Start :: Predici :: IPS Ploscaru
Pastorală la Sărbătoarea Nașterii Domnului 1995
IOAN
Din mila lui Dumnezeu și bunăvoința Sfântului Scaun Apostolic, Episcop de Lugoj
Iubiți frați și credincioși,
Sărbătorim azi marele Praznic al Nașterii Mântuitorului nostru Isus Cristos, clipe de reînnoire sufletească, bucurie și speranță. Este începutul mântuirii neamului omenesc, eveniment ce trebuie să ne copleșească fiindcă: "Lumina necreată, veșnică, întrecând toate luminile văzute, s-a coborât între noi, luând trup muritor și făcându-se asemenea nouă, în afară de păcat".
De ce a coborât Isus pe pământ, ca om al durerilor? O știm prea bine, dar nu gândim în măreția profunzimii acestui mister. Păcatul primilor oameni a fost o ofensă nemărginită, atingea însăși Ființa Supremă și astfel a adus o jignire nemărginită. Dacă jignesc un om de rangul meu, greșeala este mică, însă dacă jignesc pe conducătorul țării, ofensa este mai mare. Dar, jignirea adusă chiar lui Dumnezeu, prin neascultare, cât este de mare? Pentru a șterge această ofensă, trebuia o reparare nemărginită. Sfânta Treime a hotărât ca însuși Fiul, a doua Persoană dumnezeiască, să coboare pe pământ, luând asupra Sa toată pedeapsa dreptății divine și prin jertfa vieții Sale să facă pe om să înțeleagă și gravitatea păcatului, dar și marea iubire a lui Dumnezeu față de om.
Iubirea lui Dumnezeu e veșnică (Is. 54, 8) și se revarsă asupra tuturor lucrurilor create, dar mai cu seamă față de om, pe care l-a făcut după chipul și asemănarea Sa (Gen. 1, 26). "Așa a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul Său, Unul născut (...)" (In. 3, 16). Cuvântul s-a făcut trup, pentru a fi modelul nostru de sfințenie și pentru a ne face părtași dumnezeieștii firi.
Sfântul Grigore de Nissa spune: "Bolnavă - firea noastră cerea să fie vindecată; moartă - să fie înviată. Pierdusem stăpânirea binelui, trebuia să o primim înapoi. Închiși în întuneric, trebuia să ni se aducă lumina, pierduți fiind așteptam un Mântuitor, robi - un eliberator. Aceste motive nu erau lipsite de însemnătate. Nu meritau ele să miște pe Dumnezeu, pentru a se coborî până la firea noastră omenească, spre a o cerceta, căci omenirea trăia într-o stare atât de jalnică și nefericită?".
Venirea lui Isus în lume este descoperirea dragostei nemărginite a lui Dumnezeu față de om. Dar în ce condiții se coboară Isus pe pământ? Stăpânul universului nu vine ca un mare împărat sau conducător de armate, nici ca un bogătaș sau orator, ci în condiții de rob, marginalizat, nebăgat în seamă.
Sfântul Augustin spune: "Cel care ține Universul este culcat într-o iesle, cel ce este hrana îngerilor este nutrit de o femeie. Atotputernicia s-a făcut slăbiciune, ca slăbiciunea să devină putere. Un mare medic s-a coborât din cer, pentru că pe pământ este un infirm greu bolnav pe care-l vindecă, luând asupra sa slăbiciunea noastră". Sfântul Pavel zice: "Isus, bogat fiind, s-a făcut sărac, ca noi să ne îmbogățim prin sărăcia Lui" (2 Cor. 8, 9).
Să retrăim pentru o clipă evenimentul Nașterii Mântuitorului. Iată Betleemul (casa pâinii), în anul 753 de la întemeierea Romei și al 42-lea an de domnie al împăratului Octavian August, care a hotărât recensământul în imperiu. Este seară, casele sunt pline de oaspeți, o tânără cu un bărbat caută adăpost pentru o noapte. Dar nu găsesc, deși sunt originari din Betleem, din Casa lui David. Cum nu se găsește adăpost pentru această tânără care așteaptă să nască? Cineva i-a îndemnat să meargă afară din oraș, la peștera lui David, transformată în adăpost pentru vite. Iosif cunoștea bine aceste locuri, așa că se îndreptară spre peșteră. Ce găsesc aici? O iesle pentru hrana vitelor, paie, murdărie de animale amestecată cu iarbă uscată, păianjeni, frig, întuneric...
Iosif face un așternut din fânul găsit în iesle. Maria se întinde obosită de cei 150 de Km parcurși de la Nazaret la Betleem. Un opaiț slab aruncă raze timide în jur. Se apropie miezul nopții. Natura freamătă, stelele pe cer sunt mai strălucitoare... O mare așteptare, așteptare de veacuri. Deodată grajdul se umple de lumină, o lumină cerească, se aud îngeri cântând, se naște fără durere un copil, este Mesia atât de mult așteptat. Lumina dispare, în jur se întinde întunericul, frigul, sărăcia, mirosul infect, singurătatea... Să fie cu adevărat acesta Fiul lui Dumnezeu?
Padre Pio (+1968) scrie de Crăciun: "Unde ai vrea să fii? Cu păstorii extaziați de cântecul îngerilor, ori lângă ieslea săracă în care Pruncul Divin tremură și plânge? Vă implor urmați pe Cristos în sărăcie, spini, agonie, întuneric (...), dar răsplata voastră va fi mare". Din grajdul întunecat, lipsit de orice confort, vor țâșni oceane de lumină, de dragoste, de pace, care vor transforma omenirea.
După 30 de ani, acest tâmplar necunoscut, neacceptat de concetățenii săi, va începe să predice: "Fericiți cei săraci (...), fericiți cei ce plâng (...), fericiți cei persecutați (...)". Ce paradox în viața omenirii! Valorile existente până atunci se inversează, se produce o revoluție tacită în lumea cunoscută, dar care va continua până la sfârșitul lumii. Vor accepta patricienii și nobilii romani egalitatea cu sclavii?
De necrezut, această lume ușuratică, bogată, care-și petrece zilele și nopțile în desfrâu și beții, se trezește. Iată, patricieni și fecioare, alături de sclavi și săraci, vor umple arenele romane de martiri ai credinței creștine. În decursul veacurilor vor fi mulți care vor urma drumul greu al crucii, al jertfei, al eroismului, până la martiriu. Este minunea eliberării omului din pedeapsa păcatului strămoșesc, minunea nașterii Domnului la Betleem!
Carol Jarke, savant german necredincios, stătea de vorbă cu un cunoscut, căruia îi zise: "Dacă Dumnezeu ar exista, s-ar îngriji mai mult de oameni". Credinciosul îi răspunse: "Eu cred că Dumnezeu se îngrijește destul de oameni, dovadă că s-a făcut El însuși om". Savantul a rămas pe gânduri, nu prea cunoștea misterul Nașterii Domnului. A început să studieze, treptat și-a dat seama de realitate, s-a întors la Dumnezeu. Dumnezeu răsplătește sinceritatea, chiar și a unui necredincios.
Dar Isus nu s-a născut numai o singură dată, la Betleem, ci a făcut mult mai mult pentru om. El se naște la fiecare Sfântă Liturghie pe altarele lumii. S-a făcut prizonier al dragostei și ne așteaptă mereu. Să nu rămânem indiferenți, să avem credința că El este aici, ne privește, ne iubește ca pe fiul rătăcit care s-a întors la tatăl său. Să nu-i refuzăm dragostea și afecțiunea noastră.
De Sărbătoarea Nașterii Domnului, doresc tuturor credincioșilor, atât celor prezenți, cât și celor care din motive obiective nu au putut participa la Sfânta Liturghie, pacea și bucuria Pruncului Divin. Sărbători Fericite! Darul Domnului nostru Isus Cristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Spiritului Sfânt, să fie cu voi toți. Amin!
