|
Deschideți-mi, o fii iubiți,
Deschideți pe-mpăratul.
Doresc măcar un ceas să fiți
Cu Mine-ntemnițatul.
Veniți! O, cât v-am așteptat,
Să spun tot ce Mă doare.
De când iubirea M-a legat,
M-a pus la închisoare.
Sunt sute de ani de când petrec
Uitat pe mii de-Altare,
Și tot privesc la cei ce trec,
Nu vin la Mine oare?
Trec nopți întregi, și zile trec,
Și nimeni nu Mă cată,
Nici nu mă-ntreabă cum petrec
În Casa-Mi încuiată.
Ca voi, am inimă și Eu
Și-atât de mult mă doare,
Când binele Mi-e-ntors cu rău
Iubirea-Mi cu uitare.
O, nu mai am, puțini mai sunt
Durerea-Mi să-nțeleagă,
Precum aveam, când pe Pământ
Trăia Măicuța-Mi dragă.
Ea și când singur Mă lăsa
În unele răstimpuri,
Și-atunci cu sine mă purta
În inimă și-n gânduri.
Veniți măcar voi, fii și frați
De astăzi înainte,
Și inima Mi-o mângâiați
În locul Maicii Sfinte.
|
