Duminică, 5 iunie 1995
Dragi credincioşi,

Duminica aceasta, a şasea după Paşti, este numită Duminica Orbului. Sfântul Evanghelist Ioan descrie întâmplări originale din viaţa lui Isus. La ceilalţi trei evanghelişti, numiţi şi sinoptici, evenimentele sunt asemănătoare, pentru că ei au scris curând după Înălţarea lui Isus la cer. Sfântul Ioan a predicat la Efes şi spunea lucruri noi, care nu erau cuprinse în celelalte evanghelii. Ioan a fost cel mai intim ucenic, pe care Isus îl iubea mult, căci el s-a culcat pe pieptul lui Isus în ultima seară. El a scris evanghelia mult mai târziu, fiind rugat să scrie de către creştinii din Efes.

Nici o minune a lui Isus nu este descrisă atât de amănunţit ca vindecarea orbului din naştere, cuprinzând şi ancheta pe care au făcut-o fariseii asupra acestui caz. Trecând Isus în apropiere de Ierusalim, a văzut un orb din naştere care cerşea. Ochii lui erau două găuri uscate, căci nu avea ochi. El pipăia ca să meargă şi întindea mâna pentru a primi ceva de la trecători. Apostolii l-au întrebat pe Isus: "Cine a păcătuit, el sau părinţii lui, de s-a născut orb?". Dar, cum să păcătuiască cineva înainte să se nască? La evrei era credinţa că boala sau necazul este pedeapsa păcatelor pe care le-a făcut cineva. Dar Isus a zis: "Nici el nu a păcătuit, nici părinţii lui, ci este orb ca să se arate în el lucrurile lui Dumnezeu". Apoi, Isus a adăugat: "Mie mi se cade să lucrez până este ziuă, căci vine noaptea când nimeni nu poate să lucreze (...). Eu sunt lumina lumii (...)". Spunând acestea, a luat tină şi a uns ochii orbului, zicându-i: "Du-te de te spală în lacul Siloamului!". Orbul s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând.

Ochii lui au fost creaţi, pentru că el nu avea ochi. Oamenii care-l cunoşteau s-au mirat că vede şi se întrebau: "Cum vede acesta? Sau este altcineva care seamănă cu el ?". Dar el spunea: "Eu sunt!". "Dar cum ţi s-au deschis ochii?". "Un om care se numeşte Cristos a luat tină, mi-a uns ochii şi mi-a zis să merg să mă spăl în lacul Siloamului. M-am dus, m-am spălat şi acum văd". Oamenii l-au dus la farisei care trebuiau să confirme vindecarea orbului, fiind un fel de judecători. Aceştia l-au întrebat: "Cine ţi-a deschis ochii?". El le-a răspuns: "Un om care se cheamă Isus a luat ţărână din pământ (...), acum văd". Dar fariseii nu credeau că a fost orb, au zis că s-a prefăcut şi au chemat pe părinţii lui să dea mărturie.

Părinţii au răspuns: "Fiul nostru s-a născut orb, dar acum vede, noi nu ştim cum. Întrebaţi-l pe el". Acest lucru l-au spus părinţii din frică, pentru că iudeii au hotărât ca cine-l va mărturisi pe Cristos să fie scos din sinagogă.

Atunci fariseii l-au anchetat iarăşi pe cel care fusese orb: "Ce ţi s-a întâmplat?". El a răspuns: "V-am spus că un om care se numeşte Cristos mi-a uns ochii, m-a trimis să mă spăl şi acum văd". Ei însă nu credeau, inima le era împietrită şi au zis: "Dă mărire lui Dumnezeu". Acesta era un fel de jurământ. "Noi ştim că omul acesta este păcătos, pentru că nu ţine sâmbăta" (căci acea zi era sâmbăta). Dar omul vindecat a răspuns: "Că este păcătos, nu ştiu. Una ştiu: că am fost orb iar acum văd", şi a continuat: "Vreţi şi voi să vă faceţi ucenicii lui?". Fariseii s-au scandalizat şi i-au zis: "Noi suntem ucenicii lui Moise. Ştim că Moise l-a văzut pe Dumnezeu, dar pe acest Cristos noi nu ştim de unde este". Orbul a răspuns: "Aceasta e mirare, că voi nu ştiţi de unde este şi totuşi el a făcut această minune, căci mi-a deschis ochii, iar Dumnezeu nu ascultă pe păcătoşi. De n-ar fi acesta de la Dumnezeu, nu ar putea face nimic". Atunci fariseii l-au scos afară din sinagogă.

Auzind Isus că l-au dat afară din sinagogă, l-au aflat şi i-a zis: "Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?". Orbul a întrebat: "Cine este, ca să cred în El?". "Eu sunt, cel care vorbeşte cu tine!". Orbul s-a închinat şi a zis: "Cred, Doamne!". Isus a adăugat: "Eu pentru aceasta am venit în lume, ca cei ce nu văd să vadă, iar cei ce văd să fie orbi".

Aceasta însemna că Isus a vindecat bolile trupeşti doar pentru a fi recunoscut de poporul evreu ca Mesia, însă ei au rămas orbi sufleteşte, fiindcă n-au crezut în cuvintele Mântuitorului, cu toate că au văzut atâtea minuni.

Sunt şase păcate împotriva Spiritului Sfânt:

1. A nesocoti bunătatea lui Dumnezeu, cu gândul că Dumnezeu este bun şi nu ne va pedepsi; faci păcat după păcat şi zici: "Dumnezeu mă va ierta că este bun". Dar, până unde merge bunătatea lui Dumnezeu, aceasta nu o ştim.

2. A deznădăjdui în mila lui Dumnezeu; când cineva e disperat sufleteşte şi zice: "Dumnezeu nu mă ajută", sau: "Am făcut atâtea păcate, încât Dumnezeu nu mă poate ierta". Păcatul disperării nu se iartă nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie. Acesta a fost păcatul lui Iuda.

3. A te împotrivi adevărului cunoscut; eu ştiu care e adevărul, dar accept minciuna susţinând că acesta e adevărul.

4. A invidia pe aproapele pentru harurile primite; văd că cineva merge la biserică, dar eu îl persecut pentru aceasta, în loc să fie pentru mine un exemplu de urmat.

5. A avea o inimă împietrită faţă de dojenile mântuitoare; când spui cuiva: "Nu merge la birt, vino la biserică, roagă-te", iar el nu are grijă, inima sa este împietrită pentru orice şoaptă a Spiritului Sfânt. Acesta a fost păcatul fariseilor din timpul lui Isus, dar şi astăzi sunt mulţi care rămân cu inima împietrită.

6. Nepocăinţa finală; a rămâne în păcat, adică a nu voi întoarcerea la Dumnezeu nici în momentele finale.

Să fim atenţi la şoaptele Spiritului Sfânt şi să ne ferim de păcatele împotriva Spiritului Sfânt, căci Isus a spus că cel ce face aceste păcate nu va primi iertare nici în viaţa aceasta, nici în cealaltă. Aceste păcate nu se iartă, pentru că cel care le comite şi-a împietrit sufletul şi nu vrea să fie iertat, trufia îl face să nu accepte umilinţa de a cere iertare.

Astăzi după amiază, la ora 17.30, va fi ora de adoraţie, apoi Sfânta Liturghie, iar după Sfânta Liturghie se va rula o casetă video cu viaţa lui Damian Leprosul. Acest misionar şi-a dat viaţa pentru fraţii săi leproşi, pe care i-a îngrijit în îndepărtatul arhipelag Hawai din Oceanul Pacific. Mahatma Gandi (+1948), jurist şi mare filozof indian, citind viaţa lui Damian de Vesteur, zicea: "Trebuie să ne punem întrebarea, ce l-a făcut pe acest misionar european să se ducă între leproşi şi să-şi dea viaţa pentru ei?". Este iubirea faţă de Isus Cristos şi iubirea faţă de aproapele.

Isus ne spune: "Eu am venit în lume ca cei ce nu văd să vadă, iar cei ce cred că văd, să rămână orbi". Amin!