi da pomeni la săraci, liturghii pentru sufletul tău". L-a întrebat şi pe al treilea acelaşi lucru. Acesta a răspuns: "Să-ţi spun drept, eu te sfătuiesc să nu te bazezi pe nimeni, nici pe copii, nici pe prieteni, tu singur să faci totul pentru sufletul tău. Noi promitem că vom face, dar vom uita, sau nu vom avea timp, sau bani, şi nu se face nimic. Tu să faci totul pentru sufletul tău, spovedeşte-te, împărtăşeşte-te, să fii împăcat cu Dumnezeu". Tatăl a ascultat cuvântul acestuia din urmă, şi, precum a făcut Zaheu, a dat înapoi ceea ce a luat pe nedrept, s-a împăcat cu Dumnezeu.

Sfânta Perpetua a avut un frate care a murit la vârsta de 7 ani. Odată l-a visat într-un pustiu, acoperit de praf, dorind să se adape cu o picătură de apă şi nu avea, era foarte însetat. Primul gând care i-a venit când s-a trezit, a fost să se roage pentru fratele ei. Când l-a visat din nou era fericit, lângă un izvor.

Dacă veţi visa pe cineva apropiat sau îndepărtat, cel mai bun lucru este să vă rugaţi pentru el. Nu vă plângeţi morţii, ci rugaţi-vă pentru ei. Amin!