Vineri, 29 martie 2011  
Ss Marcu, ep, m, Ciril d, m si insotitorii lor (+ ...  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 PREDICI
Start :: Predici :: IPS Ploscaru

25 iulie 1990
Dragi credincioși,

Ultima dată v-am vorbit despre speranță. Ar mai fi de amintit păcatele împotriva speranței. Dar, cum acestea sunt păcate împotriva Spiritului Sfânt, despre care Mântuitorul Isus Cristos spune că nu se vor ierta nici în veacul acesta și nici în cel ce va să fie, le voi aminti când va fi vorba despre păcatele împotriva Spiritului Sfânt. Urmează a treia virtute teologală: iubirea de Dumnezeu și de aproapele.

Dar, cum Isus a făcut din cele zece porunci numai două: să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, prima, și să iubești pe aproapele, a doua, le voi contopi acolo unde este vorba de poruncile lui Dumnezeu. Când Isus Cristos spune Legea și prorocii, legea înseamnă cele 10 porunci.

Cuvântul lege vine de la latinescul ligo - ligare (a lega). Adică, un lucru legat trebuie să-l îndeplinesc așa cum mi se spune. Dacă un om este legat cu o funie de un stâlp, el nu poate să se miște mai mult decât este funia. Dar dacă este dezlegat, atunci poate merge unde vrea. Deci, legea este un lucru care restrânge: aceasta trebuie să faci. Legea poate să fie lege naturală și lege divină. Legea naturală este aceea pe care noi o putem pricepe cu mintea noastră, pe care o au și păgânii.

De exemplu, la toate popoarele păgâne se găsește legea care nu admite omorul, furtul, mărturisirea strâmbă, minciuna etc.

Dar legea divină? Aceasta cuprinde cele 10 porunci care au fost date de Dumnezeu lui Moise, pentru poporul evreu, pe muntele Sinai. Aceasta este legea lui Dumnezeu, dar, totodată, este și lege naturală, în afară de o singură poruncă: să cinstești ziua Domnului. Aceasta este o lege rituală. Mintea noastră naturală n-ar putea ști că trebuie să sfințești o zi din săptămână. Celelalte porunci sunt lege divină și, totodată, lege naturală.

Sfântul Francisc Xaveriu, când era în India, a fost întrebat de un păgân: "Ce se va întâmpla cu strămoșii mei care n-au auzit de Cristos, de creștinism?". Sfântul Francisc i-a spus: "Ei vor fi judecați după mintea lor". Apostol Pavel spune că păgânii din fire cunosc cele ale legii, pentru că puterea lui Dumnezeu și eternitatea Lui, din cele văzute, sunt cunoscute și veșnică este puterea Lui și dumnezeirea. Deci, păgânii din fire, din natură, trebuie să urmeze legea lui Dumnezeu pentru că este și naturală.

Când s-au dat cele 10 porunci, Dumnezeu i-a poruncit lui Moise: "Adună tot poporul în jurul muntelui Sinai, spune ca toți să-și spele hainele, să fie curați, să facă un gard în jurul muntelui, pe care să nu-l treacă nici om, nici animal, iar cine va trece va fi omorât" (Ex. 19, 10-12). Poporul speriat i-a spus lui Moise: "Mai bine să vorbești numai tu cu Dumnezeu, să nu ni se întâmple ceva rău". Moise le-a spus că Dumnezeu cere ca fiecare să audă, nu cumva cineva să spună că aceste porunci sunt date numai de Moise și le pune în gura lui Dumnezeu. După două zile s-a produs un cutremur de pământ, apoi s-au coborât nori groși asupra muntelui și, între trăsnete și fulgere, toți au auzit cu spaimă glasul lui Dumnezeu.

"Ascultă Israele, Domnul Dumnezeu Domn Unul este Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alți dumnezei străini înaintea mea, chip cioplit să nu-ți faci să te închini lui. Să nu iei numele lui Dumnezeu în deșert!" (Să nu spui: "Ce Dumnezeu!", sau: "Doamne, Doamne", ca pe o vorbă zadarnică, să nu pronunți numele lui Dumnezeu numai dacă este necesar). Pe timpul acela se evita pronunțarea numelui lui Dumnezeu - Iahve sau Iehova -, ci se spunea mai bine Adonai, care înseamnă Domnul.

"Adu-ți aminte să sfințești ziua Domnului. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să trăiești mult și bine pe pământ. Să nu ucizi. Să nu faci fapte necurate. Să nu furi. Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău. Să nu poftești femeia aproapelui tău. Să nu poftești nici un lucru care nu este al tău" (Ex. 20, 1-17). Aceasta este legea divină, dar și naturală.

La un misionar francez a venit odată un sălbatic din Africa și i-a cerut o măsură de făină, iar misionarul i-a dat. A doua zi a venit la el și i-a spus: "Părinte, toată noaptea am fost muncit. În mine sunt doi oameni care se luptă unul cu altul. În făina dată eu am găsit o monedă de argint. Unul din mine spunea: «Trebuie s-o duci înapoi pentru că tu ai cerut făină și făină ți-a dat!». Altul spunea: «Nu, ține și moneda de argint pentru că a fost în făină». Dar până la sfârșit a biruit binele. Acuma sunt liniștit, am adus moneda înapoi". Misionarul i-a spus: "Tu nu ești departe de credință, îți las și moneda de argint". Legea naturală ne spune că trebuie să urmăm poruncile lui Dumnezeu. Evanghelia după Matei istorisește cum un tânăr vine la Isus și-L întreabă: "Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?". Și Isus răspunde: "Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta. Aceasta este cea dintâi poruncă, iar a doua, tot atât de mare, să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Mai mare decât aceasta nu este altă poruncă. În aceasta se cuprinde toată legea și prorocii" (Mc. 12, 29-31).

"Toate acestea le-am ținut din tinerețe", a răspuns tânărul. Lui Isus i-a părut foarte bine că a văzut un om curat, care nu a călcat nici o poruncă, și i-a spus: "Nu ești departe de împărăția lui Dumnezeu".

Când e vorba de tablele legii, pe care Dumnezeu le-a dat lui Moise, nu zice tabla legii, ci tablele; erau două, unite una de alta. Pe prima erau trei porunci care priveau pe Dumnezeu:

"Ascultă Israele, Domnul Dumnezeu Unul este, Eu sunt Domnul Dumnezeu tău, să nu ai alți Dumnezeu străini înaintea mea, chip cioplit să nu-ți faci să te închini lui. Să nu iei numele Domnului în deșert. Adu-ți aminte să sfințești ziua Domnului". Pe a doua tablă erau șapte porunci care priveau pe om: "Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să trăiești mult și bine pe pământ. Să nu ucizi. Să nu faci fapte necurate. Să nu furi. Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău. Să nu poftești femeia aproapelui tău. Să nu poftești nici un lucru care nu este al tău; ceea ce ție nu-ți place, altuia nu face".

Eu vă spun cu Isus Cristos: "Cea dintâi și cea mai mare poruncă din lege este să iubești pe Dumnezeu din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta, iar pe aproapele ca pe tine însuți" (Mc. 12, 29-31). Amin!




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact