E ziua Ta, o, Mama mea,
De-aceea astăzi mă mândresc;
De mult aștept acest moment,
Când aș putea să îți vorbesc.
Să-ți spun în șoaptă un mister,
Ce să-l păstrez doar până când,
Vei împlini dorința mea,
De-a fi mai bun, de-a fi mai sfânt.
Azi e frumos de ziua Ta,
Ce aș putea o, Mama mea,
Ca să-ți ofer, să-ți dăruiesc
Și să-ți arăt cât te iubesc.
Aș vrea să-ți dau inima mea,
Să ardă, să se facă scrum;
În ea găsești deviza mea:
Mereu mai sfânt, mereu mai bun.
Pe cer e soare, e senin,
Și sufletul mi-e împăcat,
Când știu că mă călăuzești
Să ocolesc orice păcat.
Privind la Tine mă-nfior,
Căci te surprind ades plângând;
Pentru păcate, și-mi propun:
Mereu mai bun, mereu mai sfânt.
Chiar stelele de ar cădea
Și soarele s-ar prăbuși,
Eu nu voi înceta nicicând
O, Mamă de a te iubi.
Voios voi merge către țel,
Fie furtună, fie vânt;
De-aceea îmi propun să fiu:
Cât mai perfect și cât mai sfânt.
|
