Octombrie 1991
Dragi credincioşi,

Fiindcă suntem în luna octombrie, astăzi am să vă vorbesc despre lăcrimarea icoanei Maicii Sfinte de la Scăiuş. Comuna Scăiuş se află la 25 Km de Lugoj, spre Reşiţa. Populaţia este formată din români, slovaci şi cehi. Între 1795-1800, comuna a fost bântuită de ciumă, care a secerat o treime din populaţie. În 1850 au fost aduşi colonişti cehi şi slovaci, era Imperiul Habsburgic. Cehii erau romano-catolici, iar slovacii greco-catolici. În 1890, familia Martiac a cumpărat o icoană a Sfintei Fecioare cu Pruncul în braţe şi au depus-o în capela greco-catolică, ei fiind de această religie. Icoana este în stilul Renaşterii, foarte frumoasă.

În 30 septembrie 1934, preotul Ioan Craşovan slujea vecernia. În capelă erau vreo 10-15 suflete. În această zi era duminică. La sfârşitul vecerniei a lăcrimat icoana. Aceste lacrimi au fost văzute de cei din biserică, apoi de sute de persoane. Au fost luate 144 de declaraţii sub jurământ, de către o comisie a Episcopiei Greco-Catolice din Lugoj, în frunte cu Episcopul Alexandru Nicolescu, viitorul mitropolit.

Vă redau ceva din declaraţia cantorului Turcheneac. În ziua de 30 sept. 1934, fiind duminică, după masă a mers la vecernie. La sfârşitul vecerniei, pe când se cânta "Ceea ce eşti mai onorată", a văzut ceva strălucind în ochii Maicii Sfinte. A chemat preotul şi a văzut şi acesta lacrimile. Apoi au fost chemaţi toţi sătenii care erau afară la horă. A apărut o lacrimă şi în ochiul drept. Lacrimile străluceau şi tremurau, curgând spre mijlocul obrazului. Lacrimile erau foarte frumoase.

A doua oară, tot cantorul Turcheneac a văzut primul lacrimile. Era luni, 15 octombrie 1934. A trecut pe la biserică şi a văzut uşa deschisă. A intrat în biserică şi s-a dus la icoană să se roage şi a văzut că apare o lacrimă în fiecare ochi. Lacrimile erau strălucitoare ca diamantul. Era pe la ora 3 după amiază. Părintele se întorcea de la culesul porumbului. A intrat în biserică, fără să ştie ce se întâmplă. Când a văzut lacrimile, a strigat: "Potirul!". Dar, tot el s-a dus în altar, a luat patema şi a ţinut-o sub ochi, dacă ar cădea lacrimile. Cantorul a tras clopotele şi oamenii au început să vină la biserică. Lacrimile alunecau pe disc, apoi preotul le aduna în potir. Icoana avea ochii scăldaţi în lacrimi. Lumea era impresionată, femeile plângeau. Între timp, a intrat în biserică o femeie bătrână, Ana Madescu, pe care celelalte femei au întrebat-o: "Dumneata vezi?". Ea a zis: "Mi se pare că-i aici", şi, întinzând degetul, l-a pus pe lacrima de la ochiul drept. Lacrima s-a spart şi s-a prelins pe degetul bătrânei; a rămas cutremurată şi nu a mai putut vorbi.

La prima lăcrimare, lacrimile au stat la ochi până la orele zece seara, când au început să se usuce. La a doua lăcrimare, au stat cam două ore. În potir s-au strâns cinci lacrimi. În anul următor, 1935, a fost instituită o comisie din partea Episcopiei Greco-Catolice din Lugoj, care s-a deplasat în comună şi a luat 144 de declaraţii. Au fost date declaraţii de ortodocşi, romano-catolici şi chiar de un evreu, care avea o moşie în apropiere şi a venit şi el să vadă. Din cele relatate de martori, toţi afirmă că au văzut lacrimile, deci nu poate fi vorba de o imaginaţie, căci lacrimile au fost chiar atinse. În spatele acestei icoane era o icoană cu Fuga în Egipt; nu era nici o posibilitate de vicleşug.

Toţi s-au întrebat de ce a lăcrimat chipul Maicii Sfinte din icoană. Semnificaţia acestor lacrimi este durerea Maicii Sfinte pentru atâţia păcătoşi care nu se convertesc şi mor în păcate de moarte, fără nici un regret pentru viaţa care au dus-o.

Astăzi, în lume sunt multe icoane şi statui care lăcrimează. Aceste fenomene trebuie să ne pună pe gânduri, să ne îndreptăm viaţa conform poruncilor lui Dumnezeu şi învăţăturii Bisericii. Să ne rugăm Maicii Sfinte să ne ocrotească şi să ne ajute, să ajungem să ne bucurăm împreună cu Isus în cer, în toată veşnicia. Amin!