De naşterea Preacuratei

Naşterea Ta Precurată, Maica soarelui Veseleşte lumea toată, Maica soarelui. Soarele-i Isus Cristos, Fiul Tău cel preafrumos, Coborât să-şi dea viaţa Pentru păcătoşi. Tu eşti zorii dimineţii, Şi nădejdea vieţii; Tu luceafărul din zori, Cer deapururi. Scara toată-i aşternută, Cu frumoase flori. Tu eşti scara cea de flori, Cu un capăt peste nori; Zorii de nu s-ar ivi, Soarele n-ar răsări. Şi de n-ar fi soare, Toate, toate ar pieri. Scara dacă nu era, Domnul nu se cobora; Tu eşti raza soarelui, Şi vesteşti venirea Lui, Şi că iarăşi va deschide, Poarta Raiului. Tu eşti cerul preafrumos, Ce-ai atras pe Domnul jos; La surâsul Tău preasfânt, Toate-au izbucnit în cânt. Toate câte sunt sub soare Şi pe-acest pământ. Tu eşti minunatul Rai, L-ai adus pe-al nostru plai; Îngreii-au cântat în cor, Că Tu eşti Regina lor. Iară noi, că eşti Măicuţa, Noastră-a tuturor. Sânul Tău cel preacurat, Singur vrednic l-a aflat; O, Marie nume sfânt, Azi când vii pe-acest pământ, Să ne-aduci şi haruri multe, De la cel Preasfânt. De aceea, noi Marie, Lăuda-te-om în vecie; O, Marie dulce nume, Mai coboară-n astă lume, Care plânge şi suspină, Durerea ne-o alină. Fie-ţi milă dulce mamă, De acei care te cheamă; Maică Sfântă şi Fecioară, Lumea-ntreagă te imploră, Care plânge cu durere, Dă-ne mângâiere.