12 august 1990
Dragi credincioşi,

Am vorbit ieri despre porunca a patra, care se referă la cinstirea părinţilor. Dar porunca aceasta priveşte şi iubirea părinţilor faţă de copii, cuprinde datoriile soţilor unul faţă de altul, drepturile muncitorilor faţă de stăpâni şi drepturile stăpânilor faţă de servitorii lor. Tot aici se cuprind dreptul de a alege reprezentanţii poporului, dreptul la grevă şi altele care sunt legate de porunca iubirii în societate.

Sfântul Augustin, despre care v-am vorbit în alte predici, spunea: "Mama mea a fost pentru mine de două ori mamă: prima dată m-a născut în dureri la viaţa trupească; apoi, prin rugăciuni, lacrimi şi dureri sufleteşti, m-a întors la Dumnezeu".

O mamă face foarte mult pentru copiii săi. În sec. V î. Cr., un general roman, Coriolan, a fost exilat. El a plecat la duşmanii Romei, s-a pus în fruntea armatei şi a venit împotriva Romei pe care a împresurat-o şi era aproape s-o ocupe. Cetăţenii Romei au trimis la el un sol pentru a-l convinge să se retragă, dar el nu a acceptat, i-au promis bani mulţi, dar nu a acceptat. La urmă au hotărât s-o trimită pe mama lui. Aceasta a mers la fiul ei, a căzut în genunchi şi i-a zis: "Te rog să nu vii asupra cetăţii tale cu duşmanii!". La vederea mamei sale, generalul a fost mişcat şi a promis că se va retrage. Dar duşmanii Romei l-au omorât pentru că i-a trădat.

Mult poate face o mamă pentru copiii săi. Poate că face şi greşeli, iar aceasta mai ales acolo unde este un singur copil în familie. Acest copil este dezmierdat, i se împlinesc toate dorinţele şi, în felul acesta, se strică mai repede decât copiii care sunt crescuţi în sărăcie şi mizerie. În viaţă ei pun mai mult preţ pe muncă şi destoinicie.

Am cunoscut un băiat, avea 5 ani. Era foarte alintat, fiind singur la părinţi. Cu cât creştea, cu atât avea pretenţii tot mai mari, apoi a început cu băutura. A neglijat şcoala, a ajuns un om fără caracter, insulta pe părinţi, pierdea nopţile la tot felul de distracţii. Mă gândeam de multe ori, ce se va alege de el? Părinţii se plângeau de el, dar era prea târziu pentru a-l schimba în bine, fără un ajutor din partea lui Dumnezeu.

În general, copiii nu prea au grijă de părinţi, ci au grijă de copiii lor. Am cunoscut o familie care avea un copil, desigur alintat, făcându-i-se toate voile. Mama a murit şi tatăl a rămas singur cu băiatul. Tatăl avea o situaţie bună. După ce băiatul s-a căsătorit, i-a amintit tatălui că aveau două case la ţară şi ar trebui să le vândă, că ei nu mai merg pe acolo. Tatăl le-a vândut şi a dat banii băiatului, care în scurt timp i-a cheltuit. Desigur, bătrânul incomoda pe tineri, iar într-o zi băiatul a zis tatălui: "Ce-ar fi dacă te-ai muta în bucătărie?". Tatăl a zis: "Bine, cum vrei tu". Şi bătrânul s-a mutat în bucătărie. Dar, tinerii aveau mereu musafiri cu mese întinse, petreceri cu muzică până dimineaţa, fapt ce incomoda pe bătrân.

Băiatul a zis într-o zi: "Ce-ar fi să te muţi dumneata la casa de bătrâni, ca să nu te mai deranjăm cu zgomotul petrecerilor. Acolo ai companie toată ziua". Bătrânul a spus aceleaşi cuvinte: "Cum zici tu!". S-a dus la casa de bătrâni, a vorbit cu directorul. Acesta a rămas foarte mirat, pentru că bătrânul avea pensie foarte mare, pe vremea aceea 2.000 de lei. Directorul i-a spus că va avea o cameră separată, va putea primi vizite, dar toate bunurile materiale trebuie să revină casei de bătrâni. Bătrânul s-a învoit şi băiatul imediat l-a mutat la azil. La plecare, directorul a zis: "Maşina aceasta este proprietatea tatălui, rămâne aici". Apoi a trebuit să încheie contract de închiriere pe casă, urmând să plătească chirie în casa părintească. Abia atunci a înţeles băiatul alintat de odinioară că s-a purtat rău cu tatăl său, care i-a dat o lecţie bună.

Când copiii sunt mici, necazurile sunt mici, dar când copiii cresc şi se căsătoresc, atunci necazurile devin mari şi greu de rezolvat. Atât părinţii, cât şi copiii, trebuie să trăiască în bună înţelegere, în iubire reciprocă şi ajutor reciproc. Părinţii să aibă grijă de copii, să nu-şi părăsească copiii, educaţia copiilor să fie bună, disciplinată, cu frică de Dumnezeu. Părinţii vor răspunde în faţa lui Dumnezeu pentru educaţia şi creşterea copiilor, dar şi copiii au datoria de a fi recunoscători şi iubitori faţă de părinţi.

Îmi vine în minte fabula lui Vasile Militaru - "Şase pui şi o biată mamă". În fabulă se vorbeşte despre o rândunică ce avea şase pui. Îi hrănea, îi îngrijea şi, în iubirea ei, nu o dată ea s-a culcat nemâncată. Puii au crescut, au început să zboare, în timp ce rândunica istovită s-a îmbolnăvit. Le-a spus celor şase pui să-i aducă fiecare câte un bob în fiecare zi, până se va reface. Puii au promis, iar şase zile fiecare a venit cu un bob; apoi, treptat, au uitat de mama care-i aştepta crezând că unul îi va duce bobul. Părăsită, a murit de foame, cea mai sfântă rândunică.

Vă amintesc porunca Domnului: "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să trăieşti mult şi bine pe pământ!". Amin!