Joi, 28 martie 2011  
S Stefan Taumaturgul, c (+ 813). S Ilarion cel Nou...  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 PREDICI
Start :: Predici :: IPS Ploscaru

29 iulie 1990
Dragi credincioși,

Astăzi voi continua să vă vorbesc despre conștiință. Vă amintesc că la cei mai mulți oameni conștiința este delicată sau dreaptă. Conștiința este ca o balanță. Când cineva vede păcat acolo unde nu este păcat, conștiința este puțin bolnăvicioasă, numită scrupuloasă. Iar acolo unde este păcat și omul zice nu este, e altă boală, laxism. Omul ascultă glasul lui Dumnezeu, simte în inimă că-i vorbește.

Sfântul Petru era foarte atașat de Isus. Odată Isus îi spune: "Simone, satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu, dar eu m-am rugat pentru tine să nu piară credința ta; și tu, oarecând întorcându-te, întărește pe frații tăi". Isus a continuat: "Toți mă veți părăsi și eu voi rămâne singur". Petru a zis: "Chiar dacă toți Te vor părăsi, eu nu, și în temniță și la moarte mă duc cu Tine". Isus i-a zis: "Simone, în noaptea aceasta, nu va cânta cocoșul de două ori și tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine" (Lc. 22, 34).

Când Isus era în curtea lui Caiafa, Petru merge să vadă ce se întâmplă. A văzut cum l-au arestat pe Isus, cum l-au bătut, cum l-au încoronat cu spini. Cineva din curte îl strigă: "Și tu ai fost cu Isus, ai tăiat urechea slujitorului Malhus în grădina Ghetsimani!". Dar, Petru se jură că nu-l cunoaște. Vine o femeie și-i spune: "Și tu ai fost cu Isus și hainele și glasul te arată" [avea ceva deosebit din Galileea]. Petru spune: "Nu am fost cu el". Vine a treia servitoare și spune: "Sigur te-am văzut cu Isus"; Petru iarăși neagă și se aude cântatul cocoșului.

Isus trecea prin fața lui și s-a uitat la el. Petru a ieșit afară și a plâns cu amar. Sfânta Tradiție spune că Sfântul Petru toată viața plângea când auzea cântând cocoșul. Îi aducea aminte de întreita lepădare de Isus. Am văzut o icoană cu Sfântul Petru pe care scria: "Petru s-a lepădat de Isus și a plâns toată viața, tu păcătuiești toată viața și nu plângi niciodată".

Conștiința rea pe care o are cineva, aceea îi vorbește în numele lui Dumnezeu. Am citit undeva cum doi tâlhari au intrat în curtea unui morar să fure și tocmai atunci a cântat un cocoș. Crezând că sunt descoperiți, l-au ucis pe morar și au fugit. Toată lumea din jur știa de crima aceasta, dar nu se știa cine sunt făptașii. Ei au mers într-o comună vecină; unul a auzit cântând un cocoș și a zis: "Păcat că nu este cocoșul, acesta lângă mine că i-aș răsuci gâtul". Celălalt spuse: "De când l-am omorât pe morar, de câte ori aud cântând cocoșul, simt ceva în suflet care parcă mă taie". Ei n-au știut că proprietarul casei îi asculta. I-a denunțat, au fost prinși și arestați.

Ori de câte ori am făcut un păcat și simțim că ne mustră conștiința, vorbește glasul lui Dumnezeu în sufletul nostru. Să ne spovedim păcatul, să primim în suflet pe Isus Cristos. Este cel mai mare lucru care-l putem face pe pământ: să-L primești pe însuși Dumnezeu în sufletul tău. Isus Cristos se va bucura să vină în casa noastră și ne va binecuvânta în toate faptele noastre.

Acum voi vorbi despre iubirea de Dumnezeu. Există trei virtuți mari teologale: cred în Dumnezeu, sper în Dumnezeu, îl iubesc pe Dumnezeu; deci, toate se referă la Dumnezeu. Între acestea, cea mai mare este iubirea.

În Vechiul Testament, când Dumnezeu s-a arătat lui Moise în rugul aprins care nu se mistuia, acesta s-a apropiat să vadă ce este, iar Dumnezeu i-a vorbit din rugul aprins: "Descalță-te căci locul pe care stai e sfânt". Dumnezeu îl trimite să scoată poporul Său din robia Egiptului. Moise l-a întrebat: "Dar cine ești?". "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isac și Dumnezeul lui Iacob". Pentru Moise n-a fost de ajuns atât, ci a zis: "Dacă mă duc la popor și mă vor întreba cine te trimite, ce să zic, cum te cheamă?". Dumnezeu și-a dat un nume: "Eu sunt cel ce este". Adică, Cel ce a fost, Cel ce este și Cel ce va fi, etern. Prin urmare, Iahve sau Iehova - Cel ce este, acesta e numele lui Dumnezeu.

În Noul Testament, numele lui Dumnezeu se schimbă. Sfântul Ioan spune: "Dumnezeu e iubire și cine rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu în el". Când tânărul îl întreabă pe Isus care este cea mai mare poruncă din lege, Isus îi spune: "Cea dintâi și cea mai mare poruncă din lege este să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din toată puterea ta, din tot cugetul tău". Sfântul Ioan, în prima scrisoare, spune: "Dacă zice cineva că iubește pe Dumnezeu, iar pe aproapele său îl urăște, este mincinos. Cum poate cineva spune că iubește pe Dumnezeu pe care nu-l vede, dacă nu iubește pe aproapele pe care-l vede?". Să avem permanent în minte aceste cuvinte. Dumnezeu este iubire, iar cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu în el. Amin!




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact