1 iulie 1990
Dragi credincioşi,

În luna mai am vorbit despre Sfânta Fecioară Maria, iar în luna iunie despre devoţiunea către Preasfânta Inimă a lui Isus şi marile daruri pe care le conferă Isus celor ce-L cinstesc.

În această lună iulie, vom medita un ciclu de îndrumări pentru viaţa spirituală a credincioşilor, care, datorită regimului trecut, au trăit mulţi ani fără o catehizare sau aprofundare a întrebărilor esenţiale ale vieţii. Vom începe astăzi cu semnul Sfintei Cruci, care este simbolul creştinului. Crucea a fost instrumentul de pătimire a Mântuitorului nostru Isus Cristos, care a acceptat să fie răstignit pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub păcatul strămoşesc. Semnul crucii se face unind trei degete de la mâna dreaptă, reprezentând Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt, iar cele două degete se închid în palmă, simbolizând natura dumnezeiască şi natura omenească a Mântuitorului, căci El a fost Dumnezeu adevărat şi om adevărat într-o singură persoană. Aşadar, Sfânta Treime este un singur Dumnezeu în trei persoane.

Crucea este drapelul oricărui creştin care, însemnându-se pe frunte, la piept şi la umeri, mărturiseşte cele două mari mistere ale religiei noastre: misterul Sfintei Treimi şi misterul răscumpărării noastre. În Vechiul Testament, crucea a fost simbolizată prin şarpele de aramă pe care l-a înălţat Moise în pustiu pentru a se vindeca cei muşcaţi de şerpi (Numeri, 21).

Tot un simbol al crucii a fost poziţia lui Moise, cu mâinile întinse în formă de cruce, până ce Iosua a bătut pe Amaleciţi (Ieşire 17). Semnul sfintei cruci a fost ţinut secret în timpul persecuţiilor din primele veacuri ale creştinismului, până când Dumnezeu a voit ca semnul crucii să fie prilej de izbândă pentru împăratul Constantin cel Mare. În anul 312, când Constantin se apropia de podul Milvius, nu departe de Roma, voind să înfrunte pe rivalul său Maxenţiu, deodată, în plină zi, s-a arătat pe cer o cruce luminoasă şi cuvintele "In hoc signo vinces" (în acest semn vei învinge). Împăratul a hotărât să se pună simbolul crucii pe toate steagurile armatei şi de fapt a câştigat lupta. În urma acestei victorii, împăratul a dat Edictul de la Milano, în anul 313, prin care declara creştinismul religie de stat. A fost un mare eveniment în viaţa Bisericii creştine persecutată până atunci.

Se pare că tot de atunci este obiceiul să se facă prapori în bisericile creştine, care se poartă la procesiuni. Prin semnul crucii noi obţinem binecuvântarea lui Dumnezeu în toate împrejurările şi suntem protejaţi împotriva atacurilor diavolului.

Sfântul Patrick (+461) apostolul creştinării Irlandei, reprezenta Sfânta Treime printr-un trifoi cu trei frunze şi codiţa. Aşa a rămas până astăzi trifoiul emblema Irlandei.

Semnul crucii trebuie făcut cu atenţie rostind cuvintele "Mărire Tatălui şi Fiului şi Spiritului Sfânt", rar şi cu evlavie. Este o mărturisire de credinţă şi un act de iubire faţă de Sfânta Treime. Semnul crucii se face dimineaţa la sculare, înainte de mâncare şi după mâncare, când plecăm la drum, seara înainte de culcare, în necazuri, în lupte sufleteşti şi la rugăciune. În mod deosebit, crucea trebuie făcută cu atenţie în biserică. La intrarea în biserică nu vă uitaţi la icoane sau la alte persoane, ci primul gând să fie a privi la altar şi a-L saluta pe Isus, făcând semnul crucii cu multă evlavie. Salutăm pe Dumnezeu făcut prizonier pentru noi, El ne aşteaptă cu drag. Să ne gândim la cuvintele din imnul euharistic, compus de Sfântul Toma de Aquino, Te ador Isuse: "S-ascundea pe cruce ce-i dumnezeiesc, iar aici s-ascunde şi cei omenesc".

Tot cu gândul la vizita pe care o faceţi în biserică aş dori să vă recomand cum trebuie să veniţi la Isus:

- în biserică nu se intră cu mâinile în buzunar, sau cu mâinile la spate;

- femeile să nu intre în biserică îmbrăcate indecent, cu decolteuri mari, fuste scurte, strâmte şi tăiate;

- în biserică se intră cu modestie, simplitate şi reculegere;

- nu se stă picior peste picior, nu se întoarce capul în toate părţile, ci trebuie să fim atenţi la rugăciunile ce se fac.

Trebuie, aşadar, să avem o atitudine de reculegere, căci am venit să vizităm pe Isus, Marele Împărat al Universului. Dacă dumneavoastră aţi înţeles acest lucru, aţi făcut primul mare pas în viaţa sufletească.

Vă mai amintesc că astăzi, Biserica sărbătoreşte pe Sfinţii Cosma şi Damian, doctori fără argint. Adică, ei consultau pe bolnavi fără să primească nici un ban. Astăzi toţi absolvenţii de medicină, înainte de a începe să profeseze, fac aşa-numitul "Jurământ al lui Hipocrate" că nu vor primi nici un ban; dar nu se ţin de jurământ căci toţi primesc bani.

Aceşti doi fraţi, Cosma şi Damian, au trăit în Siria în sec. IV. Fiindcă nu primeau bani, s-a dedus că sunt creştini. Tocmai începuse prigoana împotriva creştinilor sub împăratul Diocleţian. În Siria era guvernator Lisias. Acesta i-a chemat pe cei doi fraţi în faţa tribunalului şi le-a cerut să aducă jertfă zeităţilor imperiului. Deoarece au refuzat, au fost torturaţi şi condamnaţi la moarte prin tăierea capului. La mormântul lor s-au făcut multe minuni şi sunt invocaţi în cazuri de boli grave. Amintirea lor a rămas vie în sufletele credincioşilor, numindu-i Sfinţii Cosma şi Damian, doctori fără argint.

În încheiere, vă recomand să nu uitaţi că semnul crucii este o invocaţie scurtă, dar foarte importantă în viaţa creştinului. Să facem semnul crucii cu evlavie şi atenţie, cinstind astfel Preasfânta Treime. Amin.