16 iulie 1990
Dragi credincioşi,

Pentru ce suntem noi oamenii aici pe pământ? Toţi apostolii şi urmaşii lor ne spun că noi suntem aici pe pământ pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu, a-L iubi şi servi, iar prin aceasta vom ajunge la fericirea eternă.

Un european merge în India într-o călătorie de plăcere. Aici a întâlnit un indian tânăr, dornic să afle ceva despre Isus Cristos.

L-a întrebat pe european: "Spune-mi ceva despre religia voastră, despre creştinism şi despre Isus Cristos!". Europeanul a rămas încurcat şi a zis: "Eu nu ştiu nimic despre Cristos". Indianul a rămas foarte dezamăgit.

Vă amintesc că cele mai mari şi multe convertiri s-au făcut prin lectură. Dacă omul nu cunoaşte, nu poate iubi. Cum să iubeşti sau să cinsteşti ceea ce nu ştii sau nu cunoşti?

Vă dau un exemplu: Sfântul Augustin (354-430), unul din marii scriitori creştini, teolog, moralist şi filozof. Augustin era născut dintr-o mamă creştină şi tată păgân. Mama sa, Sfânta Monica, se ruga mult pentru convertirea fiului său, care ducea o viaţă desfrânată. Îi vorbeşte de frumuseţea religiei creştine, dar el fugea să n-o întâlnească. Aşa a plecat în Italia, căci el locuia la Tagaste în Africa de Nord. Timp de 16 ani, mama s-a rugat pentru convertirea fiului său. Harul lui Dumnezeu a venit când era în vizită la un prieten, se odihnea pe bancă în grădina acestuia. Deodată a auzit un glas: "Ia şi citeşte!". S-a uitat în jur şi nu a văzut pe nimeni, dar a observat lângă el un sul (aşa se scria pe vremea aceea), l-a luat în mână; era Epistola Sfântului Pavel către Romani şi ochii i-au rămas pe cuvintele: "Nu în petreceri şi în beţii să vă duceţi viaţa, ci în cuvântul lui Dumnezeu!". Aceste cuvinte i-au fost suficiente. Din clipa aceea, nu i-a mai ajuns timpul să citească scrierile despre Dumnezeu, despre Isus Cristos şi despre mântuirea noastră.

O altă întoarcere la Dumnezeu, datorită lecturii, a fost a Sfântului Ignaţiu de Loyola. Acesta era ofiţer în armata spaniolă şi într-o luptă la Pampeluna a fost rănit şi internat într-un spital. Fiind om de lume voia să citească un roman din timpul său ca să-i treacă vremea, dar călugăriţa care-l îngrijea nu avea decât "Vieţile Sfinţilor". La început lectura a fost plictisitoare, dar neavând ce face a continuat să citească. Treptat a fost cucerit de viaţa acestor oameni şi s-a convertit. După ieşirea din spital, s-a retras într-o peşteră şi a stat acolo 30 de zile în meditaţie şi post. A scris o carte - "Exerciţii Spirituale".

A început să cucerească suflete pentru Dumnezeu. El făcea ca la armată. Lua pe cel care dorea să devină un bun creştin, îl ducea într-un loc retras, rămânea cu el timp de 30 de zile, prelucrând conţinutul cărţii "Exerciţii Spirituale". Sufletul era copleşit şi s-a constatat că intra un om, iar după acele exerciţii ieşea alt om, gata să-l slujească pe Dumnezeu întru totul. Ignaţiu spunea că sunt multe tipuri de călătorii. Unii pleacă la plimbare, se întorc înapoi de unde au plecat fără să se fi schimbat; alţii au plecat definitiv, nu s-au mai întors, ei au devenit alţi oameni. Dacă omul a părăsit odată păcatul, să nu se mai lase rob păcatului, ci cu tot curajul să înceapă o viaţă nouă.

Sfânta Bianca de Castilia, mama Sfântului Ludovic, regele Franţei, rămase regentă fiindcă soţul ei murise, iar fiul ei era încă minor. Ea privea adesea copilul său şi zicea: "Dumnezeu mi-e martor că te iubesc foarte mult, dar mai bine te-aş vedea mort decât să ştiu că ai comis un singur păcat de moarte". Într-adevăr, acest copil şi-a trăit viaţa în sfinţenie şi a fost declarat sfânt de Biserică.

Continuând ideea cunoaşterii lui Dumnezeu şi împlinirea voinţei Sale, să vedem cum putem împlini voinţa lui Dumnezeu. Noi împlinim voinţa lui Dumnezeu prin respectarea poruncilor lui Dumnezeu şi a poruncilor date de Biserică. Vă amintesc poruncile Bisericii:

1. Să sfinţeşti sărbătorile prescrise de Biserică şi să asculţi Sfânta Liturghie în duminici şi sărbători.

2. Să ţii posturile rânduite de Biserică.

3. Să-ţi mărturiseşti păcatele cel puţin odată pe an şi să te cumineci la Paşti.

4. Să nu faci nunţi în zilele oprite.

5. Să ajuţi Biserica la nevoie, contribuind după posibilităţi.

Vreau să vă spun că cel mai mare lucru ce se poate petrece pe pământ este Sfânta Împărtăşanie, să-l primeşti pe Isus Cristos în suflet. Când Moise a primit tablele Legii de la Dumnezeu, pe muntele Sinai, coborând de pe munte faţa sa strălucea, încât oamenii s-au retras în corturi, căci nu puteau privi faţa lui. Dar faţa unui om, care nu numai că a vorbit cu Dumnezeu, ci L-a primit în suflet prin Euharistie, cum va străluci de glorie şi frumuseţe nevăzută?

Închei cu cuvintele din cap. 17 de la Ioan: "Viaţa veşnică aceasta este, să Te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Cristos pe care Tu L-ai trimis". Amin!