15 august 1990
Dragi credincioşi,

Astăzi este Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Despre acest eveniment nu avem date precise, decât scrierile Sfinţilor Părinţi şi Tradiţia. După Coborârea Spiritului Sfânt, la Rusalii, apostolii au primit lumină şi curaj pentru a predica învăţătura lui Isus şi au răspândit învăţătura în toată lumea cunoscută.

Fecioara Maria a rămas la Ierusalim, în casa unde a avut loc Cina de Taină, care aparţinea unor rudenii ale ei sau mamei lui Marcu. Fecioara Maria veghea ca o mamă iubitoare la toate acţiunile de început ale Bisericii. Ea petrecea timpul în rugăciune şi priveghere. Veştile bune îi umpleau sufletul de bucurie. Curând, a început persecuţia împotriva Bisericii Creştine: Petru şi Ioan au fost bătuţi cu vergi, Ştefan ucis cu pietre. La aceste evenimente s-au adăugat ameninţări şi prigoane de tot felul.

Sfântul Ioan Apostolul, căruia Isus i-a încredinţat-o pe mama Sa, a hotărât pe la anul 44 să plece la Efes, în Asia Mică. Despre viaţa Sfintei Fecioare la Efes nu se cunosc amănunte, dar au rămas urme până astăzi. De exemplu: în micul orăşel ce a rezistat prigoanei otomane, se află şi astăzi o casă mică de piatră cu o tăbliţă pe care scrie "Casa Mariei". În Efes a existat o înfloritoare comunitate creştină, după cum citim în Scrisorile Sfântului Pavel. Sfântul Dionisie Areopagitul, ucenicul Sfântului Pavel, a văzut pe Fecioara Maria de mai multe ori în ultimii ani ai vieţii sale. El spune că timpul nu a atins-o, era tot tânără şi nespus de frumoasă. Maria nu a fost bolnavă, pentru că bolile sunt consecinţa păcatului, iar Maria nu a avut păcat. Viaţa ei a fost mistuită de dragoste pentru Fiul său şi pentru toţi oamenii, care au devenit copiii săi adoptivi.

Spre sfârşitul vieţii, Maria a dorit să mai vadă o dată locurile sfinte de la Ierusalim şi s-a întors împreună cu Sfântul Ioan. Aici a rămas până la moarte. După Tradiţie, înainte de moarte i-a apărut arhanghelul Gavril, care a anunţat-o de plecarea ei din lumea aceasta. Pentru Maria a fost o mare bucurie şi, cu aceeaşi umilinţă de la Buna Vestire, a zis : "Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău". Maria avea obiceiul să meargă pe muntele Măslinilor să se roage. După ce îngerul Gabriel i-a anunţat plecarea sa de pe pământ, a mers să se roage în Ghetsimani, unde s-a întâmplat un lucru minunat: toţi pomii pe unde trecea îşi plecau ramurile, dând cinste Preacuratei Fecioare Maria.

Maria a anunţat pe Sfântul Ioan despre marele eveniment ce va urma şi vestea s-a răspândit cu repeziciune. Apostolii s-au întors în grabă la Ierusalim. Poate că au primit un mesaj direct de la Isus. Ei doreau s-o mai vadă o dată în viaţă pe Maria. La sosire, ei au rugat-o să mijlocească de la Isus harurile necesare pentru apostolatul lor. Maria a împărţit lucrurile şi cele două haine pe care le avea la două femei sărace şi s-a pregătit de plecarea în veşnicie. Sfântul Ioan Damaschinul spune că însuşi Isus a venit şi a împărtăşit-o. Maria s-a rugat, apoi şi-a luat rămas bun de la toţi, încredinţându-i de ocrotirea sa maternă când va fi în cer, apoi şi-a dat sufletul în mâinile Creatorului. Încăperea s-a umplut de melodii cereşti ale îngerilor şi de o mare lumină. Înconjurată de îngeri, a fost condusă de Fiul său iubit spre înălţimile luminii veşnice. Avea, probabil, 64 de ani.

Moartea Sfintei Fecioare Maria a fost fără durere şi fără neliniştea care premerge moartea pământenilor. Trupul neprihănit al Fecioarei a fost purtat de sfinţii apostoli, însoţiţi de credincioşii care purtau făclii aprinse în mâini, până în Valea Iosafatului, aproape de muntele Măslinilor. Era aici un mormânt nou, săpat în stâncă, unde i-au depus trupul. Se spune că trei zile s-au auzit cântări de îngeri.

Tradiţia spune că Apostolul Toma lipsise de la acest eveniment, a ajuns la Ierusalim după trei zile. El a dorit să mai vadă o dată trupul Fecioarei Maria şi a mers cu ceilalţi apostoli la mormânt, dar când l-au deschis, mormântul era gol, trupul nu mai era acolo. Pe giulgiuri erau presărate flori de viorele, crini şi trandafiri. Apostolii au înţeles că Maria a fost înălţată cu trupul la cer. Isus nu putea să lase trupul mamei Sale să vadă putreziciunea. Biserica Catolică a decretat dogma Înălţării cu trupul la cer a Mariei, în anul 1950. Cine este în stare să descrie bucuria Mariei alături de Fiul ei preaiubit în slava cerului?

Dar Maria nu a uitat nici o clipă pe fiii săi adoptivi, care au rămas pe pământ. Cu o duioşie şi dragoste nemărginită, ea ascultă rugăciunile şi mijloceşte de la Dumnezeu pentru oameni darurile de care au nevoie.

Să avem încredere în ajutorul Mamei noastre cereşti, cea mai bună şi cea mai sfântă dintre toate făpturile care au fost pe pământ. Amin!