14 august 1990
Dragi credincioşi,

Continuând meditaţia despre porunca a cincea, în această seară voi vorbi despre asasinat. Conform moralei creştine, ura este considerată atunci când cineva nu vorbeşte cu altă persoană. Auzim că se spune: "Eu nu mai pot vorbi cu persoana cutare, pentru că mi-a făcut un mare rău, sau pentru că m-a jignit". Aceasta este duşmănie, ură. Sunt şi persoane care spun: "Nu, eu nu ţin nici o duşmănie, dar nu mai vorbesc cu el".

Trebuie să ne ferim de a spune vorbe urâte sau duşmănoase cuiva. Dumnezeu nu ne cere prietenie, ci să avem iubirea comună, cum ar fi, când un străin te întreabă: "Unde este strada cutare?", dacă şti îi spui. Aceasta este relaţia comună de iubire. Dar când rupi legăturile de prietenie cu cineva şi nu mai vorbeşti, aceasta este ură. În cadrul acestei porunci, intră şi glumele proaste. Dacă cineva are în mână o armă, despre care crede că e descărcată, din glumă îndreaptă arma asupra celui de alături şi zice: "Te împuşc"; trăgând, el ucide pe cel de alături. Justiţia umană consideră culpă descărcarea armei din glumă.

În Vechiul Testament scrie: "Blestemat este omul care împiedică pe orb". Îi pune ceva în faţă, ca orbul să cadă. Aceasta este o mare vină şi este pedepsită de Dumnezeu. Dacă cineva pune piedică cuiva şi acesta cade spre distracţia celor din jur, dar care s-ar putea termina printr-un accident grav sau trage scaunul cuiva pentru a râde, însă căzătura ar putea fi cu urmări grave, toate aceste forme de glume proaste se includ în porunca cincia.

Este păcat a duce la piaţă alimente la care s-au adăugat produse nocive, care strică sănătatea. Se păcătuieşte împotriva acestei porunci şi în cazul accidentelor de circulaţie, care deşi par că nu au fost voite, totuşi, unele pot fi considerate crime. Şoferii care conduc cu viteză excesivă şi cauzează accidente mortale, sunt vinovaţi de ucidere, pentru că nu au respectat viteza legală şi au cauzat moarte.

În secolele anterioare exista duelul. Bărbaţii se luptau în duel. În aceste perioade existau aşa-zişii "ewige student", tineri studenţi la diferite facultăţi, dar nu le terminau căci ei nu studiau, ci făceau exerciţii de scrimă. Aceştia mergeau în anumite restaurante unde produceau tulburări printre nobili, care apoi se provocau la duel. Nobilii puteau angaja o altă persoană să lupte în locul lor. Aceşti "eterni studenţi" se ofereau să lupte în duel şi de multe ori biruiau, pentru că aveau experienţă, produceau răni serioase sau alţii chiar mureau. Atât Biserica, cât şi autorităţile civile, au luptat mult până au reuşit să interzică duelurile. Gustav Adolf, regele Suediei, a interzis duelul, dar doi nobili nu au ascultat. Atunci regele a spus: "Să vă bateţi până unul din voi va muri, iar cel care rămâne în viaţă va fi condamnat de mine la moarte". Astfel cei doi rivali au renunţat.

Am citit într-o carte că un gropar, săpând o groapă, a dezgropat un schelet de om. A observat că i s-a mişcat capul, l-a ridicat şi a văzut că în dosul capului era împlântat un cui. S-a interesat cine a fost înmormântat acolo. A anunţat procuratura. Până la urmă s-a descoperit că soţia a împlântat cuiul în capul soţului ca să-l omoare. Aşa s-a descoperit crima odioasă a soţiei.

Păcat este nu numai atunci când se ucide trupul cuiva, ci şi atunci când se ucide sufletul. Dacă cineva îndeamnă pe altcineva la idei greşite şi caută să-l lămurească asupra adevăratei biserici, îl înşeală sau asupreşte pentru a primi aceasta.

Un preot din oraşul Tours din Franţa, pe nume Berenger, în sec. XI, a făcut o erezie împotriva Euharistiei. După câţiva ani, la îndemnul papei Leon IX, Berenger şi-a retras învăţătura, recunoscând că este greşită. El a trăit 90 de ani, iar pe patul de moarte spunea cu durere: "Mă va ierta Dumnezeu că pe atâtea persoane le-am învăţat greşit, împotriva Bisericii?". Alt păcat împotriva poruncii a cincia este scandalul. Mântuitorul spune: "Vai de acela prin care vine scandalul". Amin!