Aşa vorbeşte Domnul slavei

Aşa vorbeşte Domnul slavei, În glasul Sfintei Liturghii, Deşi M-am înălţat la ceruri, Eu nu vă las, Eu nu vă las orfani copii. În fiecare Liturghie, Eu Mă cobor din nou la voi, Din nou e coasta Mea străpunsă Şi-Mi curge sângele, Şi-Mi curge sângele şuvoi. Mă răstignesc din nou pe cruce, Pe masa Sfântului Altar, Primiţi-Mi Sângele şi Trupul Să nu vin iarăşi, să nu vin iarăşi în zadar. Eu sunt aici din totdeauna În Sfântu-Altar spre răsărit, Bisericile sfinte-s goale, Creştinii Mei, Creştinii Mei au rătăcit. Veniţi copiii Mei la Mine, Căci vreau cu voi să locuiesc, Să vă împac din nou cu Tatăl Şi de păcat, şi de păcat să vă feresc. Şi din potirul cinei Mele, Eu vreau cu toţii să gustaţi, Veniţi copiii Mei la Mine Şi pacea Mea, şi pacea Mea să o aflaţi. Din fiecare firimitură, Pe care-n taină o primiţi, Sunt Eu întreg cu toată slava, Şi-aştept spre Mine, şi-aştept spre Mine să veniţi.