În primele veacuri ale creștinismului nu era nevoie de o poruncă anume, și, cu atât mai puțin, de pedepse, ca să se spovedească credincioșii. Creștinii cei vechi se spovedeau foarte des, fiindcă ei se cuminecau la fiecare Liturghie. De câte ori preotul rostea cuvintele: "Cu frica lui Dumnezeu, cu credință și cu iubire să vă apropiați", creștinii cei vechi mergeau și se cuminecau. Nimeni nu îndrăznea însă să se apropie de trupul sfânt și sângele Domnului, fără să-și fi spălat mai întâi sufletul în baia pocăinței.
Că acest obicei era și în Biserica grecească, se vede din cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, care îi certa pe ascultătorii săi pentru că nu se spovedesc decât la cele trei sărbători mari și spune, din cuvânt în cuvânt, următoarele: "Eu sunt gata ziua și noaptea să vă ascult spovedaniile. Iar dacă s-ar întâmpla ca cineva să păcătuiască noaptea, să vină și să mă trezească din somn, și eu îl voi asculta".
Unde suntem noi, creștinii de astăzi, față de vechii creștini! A trebuit să vină Biserica și să aducă o aspră poruncă: "Să-ți mărturisești păcatele tale la preotul rânduit, și să te cumineci cel puțin o dată pe an, de Paști". Dar și după porunca aceasta câți creștini sunt, mai cu seamă la orașe, care habar nu au de spovedanie și nu se spovedesc cu anii!
În schimb sunt și astăzi, mulțumită Domnului, creștini buni care se spovedesc foarte des, urmând pilda sfinților și a oamenilor cucernici.
Regula e să ne spovedim numaidecât, după fiecare păcat de moarte, pentru că "în ceasul în care nu gândiți, Fiul omului va veni" (Matei 24, 44), și cât mai des, întrucât dorim să creștem în virtute și în har.
Iubite cititor, dacă te-ar răni cineva de moarte, ori dacă ai înghițit cumva otravă, oare nu ai alerga numaidecât la medic? Iar când e vorba nu de o rană aducătoare de moarte, ci chiar de moartea sufletului, picioarele tale sunt prea leneșe în a alerga la medicul sufletelor, care nu numai vindecă, ci chiar învie sufletele? Oricine poate deci vedea cât de nebunesc lucru este a-ți amâna spovedania de pe o zi pe alta, până la Paștile viitoare, până la adânci bătrânețe, ori chiar până în ziua morții.