Vineri, 29 martie 2011  
Ss Marcu, ep, m, Ciril d, m si insotitorii lor (+ ...  
 MENIU
   scriptura
   predici
   rugaciuni
   cantece
   calendar
   sfinti
   imagini
   stiri
   biblioteca
   posturi
   varia
 PREDICI
Start :: Predici :: IPS Ploscaru

14 iulie 1990
Dragi credincioși,

Am ajuns cu istorisirea biblică la potop. Oamenii s-au făcut foarte răi și Dumnezeu spune, după cum citim în Sfânta Scriptură, sub formă de antropomorfism: "Și i-a părut rău lui Dumnezeu că l-a făcut pe om". Adică, Dumnezeu a dezaprobat purtarea omului. Se poate spune aceasta și în ziua de azi, căci se constată o apostazie foarte mare.

Fecioara Maria s-a arătat la Fatima la trei copii. Lucia, care trăiește și astăzi într-o mănăstire, s-a dus la Papa Ioan al XXIII-lea și a stat de vorbă cu el. După întâlnire, cei din apropierea Papei l-au întrebat ce a spus Sr. Lucia, dar Papa a ezitat să răspundă. După multe insistențe, Papa a spus: "Nu vreau să fiu un profet de nenorociri". Prin urmare, lumea nu se poate aștepta la fericire, ci la nenorociri, pe care Fecioara Maria le-a prevestit atât la Fatima, cât și în alte locuri, dacă lumea nu se întoarce la Dumnezeu.

După părerea mea, nenorocirile pot proveni nu numai din războaie, ci și dacă stratul de ozon din jurul pământului se poluează, razele soarelui vor pătrunde tot mai mult spre pământ, producându-se așa-numitul efect de seră, ghețarii de la poli se vor topi și apele vor cuprinde tot mai mult teren din continente, iar la un moment dat pământul să fie acoperit cu ape. S-a observat deja în Franța, Anglia și în alte țări ale lumii că apele înghit tot mai mult uscat. Dacă se merge tot așa cu industrializarea forțată, cu bioxidul de carbon care se ridică în aer, fabricile multe care dau fum, mașinile multe care circulă pe tot globul și emană gaze, toate acestea distrug stratul de ozon și omenirea este în primejdie. Așa au apărut partidele ecologiste. Eco înseamnă casă, deci casa noastră.

Să ne întoarcem la descrierea biblică a potopului. Văzând Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit, s-a căit că a făcut pe om și a zis: "Pierde-voi de pe fața pământului pe omul pe care l-am făcut. De la om până la dobitoc, tot voi pierde, căci îmi pare rău că le-am făcut". Dumnezeu a vorbit lui Noe, care a rămas singurul drept împreună cu familia sa. I-a spus să facă o corabie lungă de 300 de coți, lată de 50 de coți și 30 de coți înălțime. Să adune în corabie din toate soiurile de animale, păsări, târâtoare, câte două, parte bărbătească și parte femeiască. Noe a început să lucreze după sfatul Domnului, a uns corabia cu smoală, căci în acele regiuni erau multe zăcăminte bituminoase; a împărțit-o în cămăruțe pe două nivele și a adunat toate animalele pe care le-a voit Dumnezeu, precum și hrana necesară.

Domnul a făcut un legământ cu Noe, spunând că va fi un potop mare peste tot pământul, va ploua 40 de zile și 40 de nopți, ca să șteargă de pe fața pământului toate făpturile pe care le-a făcut, căci răutatea omului era mare. Noe cu familia a intrat în corabie, a închis ușa și, după 7 zile, a venit potopul. Ploaia a căzut pe pământ 40 de zile și 40 de nopți. S-au deschis toate stăvilarele cerului și apa s-a ridicat cu 15 coți deasupra celor mai înalți munți, iar corabia plutea deasupra apelor. Atunci a pierit tot ce viețuia pe pământ, numai Noe și cei ce erau cu el în corabie au scăpat. Corabia s-a oprit pe munții Ararat.

După 150 de zile, apele au început să scadă și Noe a voit să vadă dacă este uscat. A dat drumul unui corb, dar acesta nu s-a mai întors. După câteva zile a dat drumul unui porumbel, acesta s-a întors căci nu avea pământ unde să se așeze.

După alte 7 zile a dat drumul din nou porumbelului, care s-a întors cu o ramură de măslin; găsise loc uscat. Când pământul s-a uscat bine, Domnul a zis lui Noe: "Ieși din corabie, tu și ai tăi și toate animalele". I-a binecuvântat pe toți, apoi a zis: "Fac legământ cu voi că de acum înainte nu voi mai pierde trupul cu apele potopului și nu va mai fi potop ca să pustiască pământul (...). Pun curcubeul meu în nori, ca să fie semn al legământului dintre Mine și pământ".

Cei trei fii a lui Noe se numeau: Sem, Ham și Iafet. Din aceștia se trage tot neamul omenesc. Urmașii lui Sem sunt semiții: evreii și arabii. Urmașii lui Ham sunt popoarele negre din Africa, iar urmașii lui Iafet s-au îndreptat spre Europa, popoarele albe. Referitor la potop, există date în scrierile babiloniene, cei care trăiau în Mesopotamia (între cele două râuri), asiro-babilonienii, care aveau o scriere în formă de cuie, numită cuneiformă. Cei care au descoperit scrierea cuneiformă pe tăblițe de pământ ars au putut să cunoască epopeea lui Ghilgameș. Acesta a scris o epopee cu un erou al lor, numit Utnapistim, care a făcut o corabie și a scăpat de potop. Unii se întreabă: "Oare acest potop a fost peste lumea întreagă?". Probabil că nu a fost peste toată lumea, ci a fost numai în Orientul Mijlociu, celelalte popoare nu cunosc tradiția potopului. În regiunile din Orientul Mijlociu, dacă se fac săpături la 20 m adâncime, se găsesc straturi de pământ care au fost aduse de ape.

După potop, oamenii s-au înmulțit din nou și, din mândrie, au voit să construiască un turn până la cer. Ei au început construirea turnului, dar Dumnezeu s-a supărat din nou pe poporul său și le-a încurcat limbile, așa că nu se mai puteau înțelege unii cu alții. Ei au trebuit să înceteze lucrarea și au pus numele acelui oraș Babel, adică încurcătura.

Menționez că primele 11 capitole din Biblie nu se consideră istorice. Unele scrieri poate sunt bazate pe fapte reale sau nu. Noi însă trebuie să știm doar atât: că Dumnezeu a creat toate lucrurile, viețuitoarele și pe om.

Teoria că omul este din maimuță, este foarte puțin probabilă. Încă nu s-a găsit un grup de maimuțe care să-și pună pălărie și să zică: "Eu sunt om". Speciile rămân așa cum le-a creat Dumnezeu. S-ar fi putut ca Dumnezeu să fi voit o transmutație sau evoluție, adaptare de milioane de ani, dar nu s-a făcut singură, ci cu înțelepciunea lui Dumnezeu.

După cele 11 capitole din Biblie, urmează istoria sfântă; faptele se pot compara cu scrierile egiptene sau babiloniene, deci sunt verificabile. Istoria poporului evreu începe cu Avram. Dumnezeu îi vorbește lui Avram, care locuia în Haran: "Ieși din țara ta și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți-o voi da Eu". Avram a ascultat de Domnul și a plecat împreună cu Lot, nepotul său, și cu soția sa Sara. Avram face un cerc prin Nord, coborând pe lângă Marea Mediterană, până în Canaan. Această regiune se numea cornul fertil, căci avea apă, iar un drum direct era numai prin pustie, pustia Arabiei.

Avram și Lot aveau multe oi, boi și pășune, dar din cauza adăpării vitelor servitorii s-au certat. Atunci, Avram și Lot au hotărât să se despartă, "ca să nu mai fie ceartă între mine și tine (...) căci suntem frați". Lot a luat-o spre Câmpia Iordanului, cu cetățile Sodoma și Gomora, iar Avram a rămas în ținutul Canaanului.

Avram era supărat că Sara nu putea naște copii, dar Domnul a trimis trei îngeri, dintre care unul i-a spus lui Avram: "La anul viitor vei avea un copil". Menționez că pe vremea aceea, bărbatul putea avea mai multe soții, era poligamie, cum este și astăzi la arabi. Vom continua mâine despre viața lui Avram, căruia Domnul i-a promis că seminția lui va fi binecuvântată între popoare, adică din această seminție se va naște Mântuitorul lumii. Amin!




© 1999-2011 www.greco-catolic.ro / www.greek-catholic.ro / all rights reserved / contact