Greco-Catolic.ro

A doua - Septuaginta, a fost tradusă de 70 de învăţaţi rabini din limba ebraică în limba greacă. Aceştia au fost invitaţi să facă această muncă de regele Egiptului Ptolomeu II, şi se găseşte la Alexandria (Egipt).

A treia versiune - Vulgata, a fost tradusă de Sfântul Ieronim (+420) în limba latină a poporului. Sfântul Ieronim a făcut traducerea în perioada cât a stat la Betleem, şi această traducere a rămas textul oficial al Bisericii de Apus.

Din Sfânta Scriptură vedem că Dumnezeu l-a făcut pe Adam şi l-a aşezat în rai. Apoi a văzut că nu e bine ca omul să fie singur şi i-a făcut soţie. Acesta este un antropomorfism puternic, căci Dumnezeu ştia dinainte ce e bine şi ce e rău. Citim că Dumnezeu a adus asupra lui Adam un somn puternic şi, luând o coastă de la el, a făcut-o pe Eva. S-ar putea interpreta aşa: Dumnezeu nu a luat un picior de la Adam, nici ceva din cap, ci din coastă, ceea ce înseamnă că femeia este egală cu bărbatul. Nu a făcut-o din cap să nu-l domine, nici de la picioare să nu-i fie supusă, ci să fie egală cu bărbatul. Se mai poate observa ideea de patriarhat, căci a făcut pe femeie din bărbat, nu pe bărbat din femeie, ceea ce ar fi fost mai uşor.

Dumnezeu a numit pe bărbat Adam (pământ în ebraică), l-a făcut din materie, iar pe femeie a numit-o Eva (mama celor vii) şi i-a aşezat în grădina Edenului, care se pare că era foarte întinsă, căci din această grădină - dintr-un singur izvor - curgeau patru râuri: Tigru, Eufrat, Fison şi Gihon. Ştim că Tigrul şi Eufratul sunt în Irakul de azi, dar celelalte două râuri se presupune că unul ar fi Nilul, iar al patrulea un alt râu din regiunea aceea. Este tot un antropomorfism să se arate belşugul regiunii, căci se ştie cât este de mare seceta în acele regiuni. Chiar în Africa de Nord, un pahar cu apă se vinde la acelaşi preţ ca un pahar cu limonadă.

Dumnezeu a adus toate animalele în faţa lui Adam ca să le pună nume. După caracterul lor, Adam le-a dat nume. Apoi s-a întâmplat căderea omului în păcat. Acest lucru este foarte important pentru noi oamenii, pentru că toţi oamenii vor fi concepuţi şi născuţi în păcat, după cum spune David în Ps. 50, păcat care se şterge prin botez.

Şarpele era cel mai viclean din toate animalele pământului. A început să discute cu cei doi oameni: "Dumnezeu a zis să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?". Femeia a zis: "Nu ne-a interzis, putem mânca din toţi pomii, numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!". Şarpele a zis: "Nu veţi muri, dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul".

Eva a văzut că pomul are fructe frumoase şi plăcute la privire. Nu se ştie ce fel de fructe erau. Unii cred că au fost mere, alţii zic că au fost smochine, sau portocale, după regiunile respective. Important este că a fost o poruncă pe care cei doi oameni au călcat-o din mândrie, căci Eva a luat un fruct din pom, a mâncat şi a dat şi lui Adam să mănânce.

Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au văzut că sunt goi. Aceasta înseamnă că au simţit o plăcere, aşa a apărut păcatul concupiscenţei. Până atunci nu s-au văzut goi, căci erau nevinovaţi, cum sunt copiii care umblă goi şi nu ştiu de păcat. Dar acum, Adam şi Eva, căzând în păcatul neascultării prin mândrie, ca să ajungă la fel ca Dumnezeu, s-au văzut goi. Această neascultare i-a costat fericirea paradisului.

Atunci au auzit glasul Domnului, care umbla prin grădină (tot antropomorfism). Ei s-au temut şi s-au ascuns. Dumnezeu a întrebat: "Adame, unde eşti?". Adam a răspuns cu frică: "Am auzit glasul Tău, m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns". Şi a zis Dumnezeu: "Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit să nu mănânci?". Acum, ei încearcă să se învinovăţească unul pe altul. Adam a zis: "Femeia care Mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat". Femeia s-a scuzat zicând: "Şarpele m-a amăgit şi eu am mâncat". Dumnezeu a blestemat pe şarpe: "Fiindcă ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele, pe pântece să te târăşti şi să mănânci ţărână. Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul". Aceasta este promisiunea lui Dumnezeu faţă de neamul omenesc, prin venirea Mântuitorului care va zdrobi capul şarpelui. Acest text se numeşte Protoevanghelie; e prima dată când Dumnezeu Tatăl anunţă venirea Mântuitorului prin Fecioara Maria.

Dumnezeu a izgonit pe Adam şi Eva din Eden şi a pus heruvimi cu sabie de foc să păzească drumul către pomul vieţii.

Adam şi Eva au avut doi fii, pe Cain şi Abel. Cain a devenit agricultor, iar Abel păstor. Unii dintre interpreţi spun că totdeauna erau duşmănii între păstori şi agricultori, căci păstorii lăsau oile să pască pe terenurile lucrate. Aşa era duşmănie între Cain şi Abel. Ei au adus jertfe lui Dumnezeu: Cain din roadele pământului, Abel din oile întâi născute ale turmei. Dumnezeu a privit cu plăcere la jertfa lui Abel. Atunci, Cain s-a umplut de mânie. Însă Dumnezeu a zis: "Pentru ce te-ai întristat, când faci bine oare nu-ţi este faţa senină? Iar de nu faci bine, păcatul bate la uşă şi caută să te târască, dar tu biruieşte-l". Cain nu a avut tăria recomandată de Dumnezeu şi l-a omorât pe Abel. Dumnezeu a zis către Cain: "Unde este Abel?". Iar el a răspuns obraznic: "Sunt eu oare păzitorul fratelui meu?". Dar Dumnezeu continuă: "Ce-ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ către Mine".

Există patru păcate strigătoare la cer:

1. Uciderea premeditată, adică de bună voie, nu din apărare.

2. Persecutarea văduvelor şi a orfanilor. În Vechiul Testament, femeia era supusă bărbatului, lucra numai în casă. Dacă murea bărbatul şi cineva o pâra la judecător, zicând: "Femeia aceasta îmi e datoare cu suma de ...", dacă nu putea să plătească, era vândută ea şi copiii ei nevinovaţi.

3. Neplata muncitorilor pentru munca depusă.

4. Sodomia, legătura sexuală între bărbaţi sau între femei (homosexualitatea). Din cauza acestui păcat au fost distruse oraşele Sodoma şi Gomora.

Dumnezeu pedepseşte pe Cain, zicând: "Blestemat eşti de pământul care şi-a deschis gura să primească sângele fratelui tău; când vei lucra pământul, acesta nu-şi va mai da roadele sale; zbuciumat şi fugar vei fi pe pământ". Cain a zis: "Pedeapsa mea este mai mare decât aş putea-o purta; voi fi zbuciumat şi fugar pe pământ şi oricine mă va întâlni mă va ucide".

Şi a pus Dumnezeu un semn lui Cain ca oricine-l va întâlni să nu-l omoare. Din aceste cuvinte se deduce că erau şi alţi oameni pe pământ în acel timp. Oare ce semn a pus Dumnezeu lui Cain? Se ştie că în vechime, cei care erau nebuni erau consideraţi nevinovaţi, nu puteau fi traşi la răspundere pentru faptele comise. Un proverb spune: "Pe cine vrea Dumnezeu să-l bată, îi ia mintea". A fi nebun, este o pedeapsă grea. Aşa rătăcea Cain prin lume, probabil într-un fel de nebunie, încât nimeni nu-i făcea nici un rău.

Câteva date din Sfânta Scriptură referitoare la anii trăiţi de primele generaţii de oameni. De la Adam până la Noe, sunt menţionaţi în cartea Facerii zece patriarhi, care au trăit timp îndelungat, chiar peste 900 de ani. Aşa, Matusalem a trăit 969 de ani. Nu se ştie cum au fost acei ani. Unii spun că au fost ani lunari, anul lunar are mai puţin cu o lună decât anul solar, sau au fost consideraţi ani simbolici. Dacă Matusalem a trăit 969 de ani, trebuia să trăiască şi pe timpul lui Noe, dar în Biblie se spune că în corabie nu a intrat decât Noe cu cei trei fii şi familiile acestora, în total opt persoane. Se pare că noi, astăzi, nu putem şti cu precizie anii care au fost în vremea aceea, despre care găsim însemnări în Sfânta Scriptură. Amin!